Categorie: Predici scrise
Cu câteva luni în urmă, Antonia mi-a spus că a decis să urmeze cursurile facultății de psihologie. Mărturisesc că nu am fost foarte încântat de alegerea ei, ba chiar am încercat s-o conving să se reprofileze pe o altă ramură de studiu. Argumentul meu principal era următorul: ,,Trăim niște timpuri în care se redefinește ,,normalitatea”. Dacă preț de secole întregi, aceasta s-a sprijinit pe fundamente creștine, noua normalitate preamărește afirmarea liberă a tot ce înseamnă carnalitate și senzualitate, în timp ce vechile principii etice și morale, au ajuns să fie considerate desuete, și drept urmare sunt aruncate la coșul de gunoi al societății.
Cel mai grav lucru, nu este acela că astăzi lumea ar fi mult mai păcătoasă decât în trecut ci acela că, unele înclinații care cândva erau considerate drept perversități, în mai toate tratatele de specialitate, astăzi sunt considerate înclinații normale, care pot fi exprimate chiar sub protecția legii. De pildă, homosexualitatea s-a practicat de când e lumea. Diferența este că, dacă în urmă cu o sută de ani, aceasta era considerată delict penal pentru care făceai închisoare, astăzi este considerată fapt normal, pentru practicarea căreia, în anumite țări ale lumii, primești chiar și binecuvântarea bisericii. N-am afirmat că și a lui Dumnezeu.”
I-am oferit fiicei mele drept exemplu prima situație ipotetică ce mi-a trecut prin minte: ,,Ce-o să faci dacă vei fi nevoită să consiliezi unul dintre aceste cupluri moderne, iar cadrul legal n-o să-ți permită să le spui că problema lor nu se trage de la diferența de opinie în legătură cu marca pastei de dinți pe care o folosesc la baie, ci de la faptul că au încălcat principiul de bază care definește însăși structura familiei”
Răspunsul ei m-a emoționat profund. Mi-a spus că este conștientă de dificultatea misiunii pe care și-o asumă, dar că se simte călăuzită în această direcție, și dacă Domnul o cheamă la o anumită slujbă îi va pregăti și condițiile necesare spre a o putea îndeplini. De altfel, în fiecare domeniu trebuie să existe oameni ai lui Dumnezeu care să contribuie la promovarea valorilor creștine și la recuperarea sufletelor pierdute. Răspunsul ei m-a liniștit și mi-a dat convingerea că se află acolo unde trebuie să fie.
În definitiv, rugăciunea Domnului Isus pentru ucenicii Săi a fost următoarea: ,,Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” (Ioan 17:15) Separarea de lume despre care vorbește Scriptura nu înseamnă neapărat izolarea sau ieșirea din mijlocul ei.
Domnul să-i binecuvânteze pe toți frații noștri, care prin natura chemării lor, se confruntă mai direct cu oamenii atinși de tot felul de păcate și de consecințele acestora. El să-i ajute să rămână neîntinați, și în același timp să fie martori eficienți ai împărăției Cerului, asemenea medicului care știe să se poarte în așa fel încât să nu se infecteze cu boala pacientului, dar să o trateze spre vindecare.
Domnul să ridice, în școli și universități, în birouri și cabinete, în administrație și în forul legislativ, în fabrici și ateliere, tot mai mulți bărbați și femei care să fie sare și lumină, făcând astfel ca lumea aceasta să devină un spațiu mai cu putință de locuit. Ne rugăm ca Dumnezeu să nu permită emiterea unor legi care să restricționeze promovarea valorilor creștine, în diversele sectoare de activitate, în care suntem implicați, iar dacă va permite astfel de situații, să ne ajute să ne îndeplinim misiunea în ciuda acestora.
Practic, fiecare dintre noi putem afirma că locuim în Sodoma. Iată ce citim în Apocalipsa 11:8: ,,Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor.” Fără a intra în exegeza acestui text biblic, este suficient să remarcăm faptul că însăși Scriptura atribuie în sens duhovnicesc, numele de Sodoma unei cetăți în care domnea păcatul și spiritul antihristic.
Continuând cu același limbaj duhovnicesc, putem afirma că dincolo de cadrul spiritual al bisericii se află Sodoma, și ea TREBUIE să rămână acolo, atât cu păcatele cât și cu spiritul ei, altminteri dacă se întâmplă să pătrundă în biserică, vom avea și noi soarta lui Lot.
Deși Lot nu s-a făcut părtaș la păcatul capital al Sodomei, ci dimpotrivă l-a detestat cu vehemență, totuși a fost sedus de spiritul Sodomei, iar în consecință a pierdut într-o singură zi, aproape tot ce a avut.
