Ne-am angajat să fim acea mașină de înghețată pentru comunitatea noastră, să livrăm lucruri bune, fericire și speranță oriunde am merge. Mulți dintre voi luați în serios provocarea 100 de oameni fericiți. Primesc e-mailuri în fiecare zi. Vă citesc secvențe din unele. „Am cumpărat bilete de autobus pentru o familie fără adăpost, pentru a se putea întoarce în San Diego. Tatăl urma să primească o slujbă acolo. Când i-am lăsat în stația de autobus, fetița de șapte ani mi-a spus: ‚Sunt atât de fericită că v-a păsat de mine și de tata.’” Un grup de oameni costumați de la un restaurant local, au vizitat copiii de la un spital metodist. Ce binecuvântare să-i vezi pe acești micuți râzând și distrându-se. „Astăzi m-am întâlnit cu un prieten pe care nu l-am vazut de mult, dar care a fost foarte apropiat de mine și familia mea de-a lungul anilor. Acesta ar putea fi primul pas înspre repararea unui trecut dureros.” „În această dupămasă, în timp ce fiecare din membri echipei mele au trecut pe lângă mine spre ieșire, le-am mulțumit pentru munca lor eficientă. Ce sentiment minunat să vezi pe cineva zâmbind în timp ce-i încurajezi.” „Copilul meu de nouă ani a construit o căsuță pentru sora lui mai mare.” Asta da! Provocarea e una simplă: căutați să creați 100 de momente de fericire, pe care noi le numim „100 de momente o milă în plus” – pe o perioadă de 40 de zile. Noi am început pe 9 februarie, dar voi puteți începe când doriți. E un exercițiu prin care îți poți dezvolta bunătatea față de ceilalți.
Vă încurajăm să vă împărtășiți experiențele cu grupul de cartier, cu prietenii, cu familia la cină, și chiar să folosiți hash tag-ul #100deoamenifericiți pe rețelele de socializare. Am văzut deja multe postări. De asemenea ne puteți scrie pe [email protected] – vom prezenta unele experiențe. Scrieți într-un jurnal diferitele activități, lucruri pe care le-ați învățat și momente pe care le-ați trăit. În încercarea noastră de a face o sută de oameni fericiți în aceste patru zeci de zile, ne uităm la cele mai practice învățături din Scriptură, pasajele „unii pe alții.” Cred că sunt 59 în total. Nu vom sta 59 de săptămâni pe ele, dar vom petrece nouă analizându-le.
Pasajul de astăzi este din Romani capitolul 15 versetul 7. „Aşadar, primiţi-vă (acceptați-vă) unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” Haideți să ne rugăm împreună și apoi ne vom apuca de treabă.
Doamne Isuse, fă-ne parte de prezența Ta. Îți mulțumesc, îți mulțumesc pentru dragostea Ta, pentru bunătatea Ta și pentru Duhul Tău. Ne împotrivim diavolului care ar vrea să ne fure de descoperirile pe pe care le facem și ne bazăm pe Tine – dădătorul vieții. Iartă păcatele celui ce vorbește – sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos și doar pe Hristos. În Numele lui Hristos ne rugăm. Și toată biserica spune: amin.
