Fala Crucii

Galateni 6:14
V 7.8 – viaţa pe acest pământ este o chestiune foarte serioasă şi solemnă, destinul nostru veşnic depinde de ceea ce vom fi făcut în această viaţă.

1. Propovăduirea crucii – 1 Corinteni 1:18, 2:2
Propovăduirea crucii, propovăduirea morţii Domnului Isu Hristos pe acea cruce este tocmai miezul şi nucleului evangheliei creştine.
Propovăduirea crucii a adus întotdeauna persecuţie. Crucea a fost întotdeauna respingătoare, refuzată, nimeni nu a îndragit-o şi creştinii au ajuns martiri din cauza ei.
Care este mesajul Evangheliei Bisericii de astăzi?
Nu este primordial predicarea învăţăturii LuI Isus Hristos, nu trebuie să le predicăm oamenilor cum să trăiască, aceasta nu îi ajută cu nimic ci chiar le agravează starea pentru că nimeni nu va putea trăia aşa. Nici măcar modelul Domnului Isus Hristos şi învăţătura Lui nu au fost primordiale pentru el.
Sunt salvat, calea mântuirii mele. Omul este un păcătos vinovat, Dumnezeu este sfânt, cum pot fi aduse acestea împreună? Prin crucea Lui Hristos
Dumnezeu a luat păcatele tale şi ale mele şi le-a aşezat pe capul Fiului Său , i-ar apoi la lovit, l-a pedepsit, l-a bătut, l-a omorât. Placa păcatului este moartea.
Eu nu am nevoie să vă cunosc ca să vă pot predica, acesta este cel mai minunat lucru pentru că ştiu cel mai important lucru despre voi, şi anume că fiecare dintre voi sunteţi nişte păcătoşi nenorociţi. Nu îmi pasă cine eşti pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu. Nu mă intersează ce formă iau păcatele tale chiar dacă în zilele noastre se pune foarte mare accent pe aceasta.

2. Crucea este o ofensă pentru inima şi mintea omului:
- mâdria intelectuală. Iudeii credeau ca ştiu cum pot fi salvaţi, cea avea să faca Mesia, noi ştim ce trebuie să facă omul, crucea dezvăluie că noi nu suntem salvaţi de idei.
- Nu suntem salvaţi de oameni înţelepţi, când este o problemă imediat căutăm oameni deştepţi care se pricep, dar salvarea noastră nu se poate face prin ceea ce ştim noi, de aceea crucea este o ofensă pentru mintea noastră.
- Oamenii spun câ întreaga noţiune despre cruce este imorală pentru că fiecare om trebuie să fie pedepsit pentru păcatele lui, fiecare om îşi poartă propria pedeapsă. Oamenii spun că Dumnezeu nu e drept pentru că îşi pedepseşte propriul Fiu pentru alţii.
Din ce cauză cade omul mereu? Mândria – Adam şi Eva. Toate ne spun să credem în noi înşine, mândria, nu este nimic mai ofensator pentru omul firesc decât crucea.
- Nu protestează la partea cu salvarea ci la partea că toţi sunt pierduţi, în sensul că au nevoie să fie salvaţi. Ofensa se naşte pentru că suntem falimentari şi păcătoşi
- Crucea spune că suntem toţi în mod egal sortiţi eşecului. În momentele noastre bune spunem că nu suntem chiar perfecţi dar totuşi ... Eu spun că orice om care se străduieşte să faca bine, a trăit o viaţă morală, care şi-a spus rugăciunile la timp şi a fost la biserică este sortit iadului, pentru că asta declară crucea Lui Hristos, nu este nici o deosebire!
- Suntem cu toţii la fel de neajutoraţi. Noi nu putem face absolut nimic şi neprihănirea noastră nu este decât oi zdreanţă murdară. Şi ne transmite celor care credem în noi înşine şi în capacităţile noastre că nu putem face nimic.
Crucea ne transmite, nu-mi pasă de zelul tău, de cât de puternică e dorinţa şi voinţa ta, nu mă interesează hotărârile tale. Fă tot ce vrei şi niciodată nu te vei putea salva.
Dacă nu ai simţit această ofensă a crucii înseamnă că niciodată nu ţi-a vorbit crucea cum ar fi trebuit.

Testul creştinului: creştinul nu este omul care crede în cruce, el este omul care se făleşte cu ea.

3. Crucea – fala creştinului
Lauda: nu este nimic care să întreacă măcar, cât de aproape crucea în valoare, el face orice lucru ca să depindă de ea, el este ceva datorită ei, este totul pentru el, ei îi datorează totul, această cruce este centrul universului în orice privinţă.
Se făleşte cu ea din cauza a ceea ce vede în ea, sau din cauza a ceea ce arată ea.
- Nemuritorul moare – cel mai surprinzător spectacol. Domnul slavei, atotputernicul Dumnezeu, care a creat totul, murind într-o completă neajutorare, în aparentă slăbiciune
- Dragostea & suferinţa nemaiîntâlnită
- Cineva fără păcat, un ascultător desăvârşit, neprihănit, nepătat şi curat. Singurul neprihănit pedepsit.
- Preocuparea Lui pentru Gloria Tatălui, lasând propria slavă
- Ascultarea Lui până la moarte
- O dragoste copleşitoare, în ciuda a ceea ce ai făcut, El moare pentru tine, Neprihănitul Fiu, întemeietorul tuturor lucrurilor, să moară pentru mine un depravat ca să pot deveni fiul Lui.

