Ne continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus", parcurgând evangheliile. Astăzi vom merge în Matei 9:27: "Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: 'Ai milă de noi, Fiul lui David! ' După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: 'Credeţi că pot face lucrul acesta? '" În altă evanghelie care descrie acelaşi incident, spune că mai întâi i-a întrebat: "Ce vreţi să vă fac?". În primul rând ei spuseseră: "Ai milă de noi!" Ei ar fi putut să spună: "Vrem să ai milă de noi!" Nu. Fiţi specifici! Mai exact, ce vreţi să fac pentru voi? E foarte important! Ştiţi că Biblia vorbeşte despre rugăciuni şi cereri. Există rugăciuni generale: "Ai milă de noi!", şi rugăciuni specifice. Acei orbi au spus: "Vrem să ni se deschidă ochii!" Cu alte cuvinte,"Ai milă de noi!" e o rugăciune generală.
Domnul spune: "Recunoaşte-ţi condiţia şi fii specific. Doamne, sunt orb. Sunt rob pornografiei pe internet. Doamne, sunt rob urii. Sunt rob amărăciunii." Oricare ar fi problema ta."Doamne, sunt foarte gelos." Dacă nu suntem specifici... Ştiţi, ne place să fim puţin sfinţi, şi să spunem: "Doamne, aş vrea să fiu eliberat de toate păcatele." Iar Domnul spune: "De care anume? - Ai milă de noi! - Ce vrei să fac pentru tine? Doamne, sunt orb în această privinţă. În acest domeniu sunt continuu înfrânt." Întotdeauna fii specific cu Domnul. Dumnezeu îi iubeşte pe cei care îşi recunosc adevărata stare şi eşecurile lor. Acesta e primul principiu. Rugăciunile generale nu ne duc nicăieri.
De îndată ce I-am făcut cunoscut lui Dumnezeu cererea noastră specifică, tot nu primim, până ce nu parcurgem încă o etapă. Iar aceea este... El ne întreabă: "Crezi că pot face lucrul acesta?" Observaţi întrebarea! Nu este: "Credeţi că puteţi face asta?", ci: "Credeţi că Eu pot face lucrul acesta pentru voi?" Iar ei I-au răspuns: "Da, Doamne." Din nou, ce învăţăm de aici despre Domnul Isus? Acelaşi principiu al credinţei pe care l-am observat în toate aceste episoade pe care le-am studiat în aceste două capitole. El întotdeauna caută credinţă. Este uimit când vede credinţă şi este dezamăgit şi întristat când vede necredinţă. Întotdeauna este încurajat când vede credinţă. Îi încurajează pe oameni, spunând: "Credinţa ta te-a mântuit! Te-ai vindecat datorită credinţei tale." Din nou şi aici, îi întreabă: "Aveţi încredere în Mine? Credeţi că pot face acest lucru pentru voi?"