A existat odată într-un ținut nu foarte departe de al nostru, un cartier foarte curat și ordonat. Locuitorii mențineau străzile curate, iarba tunsă și standardele înalte. La fiecare casă erau doi copii, doi părinți, un câine sau o pisică și un acvariu rotund cu un peștișor de aur. Acești locatari își plimbau câinii, salutau poștașul și stingeau luminile înainte de ora 10. Duceau o viață liniștită. Dar apoi, viața lor s-a schimbat complet. Un bărbat a cumpărat casa din cărămidă de la intersecția străzilor Oak și Elm. Un bărbat... nu o familie, nu un cuplu. Un bărbat singur. Un bărbat cu numele de Levi. După cum s-a dovedit mai târziu, Levi conducea un Corvette. Mașina era tuningată și decapotabilă. Când tundea iarba, Levi nu purta cămașă. Mai târziu, Levi și-a făcut piscină cu punte, grătar și a instalat afară sistem de sunet. În timp ce toți vecinii încetineau ritmul pentru seară, Levi părea că atunci se încălzește. Ținea petreceri. Veneau la el prietenii din oraș. Aceștia conduceau cele mai populare mașini marca Chevy. Băieții purtau cizme de cowboy și tatuaje. Fetele purtau maieuri strâmte. Unii bărbați aveau abdomenul pachețele, alții aveau pachete de băuturi în mâini. Cu toții vorbeau prea tare, beau prea mult și petreceau până prea târziu seara. Duminicile dimineața, când oamenii cei mai aleși ai cartierului ales mergeau la biserică, treceau pe lângă casa noului vecin și observau toate gunoaiele rămase din seara precedentă, le spuneau copiilor lor: „Acest bărbat are nevoie de Isus.” Așa că Isus a venit. A venit literalmente în cartierul lor. A venit în carne și oase și s-a plimbat pe străzile frumosului cartier. A mers din ușă în ușă, căutând pe cineva cu care să ducă o conversație, cu care să poată face un grătar. Cineva cu care să se poată juca biliard. Însă toată lumea era ocupată. Aveau o anumită oră de culcare, aveau treburi, aveau responsabilități, aveau o navetă de făcut. Nimeni nu avea timp pentru Isus, cu excepția unui tip de la intersecția străzilor Oak și Elm, Levi. Levi și Isus s-au înțeles bine din prima. Au petrecut timp împreună, au spus glume, au discutat despre viață și în cele din urmă Levi i-a spus lui Isus despre trecutul lui murdar. Isus la rândul Lui, i-a spus lui Levi despre iertare și despre viitor. Levi a întrebat dacă chiar și pentru cineva ca el? Isus a zâmbit și i-a spus: „Mai ales pentru cineva ca tine.” Într-o zi, Isus i-a făcut lui Levi o vizită pentru a-i face o invitație specială. „Vino după Mine!” Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El.” (Luca 5:27-28) Levi – cunoscut mai mult după numele de Matei. Matei, apostolul; Matei, scriitorul evangheliei: Matei, urmașul din primul secol al lui Isus. Înainte de fi Matei a fost Levi, și înainte de a ajunge onorat în biserici, el făcea afaceri murdare. El reprezenta antiteza unui copil al lui Avraam, care asculta legea, se temea de Dumnezeu și frecventa sinagoga. Matei, Levi, era un vameș. Lucra pentru guvernul roman. Era și el evreu, dar un evreu cu două fețe. Era vândut șefului mare. Potrivit lui Cezar, vameșii puteau lua câte taxe voiau; de fapt puteau taxa orice, atâta timp cât Roma își primea partea. Așa se face că Levi și-a permis acel Corvette. Și de aceea era atât nerușinat și dur. Își schimbase de mult integritatea pentru un portofel plin și o mașină rapidă. Levi era un om mârșav. Era mai șiret decât un șarpe. Era un vameș. Dar la un moment dat, drumurile lui s-au încrucișat cu ale lui Isus. Au devenit prieteni. Isus a văzut potențial în Matei, iar Matei a văzut răscumpărare în Isus. Așa că atunci când Isus i-a făcut oferta, Levi a acceptat-o. A întors spatele meseriei sale și s-a alăturat acestei adunături de lepădați ai societății, numiți ucenici, iar mai târziu apostoli.