Această primejdie ne paște pe fiecare dintre noi. În timp ce ne exprimăm dezgustul și lehamitea față de păcatul Sodomei, suntem în pericolul de a ne îndrăgosti de spiritul acestei cetăți.
Dar ce este spiritul Sodomei? Numim spiritul Sodomei, acel sistem de valori potrivit căruia gândesc și acționează oamenii din Sodoma. În termeni Paulini, este una dintre fațetele chipului veacului acestuia, față de care nu trebuie să ne conformăm, după cum citim în Romani 12:2: ,,Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”
Spiritul Sodomei este un complex de păcate mult mai subtile decât sodomia, dar care până la urmă distrug aproape la fel ca și acesta. Și pentru că aceste păcate sunt subtile suntem cu atât mai vulnerabili în fața lor. Poate că cineva se va întreba: În cazul acesta, cum pot să știu dacă am fost afectat de spiritul Sodomei? Ei bine, aceasta este întrebarea la care aș dori să ofer câteva răspunsuri biblice, în mesajul care urmează.
Cum pot să știu dacă am fost afectat de spiritul Sodomei?
- Pot să știu că am fost ATINS de spiritul Sodomei, atunci când pentru a-mi asigura viitorul, aleg să părăsesc încrederea în Domnul.
-Contextul a fost o criză de spațiu. Spațiul era vital, mai ales pentru niște proprietari de turme cu un stil de viață nomad. Cunoașteți întâmplarea. N-am să insist asupra detaliilor. Totul a început cu o ceartă între servitori. Spre a preveni degenerarea relațiilor dintre el și nepotul său, Avraam propune o despărțire amiabilă, oferindu-i lui Lot întâietatea alegerii.
-Acesta este momentul în care Scriptura remarcă una dintre observațiile lui Lot, la care merită să reflectăm puțin: ,,Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.” (Genesa 13:10) Notați vă rog expresia: ,,ca țara Egiptului”.
Avraam și Lot tocmai se întorseseră din Egipt. Imaginea Egiptului era încă vie în mintea lui Lot. Pentru a înțelege ce a văzut Lot acolo și de ce alegerea sa n-a plăcut Domnului, trebuie să facem apel la niște detalii geografice.
Egiptul cunoștea o prosperitate deosebită din punct de vedere agricol, datorită unor particularități ale Nilului. În fiecare an acesta se revărsa peste malurile sale, iar după retragere, lăsa peste fâșia de câmpie pe care o inunda, un mâl foarte productiv din punct de vedere agricol, capabil să hrănească îndestulător întreaga țară. Fiind cel mai lung fluviu din lume, în urma străbaterii celor 6650 de kilometri, aducea în Egipt toate apele de pe o bună parte a continentului african, răspândindu-le înaintea revărsării în Mediterană, pe suprafața unei imense delte fertile, în care trăia cea mai mare parte din populația țării. Datorită lungimii, debitului și deltei Nilului, în Egipt exista pâine, uneori chiar și atunci când în țările vecine era foamete, fiind un loc de refugiu pentru poporul Domnului, în vremuri de secetă. Pe vremea lui Iosif a fost o excepție, foametea luând atunci o mai mare amploare. Nilul a fost supranumit ,,hrănitorul” iar pentru a-l venera, egiptenii au inventat zeul Hapi pe care l-au numit zeul revărsării Nilului.
Este foarte important de observat faptul că, atunci când Yahve a căutat o țară potrivită pentru poporul Său, a ales una cu o climă de așa natură, încât să le arate că ,,Hrănitorul” nu este un râu, pe care ulterior poporul să-l zeifice, ci Domnul Însuși. De aceea le-a pregătit o țară dependentă în întregime de ploaia cerului, de care Domnul promitea să se ocupe personal, cu condiția ca poporul să asculte de poruncile Sale. Iată ce citim în Deuteronom 11:10-15: ,,Căci țara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca țara Egiptului, din care ați ieșit, unde îți aruncai sămânța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. Țara pe care o veți stăpâni este o țară cu munți și văi, care se adapă din ploaia cerului; este o țară de care îngrijește Domnul Dumnezeul tău și asupra căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârșitul anului. Dacă veți asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul Dumnezeul vostru și dacă-I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va da țârii voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei strânge grâul, mustul și untdelemnul; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite și vei mânca și te vei sătura.” Țara Canaan a fost aleasă în așa fel încât, clima ei să favorizeze trăirea poporului în dependență de Dumnezeu, retezându-i din start orice altă posibilitate.
