Toma din noi.

TOMA DIN NOI

Ioan 20: 24-31

-       Toma nu apare în primele trei evanghelii decât ca un nume într-o listă a ucenicilor.

-       În Evanghelia după Ioan însă prezenţa lui este mai vizibilă, lucru ce ar trebui să încurajeze pe toţi cei care cred despre ei că nu sunt nimic altceva decât un nume pe o listă, o persoană necunoscută, mereu uitat, anonim.

A.    PRIMA APARIŢIE.

Ioan 11:16  Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haide să mergem şi noi să murim cu El!”

- Toma declară că este gata să meargă cu Isus în Betania, chiar dacă aceasta va însemna moartea alături de El.

- Aceasta este o decizie a unui om plin de curaj şi credincios, loial.

- Deasemeni este decizia unui om care vede tot timpul numai lucrurile cele mai negative – pesimist -  omul care spune "Să punem răul în faţă!"

B.     A DOUA APARIŢIE.

Ioan 14:5  „Doamne” I-a zis Toma „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”

-       Aceasta este noaptea în care Isus a fost trădat, noaptea în care a vorbit despre  moartea Lui şi lucrarea pe care o va face.

-       "Să nu vă îngrijoraţi… aveţi credinţă în Mine… mă duc să vă pregătesc un loc…"

-       În mijlocul acestei atmosfere de îmbărbătare, Toma pune o întrebare care rupe discursul Mântuitorului: " Care este calea într-acolo?"

-       Isus nu L-a apostrofat:

o    "Toma, unde ai fost trei ani de zile?

o    Chiar nu M-ai ascultat deloc?

o    Nimic nu eşti în stare să înţelegi?"

o    Isus a rostit cea mai provocatoare afirmaţie din Biblie: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!"

-       Toma a pus o întrebare cheie.

-       El a  fost omul care nu putea trăi cu o întrebare neîntrebată.

-       Isus acceptă întrebări care ni se par "nebune". Nu ne dă de fiecare dată răspunsurile pe care le aşteptăm.

C.    A TREIA APARIŢIE.

Ioan 20         De fapt este lipsa lui Toma. El a lipsit la primul program al primei biserici nou-testamentale.

A pierdut mult prin absenţa sa. Pentru că în fiecare din noi există un "mic Toma", haideţi să vedem ce a pierdut Toma Geamănul. Cine e geamănul lui? Pot fi eu, poţi fi tu! Şi noi ne comportăm câteodată la fel ca el, iar pierderea noastră e mare.

D.    CE A PIERDUT TOMA ? – CE PIERDEM CÂND NU SUNTEM LA PĂRTĂŞIE CU FRAŢII ŞI SURORILE?

1.      PACE.

-          "Pace vouă!" a zis Isus ucenicilor.

-          Ar fi putut vorbi întâi:

o       Despre dezamăgirea Lui că toţi L-au părăsit,

o       Despre lepădarea lor, trădarea lor, abandonare.

-          Cu toate acestea, El le spune cuvinte în spiritul celor pe care le-a rostit în Odaia de Sus:

Ioan 14:27  Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

-          Iar Toma a pierdut pacea!

2.      PUTERE.

Ioan 20:22  După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

-          Puterea a fost un dar pe care Isus l-a dat ucenicilor în versetul 22, când a suflat peste ei şi Le-a zis: "Luaţi Duh Sfânt!"

-          Într-un moment similar în Fapte 1:8 Isus Le-a zis: "Veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi!"

-          Genesa 2:7  Dumnezeu a suflat cu puterea lui creatoare şi a dat viaţă lui Adam.

-          Aici în Ioan 20, la începutul unei noi creaţiuni, Isus a suflat Duhul Său cel Sfânt, respiraţie plină de viaţă pentru ucenicii Săi.

Iar Toma a pierdut puterea!

3.      IERTARE.

-          Când le-a spus "Pace vouă!", Isus îi iertase deja pe ucenici, dar mai explicit le-a spus acest lucru în versetul 23.

Ioan 20:23  Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.”

-          Bucuria păcatelor iertate şi conştienţa păcatelor ascunse - acestea două vin de la Duhul Sfânt.

-          Dumnezeu nu poate umple paharul nostru cu iertare dacă deja este plin cu amărăciune!

-          Dumnezeu nu poate să ne cuprindă mâinile în iertare dacă pumnii noştri sunt strânşi cu mânie!

-          Dumnezeu nu ne poate îmbrăţişa cu iertare dacă ţinem în mâinile noastre poveri de resentimente!

-          Dumnezeu nu poate să alunge umbrele din sufletul nostru când mintea noastră este frământată de gânduri de răzbunare!

Iar Toma a pierdut iertarea!

4.      MISIUNE.

-          Această iertare a determinat pasul următor, Marea Trimitere a ucenicilor:  " Cum m-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu!"

-          Ioan 10:30  Isus a zis "Eu şi Tatăl una suntem!"