Însă chiar dacă Levi avea o viață nouă, nu și-a putut uita vechii prieteni. Limbajul lor era unul obscen, nu aveau standarde morale, însă îi era dor de ei. Îi plăcea și cu tipii care erau în preajma lui Isus, dar îi lipseau partenerii lui de bowling, golf. Îi era dor de serile de poker; îi era dor de prieteni. Așa că într-o zi i-a spus lui Isus, „Îmi place echipa ta, îmi place de Petru, îmi place de Iacov, îmi place de Ioan, e plăcut să fii în preajma lor, dar chiar îmi lipsesc Billy Bob și Baba Sue.” Isus l-a întrebat: „Te referi la Baba Joe?” „Da, Baba Joe.” Așa că Isus i-a spus că i-ar plăcea să-i întâlnească vechea trupă. Levi a deschis ochii mari: „Glumești?” „Nu, deloc. Ar fi extraordinar. Am o idee,” a spus Isus, „ce ar fi să dăm o petrecere? Tu îți aduci vechii prieteni și cu toții îi vom cunoaște. Îi vom strânge pe toți împreună.” Matei s-a entuziasmat și a început pregătirea petrecerii. „Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.” (Luca 5:29)
Vedeți, nu a organizat un simplu grătar în curte. A organizat un ospăț mare la care a participat o mulțime de oameni. Era un ospăț mare cu mâncare la fiecare masă, mâncare comandată, cu cel mai bun vin. Matei s-a întrecut pe sine. Și ce afluență interesantă de oameni. Prietenii vechi ai lui Matei împreună cu cei noi. Motociclete, fete și biblii. Se aflau împreună mulțimea de la „Happy Hour” și prietenii de la școala duminicală. Lui Isus i-a plăcut asta, însă liderilor religioși nu. Aceștia erau numiți farisei. Cuvântul „fariseu” provine dintr-un cuvânt în ebraică mai vechi care înseamnă „a separa”. Ideea lor în ceea ce privea religia, era să separe, să ducă o viață de sihăstrie, să intre în carantină, să se izoleze. Dacă vrei să fii un măr bun, nu te atinge de merele stricate. Teologia după care se ghidau ei era: evită oamenii stricați. Oamenii buni – oamenii lui Dumnezeu – nu se amestecă cu oamenii răi. Așa că știe cineva ce au făcut atunci când au auzit că Isus și Matei țineau o petrecere cu toți acești oameni? Fariseii au stricat petrecerea. Au stricat pretrecerea intrând peste ei. Au intrat peste ei cu gulerele lor de preoți strânse la loc și gâturile drepte. Cu fețele încruntate și arătând cu degetul, s-au dus direct la Isus și I-au cerut o explicație. „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Luca 5:30) Levi a suspinat, prietenii lui au suspinat. Erau familiari cu ce se întâmpla. Li se spusese toată viața că nu sunt destul de buni pentru a merge la biserică. Așa că au început să se pregătească de plecare. „Stați așa” a spus Isus în timp ce s-a ridicat. Poate că nu literalmente, dar cel puțin simbolic, s-a ridicat pentru Matei și prietenii lui. „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Luca 5:31-32) Fariseii se considerau sănătoși și neprihăniți. Nu erau așa. Dar ce spune Isus de fapt e: „Voi vă numiți sănătoși și neprihăniți, așa că vă las în pace, însă aceștia - și arată înspre Matei și prietenii lui – nu se numesc sănătoși și neprihăniți. Prin urmare nu sunt sănătoși, nu sunt neprihăniți și mi-au făcut loc Mie. Așa că pentru că ei au venit la Mine, și Eu mă cobor la nivelul lor.”
Au venit la Hristos, așa că Hristos le-a întors favoarea. Noi cum procedăm în astfel de situații? Cunoașteți oameni ca și Levi? Există cineva în viața ta care e exact opusul tău? Există cineva în lumea ta care îmbrățișează un sistem diferit de valori, are un alt cod de etică, poartă alte haine? Există cineva în lumea ta care te face să te simți la fel cum s-au simțit fariseii față de Levi și prietenii lui? Levi era antiteza unui evreu bun. Era opusul unui evreu bun. Și-a câștigat existența din înșelătorii, s-a îmbogățit pe seama săracilor, Cine e Levi din lumea ta? Cine este „Opusul tău”? Cine este „Opusul tău”? Există cele mai mari șanse ca undeva în lume să existe un opus al tău, un Levi al tău. O persoană cu care nu ești pe aceeași lungime de undă. Aveți sisteme de valori diferite, îmbrățișați filozofii diferite. Aveți coduri de comportament diferite, aveți puncte de vedere diferite, cu siguranță urmăriți canale TV diferite. Cine e opusul tău? O, dacă am putea să ne oprim și să lăsăm pe fiecare să răspundă la această întrebare. Poate opusul tău e persoana leneșă care beneficiază mereu de ajutor de stat. Poate opusul tău e un republican convins. Poate opusul tău este un supraviețuitor al consumului de tobaco. Poate opusul tău este un ecolog dedicat. Poate opusul tău este un fundamentalist care dă cu Biblia în cap la oricine. Undeva în lume, ai un opus al tău. Tu conduci o mașină hibrid, el circulă cu un vehicul care consum mult și poluează. Tu votezi cu roșu, ei îi place Hillary. Tu îți iubești soțul, ea trăiește cu soția ei. Opusul tău. Cum ar trebui să răspundem atunci când avem o părere total diferită față de cineva? Cum ar trebui? Ar trebui să luăm masa cu aceste persoane? Ar trebui să le îndepărtăm? Ar trebui să îi implicăm în viața noastră? Să îi contrazicem? Să discutăm diferențele dintre noi? Să ne certăm? Cum ar fi dacă opusul tău ar fi șeful tău? Sau copilul tău? Sau părintele tău? Sau vecinul de lângă tine? Sau tipul din biroul vecin? Cum vrea Dumnezeu să răspundem personajelor Levi pe care le întâlnim în lume? E ușor să vorbim despre a-i face fericiți pe aceia de care ne place, dar cum rămâne cu personajele Levi?