Când Lot și-a îndreptat privirile spre Sodoma, el a observat că acea porțiune din valea Iordanului prezenta aceleași particularități ca Nilul Egiptului. Era un spațiu în care se putea trăi foarte bine și fără a depinde în totalitate de capriciile vremii, sau mai bine zis de capriciile unui Dumnezeu, care se mai și mânia și închidea cerul, atunci când făceai ceva ce nu-i convenea.
Știți ce se află astăzi pe locul de altădată al cetăților Sodoma și Gomora? Marea Moartă. Dar oare ce mesaj a vrut Dumnezeu să ne transmită prin nimicirea acestor două cetăți și prin apariția în locul lor a Mării Moarte? Nu cumva acela că în poporul Său, El este Hrănitorul, și că dacă vrem să rămânem acolo trebuie să ne punem toată încrederea în purtarea Lui de grijă? Nu cumva acela că El nu acceptă ca noi să avem un plan de rezervă, deoarece însăși existența acestuia ar fi o dovadă a neîncrederii noastre în făgăduințele Sale, sau poate chiar o portiță pentru neascultare?
Dumnezeu n-a permis împăraților lui Israel să aibă mulți cai, multe neveste și mari grămezi de aur, deoarece acestea însemnau forță militară și alianțe politice, ori Dumnezeu dorea ca El personal să-și păzească poporul de invaziile străine. Însă gândirea lor era așa cum, de multe ori, este și a noastră. Dacă am fi avut ocazia să discutăm cu vreunul dintre ei probabil că ne-ar fi spus următoarele: ,,Cred că Dumnezeu poate să-mi păzească țara de Sirieni. Dar ca tot omul, eu mai păcătuiesc din când în când, pentru că na, așa-i viața. Prin urmare mă tem să nu se supere Dumnezeu pe mine și să mă lase pe mâna acestor netăiați împrejur. Pentru o astfel de eventualitate am strâns curelele și am umplut un mic cufăr de aur. Lasă-l acolo să fie, că doar nu cere de mâncare. Pentru aurul acesta împăratul Asiriei mi-ar sări oricând în ajutor. Doar trebuie să mă descurc cumva și atunci când Dumnezeu se supără pe mine.”
Dar să ne întoarcem la noi. Ca tânăr creștin ai gândit vreodată ceva asemănător cu ceea ce urmează? ,,Da, cred că Domnul poate să-mi pregătească un ajutor potrivit și aici în poporul Său. Dar în cazul că n-o va face, n-ar fi rău să păstrez eu niște legături de rezervă și cu niște tineri necreștini, așa pentru orice eventualitate.”
Ca membru al poporului lui Dumnezeu, ai zis vreodată ceva asemănător cu ceea ce urmează? ,,Cred că Dumnezeu poate să-mi pregătească un loc de muncă potrivit pentru mine, sau un contract avantajos pentru afacerea mea. Însă pentru orice eventualitate, n-ar strica să pun deoparte câteva mii de euro, pe care la momentul potrivit să le pot vârî în buzunarul potrivit. Lasă-le acolo să fie că doar nu cer de mâncare.”
Exemplele ar putea continua însă dumneavoastră ați prins ideea. De fiecare dată când noi ne vom sprijini încrederea pe tot felul de văi fertile care seamănă cu Nilul, Dumnezeu le va transforma într-o mare moartă, ca să ne arate că lucrurile care funcționează foarte bine în Egipt, nu se potrivesc cu spiritul poporului Său. El este ,,Hrănitorul” nostru și nu se va așeza niciodată alături de zeul fals Hapi.
2. Pot să știu că am fost CUPRINS de spiritul Sodomei, atunci când pentru a-mi asigura confortul, încep să sacrific unul câte unul din principiile divine.
-Lot nu știa atâtea despre Dumnezeu și despre Legile Sale, pe cât știm noi cei de astăzi. Dar Lot cunoștea foarte bine un principiu care a stat la baza plecării sale împreună cu Avraam, din țara caldeenilor: principiul separării de lume. Dar Lot sacrifică acest principiu de bază revelat de către Dumnezeu lui Avraam, spre a ieși din cortul său de nomad și a-și spori confortul într-o locuință stabilă din Sodoma. Numai că lucrurile pe care le-a pierdut în urma acestei manevre au depășit cu mult confortul obținut. Și apoi nu s-a bucurat prea mult de acesta, deoarece până la urmă a fost nevoit să se acomodeze cu traiul din peșteră, ceea ce pe scara progresului social, reprezintă câțiva pași înapoi, chiar față de traiul în cort.
Așa se întâmplă atunci când de dragul sporirii confortului vieții sacrificăm principiile Scripturii. Sfârșim prin a decădea mai jos chiar și de locul de care am fugit, și aceasta deoarece Dumnezeu vrea să ne învețe că, ceea ce funcționează foarte bine printre păgâni nu se potrivește cu spiritul poporului Său.