Sunt multe promisiuni în Scriptură. Poate te uiţi la unele din aceste promisiuni şi spui: "Imposibil!" Ce părere ai despre vindecarea unui orb? Imposibil. Aceşti orbi nu au auzit niciodată în viaţa lor de cineva care să deschidă ochii orbilor. Ei încercau să creadă ceva ce toată lumea în Israel considera imposibil. Dar au spus: "Da, Doamne, credem că Tu ai puterea! Nu am avea încredere în aceşti farisei, dar putem avea încredere în Tine." Şi au primit ce au vrut. Iar Isus a spus: "Facă-vi-se după credinţa voastră!" Din nou întâlnim acelaşi principiu pe care l-am observat într-un episod anterior. Acesta este: "Nu e după dorinţa ta, şi nici după dorinţa Mea pentru tine. Ci potrivit cu credinţa ta." Aşadar, cât vom primi noi de la Dumnezeu? Vreau să clarific lucrurile. Cât vei primi de la Dumnezeu? Nu potrivit cu cât doreşti, nu potrivit cu cât vrea Dumnezeu să-ţi dea, ci potrivit cu cât vei crede că Dumnezeu poate face pentru tine. Este un principiu. Nu e nici o religie în lume care să înveţe asta, cu excepţia creştinismului care are la bază credinţa adevărată. Că primim de la Dumnezeu, nu potrivit dorinţei noastre și nu potrivit dorinţei lui Dumnezeu. Poate că dorinţa noastră e imensă. Dorinţa lui Dumnezeu de a ne binecuvânta poate fi imensă, dar nu primim nimic. Primim potrivit credinţei noastre. Dacă Dumnezeu vrea să te binecuvânteze cu râuri de apă vie care să curgă din tine, asta e dorinţa Lui. Cu siguranţă este dorinţa Lui. Fiindcă citim asta în Ioan 7:38. Totuşi, tot ce primeşti poate să fie o cană de apă, fiindcă asta e măsura credinţei tale. Nu crezi că râuri vor curge din tine. Fiindcă spui: "Sunt atât de slab, atât de neînsemnat!" Dacă continui să te uiţi în interior, vei fi ca aceşti orbi, spunând: "Doamne, ne-am chinuit mulţi ani să vedem, dar nu am reuşit." Aceste lucruri sunt neimportante. Domnul a spus: "Crezi că Eu pot face aceste lucruri pentru tine?" El nu se uită la abilitatea lor, ci îi întreabă dacă ei au încredere în abilitatea Lui. Aceasta e credinţa. Crezi că Domnul poate face asta pentru tine, daca a promis în Scriptură?
Sunt multe aspecte unde se poate aplica asta."Facă-ţi-se după credinţa ta!" Gândiţi-vă, de exemplu, dacă unul din acei orbi ar fi spus: "Doamne, cred că poţi deschide un ochi. Nu sunt sigur dacă ai putere să-i deschizi pe amândoi. Dar cred din toată inima mea că poţi deschide un ochi." El ar fi plecat doar cu un ochi deschis. Iar celălalt, dacă ar fi spus: "Cred că poţi deschide ambii ochi, Doamne!", ar fi plecat cu ambii ochi deschişi. Vedeţi, asta se întâmplă în creştinism. Unii cred doar o parte, alţii cred altă parte, şi se împart în două grupuri. Unul e o denominaţiune cu un ochi, celălalt e o denominaţiune cu doi ochi. Sunt două denominaţiuni diferite. Care e diferenţa? Unul a avut mai multă credinţă, pentru a crede că Dumnezeu poate face ceva ce a promis.
De exemplu, în Filipeni 4:4 e o poruncă, care spune: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!" Ştiţi ce înseamnă "totdeauna". 24 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Să spunem că cei care nu se bucură deloc sunt ca oamenii orbi, iar cei care se bucură întotdeauna sunt cei cu ambii ochi deschişi. Domnul le spune celor orbi, care nu se bucură întotdeauna: "Credeţi că Eu pot face asta în viaţa voastră? Credeţi că pot să vă aduc la o anumită calitate a vieţii, în care vă veţi bucura întotdeauna, 24/7?" Dar vei spune: "Ei bine, Doamne, nu sunt atât de sigur. Am un temperament foarte capricios. Sunt un melancolic. Nu cred că mă pot bucura întotdeauna. Dacă vei face asta majoritatea timpului, e în regulă." Care e răspunsul Domnului: "Facă-ţi-se după credinţa ta!" Te vei bucura majoritatea timpului. Altcineva spune: "Doamne, eu sunt mai capricios şi mai melancolic decât tipul acela, dar cred că Tu poţi face asta pentru mine." El se bucură întotdeauna. El intră într-o viaţă glorioasă, în care nu e niciodată indispus, niciodată descurajat, întotdeauna bucurându-se. Care e diferenţa dintre cei doi? Temperamentul celui de-al doilea e mai grav, dar el a venit la o viaţă mai înaltă, fiindcă a crezut că Dumnezeu o poate face.