Poate versetul care ne ajută cel mai mult aici, e porunca scurtă a apostolului Pavel, de la sfârșitul unei scrisori pe care a scris-o unei biserici din Roma. În capitolul 15 el spune simplu, „Aşadar, primiţi-vă (acceptați-vă) unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” (Romani 15:7) Așa că nu îi îndepărtăm, nu îi negăm, nu îi refuzăm, ci ne acceptăm unii pe alții. Însă nu primim destule detalii aici. Ce înseamnă să ne acceptăm unii pe alții? Definiția ta și definiția mea în ce privește acceptarea pot fi total diferite. Poate eu sunt excepția acceptării tale. Așa că Pavel, anticipând că vom avea nevoie de mai multe detalii, a spus, „Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos.”
Acum e mai clar. Majoritatea dintre voi îmi cunoașteți povestea. La vârsta de 20 de ani, cauzam deja probleme, fiind un ipocrit cu două fețe și alert. Duminica pretindeam că sunt un copil al lui Dumnezeu, dar celelalte șase zile ale săptămânii trăiam pentru diavolul. Eram un scandalagiu, eram un bătăuș și eram mândru de asta. Dar după o perioadă în care am mâncat cu porcii, cineva mi-a spus despre har, despre iertare, și un alt Levi s-a întors la Hristos. El m-a iertat, m-a acceptat. M-a acceptat, dar vreau să fiu clar, nu mi-a acceptat și comportamentul. Băutura trebuia să plece. Bătăile trebuiau să plece. Atitudinea bărbătească șovinistă „Sunt mai bun ca tine” trebuia să plece. Flirtarea trebuia să plece. El m-a acceptat pe mine, dar nu mi-a acceptat comportamentul păcătos. Atunci când m-a acceptat, El a acceptat ceea ce putea face cu mine. A acceptat modul în care mă putea schimba. A acceptat modul în care mă putea remodela. Nu a spus: „Curăță-te și apoi intră.” Ci a spus: „Intră, te voi curăța Eu.” El m-a acceptat. El m-a acceptat. Eu cred că această perspectivă asupra acceptării este în acord cu ceea ce citim despre Isus în Noul Testament. Biblia spune că Isus a venit „plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1:14) A venit nu numai cu harul ci a adus și adevărul. Nu a venit numai cu adevărul ci a adus și har. A creat un echilibru perfect între cele două. Har și adevăr. Harul i-a spus femeii care a căzut în adulter: „Eu nu te osândesc.” (Ioan 8:11) Adevărul i-a spus: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Harul l-a invitat pe pungașul Zacheu la masă, adevărul l-a îndemnat să-și vândă jumătate din averi și să le dea la săraci. Harul a spălat picioarele ucenicilor. Adevărul le-a spus: „şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:15) Harul l-a invitat pe Petru să umble pe ape, dar adevărul i-a mustrat lipsa de credință. Harul a invitat-o pe femeia de la fântână să bea apa vie, dar adevărul i-a amintit cu tact că a avut cinci soți, și actualul nu îi era soț. Isus a avut har îndeajuns pentru a se întâlni cu Nicodim, dar a fost destul de direct pentru a-i spune adevărul, „dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5) Așa că Isus a împărtășit harul cu adevăr, și a spus adevărul cu har. Har și adevăr. Dacă am vorbi doar despre har, am umbri existența unui adevăr. Și adevărul e acela care eliberează oamenii. Însă dacă am oferi doar adevăr, am nega prezența și puterea harului. Și doar harul ne poate schimba inimile. Țelul nostru e să găsim un echilibru între acestea două.