Aș vrea să citez câteva versete biblice, care conțin câteva principii creștine esențiale. În timpul acesta aș vrea să ne întrebăm pe care dintre ele le-am sacrificat, de dragul sporirii confortului personal: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27) ,,Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) ,,să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:16) ,,Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2:4) ,,Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine.” (Romani 15:1)
3. Pot să știu că am fost DISTRUS de-a binelea de spiritul Sodomei atunci când pentru afirmarea unor ambiții personale, sunt dispus să îmi fac casa vraiște.
-Da este adevărat, nepotul lui Avraam n-a decăzut atât de jos încât să practice sodomia, dar pentru ambiția de a fi bogat, și de a fi acceptat printre liderii care ședeau la poarta cetății, Lot și-a sacrificat familia. Și-a vârât în casă niște gineri, care potrivit spiritului Sodomei, probabil aveau multe calități, dar cu care nu putea schimba o vorbă serioasă despre lucrurile spirituale, deoarece aceștia luau totul în glumă. A crescut niște fete pentru care obiceiurile popoarelor erau mult mai importante decât poruncile lui Dumnezeu. S-a trezit lângă o nevastă pentru care nostalgia lucrurilor pieritoare avea un impact mult mai puternic decât porunca salvatoare, vestită prin înger. Lot a pierdut aproape tot, deoarece ambițiile sale l-au determinat să neglijeze ceea ce era mai important.
Când Dumnezeu alege să-i descopere lui Avraam planul său de nimicire al Sodomei, invocă un motiv care la prima vedere pare că n-ar avea nici o legătură cu contextul: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit.” (Genesa 18:17-19) Dumnezeu n-ar fi putut spune aceleași cuvinte și despre Lot. După mii de ani casa lui Avraam se află încă pe scena istoriei, în timp ce praful uitării s-a așternut de mult peste casa lui Lot. Aceasta nu s-a întâmplat pentru că Dumnezeu ar fi uitat de el în vatra pucioasei de sub Marea Moartă, ci pentru că Lot și-a făcut casa praf și pulbere, cu însăși mâna lui.
Dar tu ce-ai făcut din casa ta? Dar eu ce-am făcut din casa mea? Din mâna altora mai pot nădăjdui să mă scape Dumnezeu, dar din mâna mea cine ar putea să mă scape?
Parcă-l aud pe Lot interogat de către glasul conștiinței sale: ,,Lot, poți dormi liniștit ținând cont de câte ai făcut? Văd că poți și să bei. Normal, cumva trebuie să scapi de coșmarul trecutului, care îți bântuie prezentul. Ia paharul care îți este pus în mână de către însăși fiica ta și soarbe-l până la fund. Îmbată-te liniștit și apoi culcă-te. Mâine dimineață când o să te trezești, vei avea cu un coșmar în plus.”
Frate și soră: Ce-i cu casa ta? Unde ți-e bărbatul? Ce-ți face soția? Cu ce ți se ocupă copiii? Cum îi merge bisericii pe care o slujești? Poți dormi liniștit, după ce răspunzi la aceste întrebări?
În concluzie:
Tot Cristos este soluția. Dacă n-ar fi El am rămâne doar niște ratați fără speranță: soți ratați, părinți ratați, copii ratați, păstori ratați, profesori ratați. Dar specialitatea lui Cristos este să ofere speranță tocmai unor astfel de oameni. El are alternativa la spiritul distructiv al Sodomei.
Spiritul lui Cristos este alternativa la spiritul Sodomei. Chipul lui Cristos este alternativa la chipul veacului acestuia. Vrei să scapi de influența chipului Sodomei. Ațintește-ți mai atent privirea asupra chipului lui Cristos, și fă din el ținta umbletelor tale.
Ce este chipul lui Cristos? Este felul Său de a gândi, de a simți și de a acționa. Focusează-te asupra lui, deoarece ai fost hotărât pentru aceasta. În consecință vei avea numai de câștigat. El are putere să răscumpere chiar și ceea ce ai pierdut prin cochetarea cu spiritul Sodomei.
Puneți toată încrederea doar în El, în toate domeniile vieții tale, fără să tânjești după locuri care sunt ca țara Egiptului.
Lasă-te totdeauna ghidat de principiile Scripturilor, chiar dacă pe moment ți se par neconfortabile. Sacrificarea lor n-o să-ți aducă nimic bun.
Nu-ți sacrifica niciodată familia, nici familia lărgită a bisericii din pricina unor capricii personale.
Iată planul lui Dumnezeu pentru tine: ,,Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit. Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:29-39)
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/