Ştii, prietenul meu, ar putea fi atâtea lucruri în viaţa ta, pe care Dumnezeu le-a promis în Cuvântul Său, pe care nu le-ai experimentat, fiindcă nu crezi că Dumnezeu le poate împlini. Mereu te uiţi la abilitatea ta. Pot eu realiza asta?"Păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră" e promisiunea lui Dumnezeu, şi te uiţi la tine şi spui: "Pot eu birui asta?". Nu aşa se pune întrebarea. Întrebarea e dacă crezi sau nu că Dumnezeu o poate face pentru tine, nu dacă tu o poţi face. Deci, dacă putem înţelege acest principiu fundamental, nu cât poţi tu realiza, ci cât poate Dumnezeu realiza. Asta e baza credinţei şi este una dintre marile diferenţe dintre Lege şi har.
Dacă te uiţi la Lege, să vă arăt în Exod 20... Legea spunea: "Să faci!","Să nu faci!". Exod 20:2 "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău... să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu te închini la idoli. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Să nu ucizi. Să nu preacurveşti. Să nu furi." Acesta e Exod, capitolul 20, până la versetul 17."Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, etc." Totul este: "Să faci!","Să nu faci!". Toate cele 10 porunci sunt aşa, referitoare la ce trebuie să faci. Israel a încercat să împlinească Legea 1500 de ani, dar nu au reuşit să împlinească totul. Au reuşit să împlinească unele dintre ele, dar în Iacov 2 spune că dacă păzim toată Legea şi greşim într-o singură poruncă, suntem la fel de vinovaţi ca cei care au încălcat toate poruncile. E ca şi cum, fie că ai o gaură, fie că ai 10 găuri într-un vas, vasul e inutil. Deci fie că ai încălcat o poruncă, fie că ai încălcat 10, eşti vinovat.
În noul legământ e total diferit. Dacă compari ceea ce tocmai am citit în Exod 20,"Să faci!","Să nu faci!", cu Evrei 8, unde spune că vechiul legământ a fost anulat... Evrei 8:7 spune că un nou legământ a fost înfiinţat fiindcă primul a avut cusur, iar vechiul legământ e învechit, v. 13, aproape de pieire. Şi în v. 8, El spune: "voi face... un nou legământ". Priviţi la condiţiile acestui nou legământ. Nu mai este: "Să faci!","Să nu faci!". Asta e marea diferenţă. Observaţi cele 10 porunci! Vreau să repet, ele sunt pline de "Să faci!","Să nu faci!". Noul legământ este, v. 10: "Eu voi face... Eu voi pune... Eu voi scrie... Eu voi fi... ". V. 12: "Eu voi ierta... şi nu-Mi voi mai aduce aminte". Între versetele 10-12, unde e descris noul legământ, de cinci ori Dumnezeu spune că El va face totul. Când acest nou legământ e profeţit în Vechiul Testament, în Ezechiel 36, observaţi cum e descris acolo, Ezechiel 36:25. Aceasta e o profeţie a noului legământ."Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi", vorbeşte aici despre curăţirea de păcat folosind, în mod simbolic, apa. V. 26: "Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele", şi, în mod automat, veţi avea grijă "să păziţi şi să împliniţi legile Mele".