-          A fost trimis de tatăl Său, iar acum dorea aceeaşi unitate cu ucenicii Lui.

-          Dacă vrei să fii mereu cu Isus, du-te acolo unde te trimite! Aceasta este mângâierea din cele două trimiteri din Ioan 20:21 şi  Matei 28:19: "Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului, Amin!"

Iar Toma a pierdut trimiterea şi PROMISIUNEA PĂRTĂŞIEI CONTINUE!

5.      PREZENŢA LUI DUMNEZEU.

-          Prin absenţa sa, Toma a pierdut prezenţa lui Dumnezeu prin Isus Hristos.

-          Pentru a simţi prezenţa, trebuie să fii prezent, vegheator, sensibil la vocea lui Dumnezeu, însetat, deschis, cu alte cuvinte să  fii acolo cu trupul, sufletul şi duhul tău.

Iar Toma a pierdut prezenţa lui Dumnezeu!

E.     CE A GĂSIT TOMA?

Toma a pierdut multe: pace, putere, iertare, misiune şi prezenţa lui Dumnezeu. Dar de asemeni, Toma a găsit multe lucruri, care ne sunt de folos nouă astăzi.

1.      Fraţi îngăduitori.

-          Primul lucru pe care Toma l-a întâlnit a fost grupul de oameni sinceri care spuneau: "L-am văzut pe Domnul!"

-          Nu există un mod mai simplu de a te întâlni cu Hristos cel viu decât prin cei  în care El trăieşte, oameni care au bucurie şi pace, iertare şi putere.

-          O săptămână mai târziu, toţi erau în casă, iar printre ei era şi Toma.

-          Prin faptul că era prezent, Toma s-a pus singur într-o poziţie de posibilă binecuvântare.

-          Toma a învăţat lecţia. Chiar şi în capitolul 21, când Isus le-a pregătit o masă pe malul mării, Toma era cu grupul, era prezent cu fraţii.

2.      Înţelesul durerii şi suferinţei.

-          Toma a dat înţeles suferinţei şi durerii.

-          Pretenţia lui de a atinge şi simţi nu este o îndoială, ci mai mult o dorinţă de a verifica realitatea suferinţelor lui Isus.

-          Toma nu voia să urmeze pe cineva care nu a suferit în mod real.

-          Toma nu se mulţumeşte cu mărturiile altora, ci vrea experienţa lui personală!

3.      Loc de închinare.

-          Toma a găsit o adunare plină de laudă, de închinare şi foarte primitoare.

-          Nu ştim unde a fost în Duminica Învierii.

-          Nu ştim cine l-a convins să vină înapoi la adunare.

-          Dar cu siguranţă în una din următoarele 8 zile, cineva l-a întâlnit prin Ierusalim şi i-a spus: "Ne-a fost dor de tine! Nu vrei să fii şi tu cu noi duminica viitoare?" Şi când a venit la părtăşie, a opta zi, nu a fost nimeni acolo care să-i spună: "Pe unde ai fost? Mai trăieşti?"

-          Toma a găsit o adunare plină de bucurie. Avea nevoie de ei, iar ceilalţi aveau nevoie de el. Hristos Cel înviat avea nevoie de toţi şi are nevoie şi de noi!

4.      Creştere continuă.

- Toma nu a găsit un Domn care să stea cu el în situaţiile lui, ci un Domn care L-a trecut peste limitele lui şi l-a purtat spre ceva permanent.

- A-l numi pe Toma  toată viaţa "necredincios" numai pentru un moment din viaţă, este un lucru nedrept.

- Toma a găsit un Domn care a trecut peste îndoiala momentană, pentru că avea nevoie de el să meargă mai departe.

- L-a atins oare Toma pe Isus? A dus la îndeplinire îndemnul lui Isus?

-  El a trecut peste cererea lui Isus de a-L atinge şi a mers mai departe.

- Aceasta voia de fapt şi Isus. Toma a venit cu îndoielile lui la Isus şi a trecut peste ele împreuna cu El.

5.      Profeţie.

-          Cel mai important moment este proclamarea pe care o face Toma: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!"

-          Este cea mai puternică mărturisire despre Domnul Isus.

-          Cum să-l mai numim pe Toma necredincios.

-          Ar trebui să-i spunem: Toma Evanghelistul, Predicatorul, Martorul, Credinciosul

F.     CONCLUZIE.

- Toma a fost întâmpinat de un grup de fraţi pline de dragoste şi îngăduinţă,

- a înţeles realitatea durerii şi suferinţelor lui Isus.

- A intrat într-o adunare de oameni bucuroşi,

- un trup plin de căldură şi dragoste

- I-a dat voie lui Isus să-l ridice deasupra îndoielilor momentane şi să-l treacă într-o permanentă stare de părtăşie, care îl va determina să-L recunoască Domn şi Dumnezeu.

- La fel trebuie să facem şi noi.