Două costuri

1. PRIMUL COST

Nu e o noutate. Păcatul are consecințe grave. Ultima consecință va fi moartea, separarea eternă de Dumnezeu. Costul e grozav. Dacă păcatul nu e înlăturat vindecarea nu are loc; urmarea e cea din versetul citat la începutul postării de azi. Biblia spune că ceea ce seamănă omul va și secera. Semeni vânt, culegi furtună.

LORD BYRON a fost un poet englez foarte talentat. Scria poezii cam în genul lui Eminescu al nostru. Dar anii tinereții lui au fost petrecuți într-o viață de petreceri, distracții și desfrâu. Ajuns la vârsta bătrâneții aceste înclinații carnale au dispărut. A privit în urmă la anii irosiți, a regretat mult și a scris un poem în care a scris cam așa:

„Spinii pe care acum îi culeg au rezultat din planta pe care eu însumi am plantat-o; spinii m-au înțepat și acum sîngerez” Știți ce-i asta? Costul, consecințele păcatului. De aceea Mântuitorul îi spune femeii prinse în desfrîu: “Du-te și nu mai păcătui”

2. AL DOILEA COST

Acesta e un cost bun; e un cost care menține starea neprihănirii. E opusul primului cost. Ca să ne păstrăm neîntinați de lume trebuie să plătim un preț. Menținerea purității nu e de gratis. Domnul Isus a plătit un preț pentru a spăla păcatul omenirii. Cei ce nu au vrut să fie colaboratori cu odioasa securitate au plătit prețul prigoanei. N-au vrut compromisul ci au vrut integritatea. Martirii au preferat moartea dar nu au renunțat la crezul lor. Au plătit un preț. Suntem noi gata să plătim prețul menținerii în voia divină? Se spune că la o școală, undeva, era un bătăuș care îi teroriza pe elevi și pe eleve. Dar cel mai tare îl teroriza pe un coleg care avea bancă vecină cu a lui. Îl bătea în recreație, sau cînd mergeau acasă de la școală. Dacă îl spunea directorului școlii bătaia se oprea doar pentru cîteva zile. Apoi colegului i-a venit o idée. Îi dădea bătăușului doi dolari în fiecare zi de școală și în felul acesta scăpa de bătaie. După un timp i-a venit altă idée: “de ce să plătesc eu în fiecare zi 2 dolari?” – a zis el “mai bine merg să iau lecții de karate; în felul acesta voi putea să lupt cu teroristul.” Deștept acest băiat! Din păcate nu i-a ținut deșteptăciunea până la capăt. Când s-a dus să ia lecții de karate i-au spus că fiecare lecție îl costă 3 dolari. Și-atunci s-a gândit el, a făcut un rapid calcul matematic: „bătăușului îi dau 2 dolari pe zi iar antrenorului de karate trebuie să-i dau 3 dolari pe zi. Ca să învăț karate e mai scump. Prefer să plătesc bătăușului 2 dolari pe zi; e mai ieftin”

Și așa a fost. A rămas în continuare sub dominația bătăușului.

La fel stau lucrurile și în domeniul spiritual. Iată ce scrie în sensul acesta apostolul Petru la 1 Petru 1: 17-19 : “17. Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre;

18. caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri,

19. ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana”

Pentru cei predați felul deșert de viețuire e de domeniul trecutului. Suntem făpturi noi în Hristos. Starea aceasta trebuie menținută; ea nu se poate realiza de la sine. Trebuie plătit un preț. La servici nu putem să participăm la discuțiile și glumele murdare ce circulă în lumea de azi. Procedând așa vom fi ironizați și chiar batjocoriți. La fel se întâmplă și în școli și universități. Dacă susținem adevărul cu curaj uneori avem de plătit un preț. Și dacă mergem pe această idée vom găsi multe exemple și situații care să confirme principiul acesta. Vom fi noi gata să plătim ori de câte ori e cazul prețul neprihănirii?

George Cornici/18 Iulie, 2013