Doar că nu e chiar așa ușor. Dacă mă uit în urmă la relațiile pe care le-am avut, îmi amintesc de vremuri în care ticseam de adevăr biblic, dar nu aveam prea mult har. Și îmi amintesc de alte vremuri în care exprimam numai îngăduință, dragoste, fericire și îmbrățișări, dar fără prea mult adevăr. Îmi amintesc de o situație anume. Am primit vizita unei femei care trecea printr-o perioadă foarte dificilă în căsnicia și viața ei. I-am spus despre dragostea lui Dumnezeu, iertarea Lui, răbdarea Lui, acceptarea Lui. Mie mi s-a părut că a fost o vizită eficientă. Au trecut câteva săptămâni până m-am întâlnit din nou cu ea la supermarket. Am întrebat-o cum e și mi-a răspuns: „Excelent. Căsnicia mea e mai puternică, credința mea e mai puternică. Sunt foarte bine, dar nu mulțumită ție!” „Cum?” am întrebat. „Îți amintești ziua în care am venit la tine? Mi-ai dat o îmbrățișare, dar ce aveam nevoie era o bătaie bună.” Eu am oferit har. Ea avea nevoie de adevăr.
Câteodată e greu să faci diferența, nu-i așa? Așa că am căutat pretutindeni o rețetă, o pastilă pe care o putem lua cu toții pentru ca atunci când întâlnim un Levi să știm exact ce să dăm în ceea ce privește harul și adevărul. Nu am găsit una, dar am dat de trei idei care cred că ne vor ajuta. Numărul unu. Află povestea lui Levi. Începe prin a-i afla povestea. Rolly Washington, un slujitor afro-american care și-a dedicat viața împăcării dintre rase, spune, „Cel mai bun mod de a începe o conversație tensionată e astfel: ‘Ajută-mă să înțeleg cum e să fii tu.’” Ajută-mă să înțeleg cum e să fii un adolescent în aceste zile. Ajută-mă să înțeleg cum e să fii mamă singură cu trei copii. Ajută-mă să înțeleg cum e să duci povara conducerii acestei companii. Ajută-mă să înțeleg cum e să fii născut într-un mediu bogat. Ajută-mă să înțeleg cum e să fii un imigrant în țara noastră. Ajută-mă să înțeleg cum e să fii femeie într-o companie cu majoritatea angajaților bărbați. Ajută-mă să înțeleg cum e să fi trecut printr-un avort. Ajută-mă să înțeleg. Și apoi ascultă! Ascultă! Ascultarea e balsam vindecător pentru o relație fragedă.
Un prieten mi-a mărturisit că adesea se comportă ca și cum ar asculta, când de fapt ce face e să se gândească la ce va spune. Ascultarea nu înseamnă să-ți formulezi răspunsul. Ascultarea reprezintă un pas înspre înțelegere. Petru a spus: „Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8)
Într-una din zilele în care eram implicat în provocarea 100 de oameni fericiți, s-a întâmplat să mă aflu în centrul unui oraș mare într-o sâmbătă dupămasă. Am zărit un om care stătea pe scările din beton ale unei clădiri mari. Purta o căciulă trasă pe cap, haine murdare și o barbă pe alocuri căruntă. La picioarele lui se afla o doză din băutura lui preferată. Am presupus că era un om fără adăpost. Avea înfățișarea unui hoinar, a unui pierde vară. În anumite privințe, el reprezenta un Levi în lumea mea. Aș fi trecut mai departe, dar demarasem provocarea celor 100 de oameni fericiți. Așa că m-am gândit: „Bun, hai să fac ceva.” Nu vă recomand vouă femeilor să faceți asta. Chiar m-a întrebat cineva asta între programe și nu cred că ar fi o idee bună ca o femeie să meargă la un bărbat. Dar eu m-am apropiat de el în mijlocul zilei și am început o conversație. Mi-am dat seama că l-am interpretat complet greșit.
