De ce nu trebuie să te plângi pe măreția necazurilor tale?

Uneori, trecând prin diverse necazuri în viață, prin nenorociri, boli, noi ne concentrăm toată atenția doar pe măreția, pe durata, și pe puterea lor. Oamenii devin „prizonierii” durerii și uită să se desfăteze cu Domnul. Chiar și atunci când se referă la Iov, care a suferit foarte mult, este scris: “Domnul este plin de milă şi de îndurare.” (Iacov 5:11)

Cu privire la aceasta este corect să te gândești, că necazurile tale, sunt mult mai mici, decât pedepsele pentru păcate, pe care le meriți: “... măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre.” (Ezra 9:13) „Oare păcatele, pe care le facem în fiecare zi, nu merită mai multe nenorociri, și mai multe pedepse, decât acelea pe care ni le dă Domnul?” – a întrebat Jan Calvin. Căci încă apostolul Iacov a scris: “Toţi greşim în multe feluri.” (Iacov 3:2) De aceea, în orice necaz, trebuie să ne mângâiem cu acest adevăr, că suferințele care au venit în viața noastră, sunt mai mici decât acelea pe care le merităm, ca pedepse pentru păcatele noastre. Dumnezeu, din cauza că ne iubește cu o dragoste desăvârșită, Și-a vărsat toată mânia asupra Fiului Său, Iisus Hristos. Hristos a fost răstignit pentru noi. Prin aceasta Dumnezeu a izbăvit pe fiecare credincios în Domnul Iisus, de la mânia Sa, de la osândă. Cât de mici sunt necazurile noastre, din mâna Tatălui nostru iubitor, în comparație cu acele necazuri, pe care le merităm, dar de care nu avem parte!

Psalmul 103

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
9 El nu Se ceartă fără încetare
şi nu ţine mânia pe vecie.
10 Nu ne face după păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre,
11 ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
14 Căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
15 Omul – zilele lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca floarea de pe câmp!
16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
17 Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor...

Să ne încredem în Dumnezeu, și în metodele Lui de educație, prin care El Își formează chipul Său în noi. Să ne străduim să-I înțelegem limbajul dragostei Lui față de noi, și să ne învățăm să vedem în fiecare zi mila Lui!

Dumnezeul milostiv! Tu mă încununezi cu mila Ta și cu daruri. Tu nu ții mânia pe vecie, și nu te porți cu mine, așa cum eu merit. Precum un tată se îndură de copii Lui, tot la fel și tu te înduri de cei, care au un respect deosebit față de Tine. Ajută-mă să nu uit mila Ta și bunătatea Ta în viața mea. Ajută-mă să am un respect deosebit față de Tine, ținând minte, că zilele vieții mele sunt ca iarba. Ajută-mă în necazuri și în întristări să țin minte, că ele de asemenea – exprimă mila Ta nemărginită față de mine. Harul Tău îmi este îndeajuns pentru toate situațiile din viață. Mă închin în fața măreției Tale, Doamne. În numele Domnului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

Cel care este vrednic de pedeapsa cu moartea, nu are vreun temei să-l învinuiască pe judecător de cruzime, dacă pe el doar pur și simplu l-au pedepsit cu nuiaua, și noi de asemenea, care merităm blestemul, nu avem vreun temei să-L învinuim pe Dumnezeu de cruzime, dacă primim doar o pedeapsă mică din partea Tatălui nostru Ceresc.

Thomas Brux