Văzând aceste promisiuni în Ezechiel 36, v. 25-27, care s-au împlinit în noul legământ, observăm că Dumnezeu spune: "Eu voi... ". Lucrul acesta vreau să-l observaţi în Matei 9, în vindecarea orbului. Acesta e cel mai important lucru. Nu cât poţi tu împlini poruncile,"Să faci!","Să nu faci!". Oamenii merg la Adunare în ziua de azi, şi tot ce aud sunt porunci. Aşa trebuie să trăieşti, nu ai voie să faci asta sau aia, trebuie să faci asta şi aia. Sunt bune toate. Noul Testament are porunci, dar întrebarea e cum vom reuşi să le împlinim? Vedeţi, poruncile sunt toate bune. E ca şi cum ai avea multe aparate în casa ta. Să presupunem că ai un frigider, un congelator, aer condiţionat, o maşină de spălat, o maşină de uscat rufe şi multe dispozitive electronice. Ele sunt toate utile, extrem de utile. Şi dacă compari asta cu un om care nu are nici unul din aceste aparate în casa lui, crezi că eşti într-o situaţie mult mai bună decât a lui. Eşti oare? Dacă nu ai electricitate, starea ta e la fel de rea, ca a acelui om care nu are aceste aparate. Deci, aici este un om care are atâtea legi minunate, precum aceste aparate, dar nu are puterea Duhului Sfânt, şi mai este un alt om, care e necreştin, neevreu, şi care nu are legi sau porunci. El e în aceeaşi condiţie ca omul care are poruncile sau aparatele. Ce e necesar e puterea Duhului Sfânt. Aceasta lipsea în vechiul legământ, când erau sub Lege. Acesta e darul principal în noul legământ. Nu e doar o nouă tehnică, ci este Duhul Sfânt. Dacă nu am înţeles asta, nu am înţeles deloc noul legământ.
Aşadar, nu e surprinzător că diavolul a făcut ca subiectul despre Duhul Sfânt să fie cel mai controversat în creştinism. Şi nu e surprinzător că referitor la lucrarea despre viaţa prin Duhul şi darurile Lui, avem maximul de falsificare care există în orice domeniu al creştinismului. Este în domeniul lucrării Duhului Sfânt. De ce a făcut diavolul asta o zonă a controversei? De ce a făcut el maximul de falsificări în această zonă? Fiindcă doar lucrurile care sunt valoroase pot fi falsificate. Nimeni nu falsifică hârtie maro sau ziare. Oamenii falsifică diamante şi aur. Deci dacă găseşti multe falsificări ale lucrării şi darurilor Duhului Sfânt, poţi fi sigur că originalul trebuie să fie foarte valoros.
Îmi pare rău să spun că mai mult de 90% din ce vezi e fals azi. Deci trebuie să fii foarte atent! Cum diferenţiezi falsul de original? În India, dacă ai o bancnotă, şi nu ştii dacă e falsă sau adevărată, o duci la Banca de Rezerve a Indiei, autoritatea care emite bancnotele, iar ei îţi vor spune imediat dacă e adevărată sau falsă. Du-te la sursă, la Banca de Rezerve a Indiei. În acelaşi fel, dacă vrei să afli dacă o anumită manifestare pe care o vezi, e de la Duhul Sfânt sau nu, du-te în Scriptură. Vezi dacă Domnul Isus a făcut asta sau dacă a dat această învăţătură. Vezi dacă apostolii au făcut asta sau dacă au dat această învăţătură. Acesta e ce numesc eu testul împătrit. A făcut Isus asta, a dat El învăţătura aceasta? Au făcut apostolii asta, au dat ei învăţătura aceasta? Dacă răspunsul e nu la toate întrebările, las-o baltă. E discutabil. Ce e de la Duhul Sfânt, ar fi fost practicat fie de Isus, fie de apostoli, sau cel puţin ar fi fost dat ca învăţătură de Isus sau de apostoli. Dacă nu urmezi această regulă, pot garanta că vei fi înşelat. Îţi pot garanta în scris că vei fi înşelat. Cuvântul lui Dumnezeu e ghidul nostru. Aşadar, ţine minte asta! Acesta e principiul."Crezi că Eu pot face asta pentru tine?" Iar aici spune că ei au răspuns: "Da."