4. Crucea – cunoaşterea Lui Dumnezeu
• Harul Lui Dumnezeu: graţia oferită oamenilor care nu merită nici un fel de privilegiu. Dacă crezi că ţi se cuvinte cerul nu eşti creştin. – Efeseni 2:8
• Dreptatea Lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnica antiteză a păcatului. El detestă păcatul cu toată intensitatea sfintei Sale naturi divine şi perfecte. Dumnezeu nu se poate compromite cu păcatul, prin urmare EL a trebuit să pedepsească păcatul – Romani 1:18
Păcatul este răzvrătire împotriva Lui Dumnezeu, înseamnă să calci în picioare sfinţenia Lui Dumnezeu, o ostilitate faţă de Dumnezeu
• Înţelepciunea Lui Dumnezeu. La cruce vei vedea soluţia Lui Dumnezeu înainte de a crea lumea pentru problema păcatului. Acolo vezi mintea eternului rezolvând problema veşnică.
De ce se fălea Pavel? Acolo a văzut lucruri pe care nu le-a văzut nicăieri.
• Imuabilitatea Lui Dumnezeu. Dumnezeul predicat astăzi de cele mai multe ori este un dumnezeu care se schimbă, un dumnezeu pe care îl poţi îmbuna şi păcăli, care trece cu vederea păcatul şi care iartă fără limită şi se schimbă cu fiecare secol după teologiile şi învăţăturile noastre.
Dumnezeu spune că va pedepsi păcatulu şi când Fiul Lui face pe reprezentatul păcătoşilor, Dumnezeu se ţine de cuvânt.
• Dragostea Lui Dumnezeu – Romani 5:8 – Dumnezeu a hotărât totul, nu noi!
Romani 8:3, Isaia 53:4,10, 2 Cor 5:21
Acesta este miracolul crucii, Dumnezeu pedepsindu-Şi propriul Fiu ca să nu mă sancţioneze pe mine şi pe tine.

5. Crucea eliberează de lume – 1 Ioan 2:16
Lumea este o adunare de oameni care se gândesc la lucruri (concepţia, gândirea şi comportamentul) total separaţi de Dumnezeu şi fără Dumnezeu.
• Pofta firii: beţia, curvia, trupul, mâncarea şi băutura
• Pofta ochilor: parada, aspectul, aparenţa (Luca 16:15)
• Lăudăroşia vieţii: invidia, gelozia, dispreţ, răutate
Cum răstigneşte crucea, lumea faţă de noi?
1. Ne arată cum este în realitate lumea, a pus accent pe ceea ce lumea nu pune: sufletul
2. Soarta pe care o aşteaptă: Ioan 3:16, Apocalipsa 14:8
Lumea este tot ce este împotriva Lui Dumnezeu, tot ce se bazează pe om şi pe puterea acestuia şi toate acestea sunt condamnate la distrugere şi ticăloşie veşnică.
Crucea Lui Hristos ne separă de această nenorocire ce este gata să vină peste această lume.
3. El îmi dă o putere mai mare decât a lumii (1 Ioan 4:4, 5:4)

Singura cale de a câştiga pacea Lui Isus, este Isus şi atât. Nu standardele tale morale, valoare botezului, calitatea de membru undeva. Dacă încrederea ta este în Isus + altceva atunci tu nu ai parte de El.
A-l primi pe Isus înseamnă o abandonare totală în mâna Lui. Cine a zis că e uşor?
Mântuirea veşnică e recunoaşterea păcatelor, încrederea totală în Isus şi abandonarea deplină în mâna Lui, acceptarea numai a domniei Lui.
Oamenii arată interes pentru viaţa veşnică dar nu sunt gata să lase totul, sunt alte lucruri pe care le doresc mai mult. Mântuit nu înseamnă să fii preocupat de lucrurile spirituale, nu numai cei indiferenţi pier ci şi cei grijulii.
Nu este destul să cauţi, mulţi căutători au ajuns în iad, mulţi au căutat dar au refuzat să facă.
Oamenii nu pleacă din Casa Lui Dumnezeu pentru că nu îl doresc pe Dumnezeu ci pentru că doresc ceva mai mult decât pe El, nu au intrat în Biserică prin pocăinţă şi renunţare ci pe căi lăturlarnice.
Nu este destul să vrei, nu este destul să pui întrebări, trebuie să cauţi mai presus de orice. O viaţă religioasă nu oferă siguranţa vieţii veşnice.
Dacă vrei să discuţi viaţa veşnică din perspectiva faptelor bune atunci trebuie să faci binele suprem. Moralitatea este de fapt o autoamăgire că toate lucrurile sunt bune, o liniştire a conştiinţei şi o mască bună pentru pocăiţi.
Uneori a avea ceva este mai rău decât a nu avea nimic.
Ex: Dacă ţi-ar cere Isus să vinzi totul pentru El ai face-o?
Nu – tu nu renunţi la 1 oră ca să vii la biserică, nu renunţi în folosul altora, nu renunţi la mândria şi orgoliul tău.
Care e problema? O predare totală în mâna Lui. Suntem teribil de amăgiţi, noi nu împlinim singura poruncă lăsată de Domnul Isus.
Ne temem de dezechilibru, de anormalism, de exagerări dar spuneţi-mi a lăsa totul de dragul Lui ce înseamnă?