Iată ce am scris în jurnal în acea zi de noiembrie. „M-am oprit în centrul orașului Nashville pentru a vorbi cu un om care stătea la marginea drumului. Avea o înfățișare neîngrijită. Avea la el o bere într-o pungă de hârtie. Am crezut că e cerșetor, dar s-a dovedit că era angajat plătit ca mașinist la un teatru. Tocmai ieșise de la lucru după o tură de noapte. L-am interpretat greșit. Am vorbit puțin despre cariera lui. Avea în spate câteva decenii în domeniul muzicii country. Mi-a spus despre unii cântăreși pe care i-a întâlnit. Mi-a spus de asemenea că Dumnezeu l-a binecuvântat și a simțit favoarea Domnului. L-am judecat greșit. M-am îndepărtat puțin rușinat. Totul s-a schimbat în momentul în care i-am auzit povestea. Dă-i șansa lui Levi din viața ta să-ți spună povestea, și în timp ce o asculți, înfrânează-ți tendința de a striga. Înfrânează-ți tendința de a striga. De multe ori atunci când vorbim cu personaje Levi, strigăm. Îmi amintesc că pe când eram în clasa întâi, noi băieții ne petreceam pauzele aliniați braț la braț câte 10 sau 15, și strigam pe terenul de joacă: „Băieții sunt mai buni decât fetele.” Fetele răspundeau și ele poziționându-se braț la braț și strigând: „Fetele sunt mai bune ca băieții.” Terenul nostru de joacă era plin de veselie. Eu nu eram de acord de fapt cu ce spuneam, dar m-am simțit bine să strig la cineva.
E plăcut să strigăm și în societatea noastră e ceva obișnuit. Câteodată am impresia că unele canale de știri există doar pentru a le da oamenilor ocazia să strige. Unele abțibilduri există doar pentru a le da unora ocazia de a striga. Unii oameni folosesc rețelele de socializare doar atunci când își revarsă mânia. Și uneori, atunci când vorbești cu un Levi, e foarte ușor să strigi. Te simți bine atunci când strigi, dar oare face bine celorlalți? Apostolul Pavel spune să ne ferim de omul care „este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele,” (1 Timotei 6:4) Strigatul nu rezolvă multe însă un dialog sincer da. Așa că voi încheia cu următorul verset. „Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15-16)
Trebuie să spunem adevărul, dar să îl spunem cu blândețe. Rămânem cu tărie în ceea ce credem, dar ținem bine de ei, ca și cum ținem de Isus Hristos, știind că și El ține bine de toți Levi lumii acesteia. Nu uitați, nimeni nu are ultimul capitol scris. Nu descalificați pe nimeni. Dumnezeu îi iubește și pe ei la fel ca pe tine. Și El te va ajuta! O va face! Pe lângă încercarea mea de a găsi echilibrul dintre har și adevăr, am mai descoperit că Isus vine într-un mod supranatural și răscumpără greșelile noastre. Tot ceea ce putem noi să facem e să ne dăm toată silința. Dar dacă ne lipsește harul, El va găsi o modalitate de a-l arăta. Iar dacă eșuăm în a spune adevărul, El are o modalitate de a-l arăta. Așa că noi trebuie să facem un pas înainte și să ne dăm toată silința, știind că Isus care trăiește în noi va compensa lipsurile noastre.
Mark Rutland vorbește în cartea „Streams of Mercy” (Șuvoaie ale harului) despre un studiu peste care a dat, și care punea întrebarea: „Care ar fi trei afirmații pe care ți-ar plăcea cel mai mult să le auzi?” Mark Rutland spune că le-a ghicit pe primele două, dar nu și-ar fi imaginat a treia. Numărul unu: te iert. Numărul doi: te iubesc. Numărul trei: cina e gata. Cine nu ar vrea să audă aceste trei afirmații? Acesta este mesajul Evangheliei. Isus a spus: Te iubesc. Te iert. Cina e gata. Ca să vă dovedesc, El a luat cina cu Matei și prietenii lui. Aceasta e o anticipare a mesei care ne așteaptă pe toți și care va fi mai mare decât ne putem noi imagina. Tu și cu mine vom fi acolo și va fi o petrecere mare. Și cred că vom fi cu toții surprinși de alți oameni care vor veni la petrecere. Haideți să ne rugăm împreună.
Dă-ne harul acum Doamne să și primim acest mesaj nu doar să-l auzim, pentru a schimba modul în care acționăm și vrei Tu să acționăm. Gândul nostru se îndreaptă la oamenii care sunt atât de diferiți de noi. Ne rugăm Tată, să putem fi mai mult ca Isus atunci când ne raportăm la ei, să ne ajuți să exprimăm atât harul cât și adevărul, la fel ca tine. Îți mulțumim Doamne, și ne rugăm asta în Numele lui Isus Hristos. Și toată biserica spune: amin.
