Dumnezeu S-a făcut trup
Suntem la sărbătoarea nașterii Domnului și creștinismul din întreaga lume o serbează. Dar oare creștinismul de astăzi știe cu adevărat pe Cine serbează? Știu oamenii care prăznuiesc această sărbătoare Cine este Cel ce S-a născut în ieslea Betleemului?
Odată Domnul era în Cezareea lui Filip și a pus această întrebare ucenicilor: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul din prooroci.” (Matei 16:13-14). Tu, dragul meu cititor, cine zici că este El, Fiul omului, adică Isus? Este El pentru tine doar un simplu om care a făcut doar bine? Este El doar un om trimes de Dumnezeu ca să aducă mesajul Său? Haideți să analizăm câteva pasaje Biblice și să vedem ce spun ele despre Isus Hristos.
Afirmațiile Domnului făcute despre El însuși
În Evanghelia după Ioan spune: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8:59). Aici, Domnul Isus, stând de vorbă cu iudeii, face afirmația, Eu sunt. Această afirmație o găsim în cartea Exodul, când Dumnezeu se descoperă pe Sine ca fiind „Eu sunt”; „Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numește „Eu sunt”, m-a trimes la voi” (Exod 3:14). Practic, când Domnul a făcut această afirmație, El S-a făcut pe Sine Dumnezeu. De aceea nu este de mirare că iudeii „la auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El” (Ioan 8:59).
Când Domnul era în fața sinedriului pentru a fi cercetat, marele preot Caiafa îi pune următoarea întrebare: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Matei 26:63). Conform lui Levitic 5, când cineva era pus sub jurământ, era obligat să spună adevărul. Domnul îi răspunde „da, sunt” (vs. 64). Încă odată Domnul afirmă despre Sine că este Dumnezeu, iar aceasta i-a adus moartea; „Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea” (Matei 26:65-66).
În predica de pe munte, Domnul a spus: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime... dar Eu vă spun...” (Matei 5). Când s-au dat Legile pe muntele Sinai, Dumnezeu a fost Cel care le-a rostit: „Atunci Dumnezeu a zis...” (Exod 20:1). El a fost Cel cărora le-a zis în vechime. Dar Domnul face afirmația și spune, „dar Eu vă spun”. Cuvântul acesta l-a dat drept cuvântul lui Dumnezeu, afirmând prin aceasta că El este Dumnezeu și cuvântul Său este divin.
Apostolii afirmă Dumnezeirea Domnului Isus
Petru a răspuns la întrebarea pusă de Isus: „Cine zic oamenii că sunt?”, el a spus: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! Petru este primul apostol care face afirmația despre El că este Dumnezeu.
Ioan în Evanghelia sa spune: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Cuvântul nu era numai cu Dumnezeu, ci era Dumnezeu. Și acest Cuvânt într-o zi „S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14).
În epistola către Coloseni spune: „Căci în El (Isus) locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9), iar în 1 Timotei 3:16 scrie: „Cel ce a fost arătat în trup”, aceasta înseamnă că Dumnezeu a fost arătat în trup. Apostolul Ioan în epistola sa, combate curentul timpului care spunea că Isus nu a venit în trup ci era doar o nălucă, un duh, prin cuvintele: „Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:2).
Toma afirmă: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), iar autorul epistolei către Evrei spune: „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1:3).
Numai faptul că El nu a avut un tată pâmântean, ci El S-a născut de la Duhul Sfânt, afirmă faptul că El este Divin.
Învierea dintre cei morți
Apostolul Pavel spune: „...în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru...” (Romani 1:4). Cel mai mare argument că Isus este Dumnezeu este învierea dintre cei morți. Când era pe pământ, Domnul afirma: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși...” (Ioan 10:17-18). În acest pasaj Domnul afirmă că El are autoritate asupra morții și asupra vieții. El spune că nimeni nu are putere asupra morții Sale decât numai El însuși. De aceea a murit, nu când au vrut ostașii romani, ci a murit când El a vrut. De aceea moartea lui Isus a fost diferită de a celorlalți. Când Domnul era pe cruce, Evangelistul Marcu afirmă: „...a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul. ...Sutașul, care sta în fața lui Isus, când a văzut că Și-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:37, 39). Chiar și Pilat s-a mirat că murise așa de curând (Marcu 15:44).
După trei zile, Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morții, pentrucă nu era cu putință să fie ținută de ea... (Fapte 2:24). Moartea nu L-a putut ține. El a biruit moartea, cum spune versul: cu moartea pe moarte călcând. Aceasta este cea mai mare dovadă. Nimeni nu a putut face lucrul acesta decât numai unul singur DUMNEZEUL ISUS HRISTOS, a doua Persoană din Trinitate. Iar acest Dumnezeu a devenit trup locuind printre noi. El este Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.