Şi iar descoperi acest principiu simplu, că Domnul Isus n-a vrut ca ei să spună altora despre asta. În v. 30 El spune: "Vedeţi să nu ştie nimeni." Tot aici în v. 30 spune că "Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul". Unde în lume mai găseşti azi un aşa-zis vindecător, să poruncească cu tot dinadinsul oamenilor: "Să nu spui la nimeni că m-am rugat pentru tine şi te-ai vindecat!". Vedeţi cât de puţin e din Duhul lui Hristos în aşa-zisele lucrări de vindecare din ziua de azi. Aproape totul e fals. Adevăratele lucrări de vindecare sunt conduse astăzi de oameni care sunt aproape neştiuţi, necunoscuţi. Nu marile nume de care auzi. Eu cred că Domnul Isus vindecă bolnavii chiar şi azi. El o face. Dar nu prin aceşti bine-cunoscuţi vindecători, ci prin oameni necunoscuţi, care nu vor ca numele lor să fie cunoscut. Întocmai ca Domnul Isus."Să nu ştie nimeni. Mă bucur că eşti vindecat!" Isus era bucuros că acei orbi primiseră vederea. Acesta e Duhul lui Hristos într-un om cu o mare ungere.
"Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit." Iată un alt caz, despre cineva în nevoie, care era mut."După ce a fost scos dracul din el... ", eu cred că Isus a scos demonul cu un cuvânt."Ieşi afară din el!" Astăzi spunem "în Numele lui Isus", fiindcă numai cu autoritatea Lui putem face asta."Mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel! Dar fariseii ziceau: 'Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii! '" Iar Domnul Isus a ignorat asta şi a plecat mai departe. În alt pasaj citim că El i-a iertat. El a spus: "Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat". Citim asta în Matei 12.
Domnul Isus nu era deranjat de faptul că oamenii Îl numeau domnul dracilor, sau că era în legătură cu Satan. Nu-L deranja deloc. Văd că mulţi creştini sunt deranjaţi dacă cineva le zice: "Eşti în legătură cu Satan dacă zici sau faci asta; eşti satanic." Îi tulbură. Dar Domnul Isus nu Se tulbura. El a trăit înaintea Tatălui Său şi nu Îl deranja ce părere aveau oamenii despre El. Aşa cum am spus de multe ori, opiniile oamenilor sunt bune de aruncat la gunoi. Fie că oamenii te vorbesc de bine, te ignoră, nu au o părere bună despre tine sau te vorbesc de rău, aruncă-le la gunoi. Nu merită nimic. Opinia oamenilor nu valorează nimic. Fie că opinia e bună sau rea. Iar acesta e un alt lucru pe care îl putem învăţa din exemplul lui Isus.
V. 35: "Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă". E uimitoare lucrarea Lui de vindecare: orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, proclamând Evanghelia Împărăţiei cerurilor. Vedeţi, asta a venit să proclame Ioan Botezătorul."Există o Împărăţie cerească pe care Hristos a venit s-o proclame. Nu această împărăţie pământească, cu care aţi fost voi ocupaţi timp de 1500 ani, şi cu care Moise a promis că vă va binecuvânta. Că Dumnezeu vă va binecuvânta cu prosperitate, vindecare şi că veţi fi cea mai mare naţiune, etc. Niciuna dintre acestea. Ci o Împărăţie a cerurilor, unde lucrurile cereşti devin mai importante în viaţa ta." Aceasta e Împărăţia pe care a proclamat-o Isus. Se numeşte Evanghelia Împărăţiei cerurilor. E foarte rar predicată astăzi, de fapt în cele mai multe locuri se predică opusul, vechea Evanghelie din Deuteronom 28. Dacă dai zeciuială şi faci aceste lucruri bune, Dumnezeu te va binecuvânta material, îţi va vindeca bolile, iar dacă nu faci aşa, te vei îmbolnăvi şi vei fi sărac.
Aceasta e vechea Evanghelie pe care i-a dat-o lui Israel. O Evanghelie a unei împărăţii pământeşti, care îţi spune despre proprietăţi. Ei aveau proprietăţi în Canaan. Proorocii falşi de astăzi îţi spun că Dumnezeu te va binecuvânta aici, şi că îţi va da această proprietate aici, etc. , sau că îţi va da bani sau o promovare. Aceasta nu e Evanghelia Împărăţiei cerurilor. Evanghelia Împărăţiei cerurilor este că aici pe pământ poţi avea o viaţă cerească, o viaţă de pace şi bucurie. Şi dacă Îl crezi El va face asta pentru tine. El o va face pentru tine. Aceasta e Evanghelia pe care a propovăduit-o.
"Când a văzut gloatele", care nu auziseră Evanghelia, sunt atât de mulţi aşa şi astăzi,"I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor." Exact la fel este şi astăzi. Sunt o mulţime de aşa-zişi creştini, care au auzit de iertarea păcatelor, unii chiar vorbesc în limbi. Ei nu poartă bijuterii şi cred că sunt foarte sfinţi, dar nu au biruit păcatul. Domnul Isus nu a venit ca să ne determine să înlăturăm bijuteriile. Domnul Isus nu a venit aici doar ca să ne facă să purtăm haine albe. El nu a venit aici doar ca să ne ierte păcatele. Îngerul a spus în Matei 1:21: "El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale". Aceasta e Evanghelia Împărăţiei. Nu că El te va face prosper, sau că te va face sănătos. El îţi va împlini toate nevoile pământeşti, dar te va face să cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui.
Această Evanghelie se aude rar şi mulţi sunt abătuţi, necăjiţi, fiindcă mulţi din aceşti oameni, care şi-au dat jos bijuteriile, vorbesc în limbi, şi fac mult zgomot la întâlnirile lor, sunt uneori atât de descurajaţi. Soţul şi soţia ţipă unul la altul acasă. Acesta nu e adevăratul creştinism, aceasta nu e Evanghelia Împărăţiei. Ei nu au Împărăţia cerurilor în casa lor. În Împărăţia cerurilor, oamenii nu ţipă şi strigă unii la alţii. Ce fel de casă e aceea în care tatăl şi mama vorbesc în limbi la Adunare duminică dimineaţa, şi ţipă unul la altul în limba lor maternă duminică după-amiaza? Este un fals total! Şi 90 % dintre oamenii care pretind că sunt umpluţi cu Duhul Sfânt şi că vorbesc în limbi trăiesc aşa. Nu aceasta e Evanghelia Împărăţiei. Evanghelia Împărăţiei include vorbirea în limbi, prorociile, vindecările şi toate aceste daruri, dar ne ajută să ne controlăm limba maternă. De asemenea, ne eliberează de mânie, depresie, tristeţe, gelozie, amărăciune. Fiindcă în cer nu sunt astfel de stări. Ne face puri, ne eliberează de pornografie pe internet. Aceasta e Evanghelia Împărăţiei.
Mulţimile nu au experimentat asta, erau necăjite şi risipite, aşa că Isus S-a uitat la ucenicii Săi şi a zis: "Mare e secerişul". Vreau să vă spun tuturor, priviţi în întreaga lume creştină de astăzi, şi observaţi cât de mulţi sunt aşa, îndureraţi, necăjiţi şi întocmai ca nişte oi fără păstor. Majoritatea păstorilor vor doar să jupoaie oile de blana lor. Ei nu vor să le hrănească în păşuni verzi. Ei vor doar să le ia banii. Ei nu sunt păstori, sunt argaţi, care urmăresc să ia orice se poate de la oi. Un argat e interesat doar în a duce oile la tăiere şi să obţină bani de pe urma lor. Un păstor e interesat de hrănirea oilor.
Când secerişul e bogat şi lucrătorii adevăraţi precum păstorii pentru turma sărmană sunt puţini, ce ar trebui să faci? Nu te grăbi să o iei înainte şi să spui: "Eu voi fi unul dintre ei!" Nu! Roagă-te! Roagă pe Domnul secerişului, ca El să trimită lucrători la seceriş. Numai El îi poate trimite. Noi nu putem. Noi nu putem spune: "Mă voi duce şi Îi voi sluji Domnului!". Dumnezeu trebuie să te trimită. El trebuie să te echipeze, să te aducă în noul legământ, iar apoi să te trimită. Vom continua în următorul episod!
