Unde putem să găsim liniștea?

Noi suntem tentați să evităm situații în care suntem vulnerabili, deoarece aceasta ne poate aduce durere, dar noi tindem spre o viață fără durere și fără suferință în inimă. Ne dorim, la sensul figurat, să ne luăm inima în mâinile noastre, și s-o acoperim, în loc s-o dăm Domnului. Da, lumea noastră este plină de lucruri, care ne pot speria, dar Domnul dorește ca noi să nu ne temem de ele.

Împăratul David, care a fost în trecut un păstor de oi, a scris: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmii 23:4)

David, datorită ocupației sale, a știut ce înseamnă toiag, și nuiauă. Nuiaua în acele vremuri, se folosea pentru număratul oilor. Un păstor bun, veghează asupra oilor, le numără, și le cunoaște pe acelea, care îi aparțin. Când ajungem „într-un pământ necunoscut,” al împrejurărilor vieții, nuiaua ne sprijinește, căci datorită ei, cunoaștem, că Domnul ne-a numărat – noi facem parte din turma Lui, și El ne ocrotește.

Toiagul și nuiaua, de asemenea se foloseau pentru ca să conducă oile. Chiar dacă mergem spre direcția „văii umbrei morții,” fără să știm ce vom întâlni în „întuneric,” totuși inima Păstorului nostru Cel Bun, este vrednică de încredere. Datorită faptului, că El cunoaște viitorul, durerea, care s-a atins de noi, se transformă într-un dar, care ne face să ne închinăm înaintea Domnului, recunoscând dependența noastră de El.

Domnul Iisus, Păstorul nostru Cel Bun, de asemenea, a trecut prin „valea umbrei morții,” iar acum este plin de îndurare și de milă față de noi. Să ne încredem în El pe deplin, în „văile” din viața noastră! Fie ca prezența Lui cu tine, toiagul și nuiaua Lui, să distrugă orice frică!

Păstorul Cel Bun! Te slăvesc, că întotdeauna ești aproape – Mângâietorul, care ești în stare să-mi protejezi inima și mintea, când trec prin vremuri dificile. Toiagul Tău este întotdeauna pregătit, pentru ca să se opună tuturor atacurilor duhovnicești, să arate spre care direcție, trebuie să mergem. Îți mulțumesc că mă înveți să nu mă tem de necunoscut, ci să mă încred în inima Ta! În numele Tău mă rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca