Categorie: Predici scrise
Este de prisos să încerc a vă convinge de faptul că trăim vremuri grele. O realitate atât de evidentă nu necesită argumentare. N-o să vă tulbur cu vorbe despre criza sanitară, criza politică, criza economică nici măcar despre criza morală. Despre toate acestea, cunoașteți suficient de la știri, din discuțiile cu oamenii, cât și din confruntarea cu viața reală.
Însă vreau să va spun: Cristos rămâne același și în vremurile grele, ca și în vremurile bune. El se descurcă la fel de bine, și în unele și în altele. Singura problemă este următoarea: Oare credința noastră în El este la fel de puternică, în vremurile grele ca și în vremurile bune? De fapt, vremurile grele reprezintă adevăratul test al credinței. Cât ne încredem în Dumnezeu în vremuri de: boală, crize financiare, accidente, nedreptăți sociale, persecuții, pierderi de orice natură, atâta credință avem. Credința afișată în vremurile bune, posibil să fie falsă, deoarece încă n-a fost testată. Pe când credința care rezistă în mijlocul încercărilor este sută la sută autentică. Dar cum poate fi întărită credința? Despre aceasta vom discuta în mesajul de față. Așadar titlul mesajului este: O CREDINȚĂ PUTERNICĂ PENTRU VREMURI GRELE.
Ca text biblic am ales Ioan 11 din două motive: În primul rând, moartea unui membru al familiei se încadrează perfect în categoria denumită: ,,vremuri grele”. În al doilea rând, în acest text aflăm că preocuparea de bază a Domnului Isus a fost formarea și întărirea credinței Mariei, Martei cât și a ucenicilor. Iată câteva versete care argumentează acest adevăr: ,,mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți” ,,Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” ,,Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” (15, 25-27, 42)
Aș dori să ne ațintim, încă odată, privirile asupra lui Cristos, spre a redescoperi ceva din dragostea, puterea cât și planurile Sale cu privire la noi. Acest fapt ne va consolida credința, ajutându-ne să ieșim biruitori chiar și din vremurile cele mai grele. De fapt, n-am să vă spun nici o noutate. Cristos este același ieri azi și-n veci. Doar credința noastră trebuie să se înnoiască.
Așadar: Patru adevăruri despre Cristos, spre întărirea credinței noastre în El, pentru vremuri grele.
1. Cristos are o atitudine de SOLIDARITATE față de frații Săi, care trec prin vremuri grele.
Ioan 11 conține cel mai scurt verset din biblie, format din numai două cuvinte, dar care ne dezvăluie ceva din misterul adâncimii inimii Mântuitorului. Cred că nu-i puțin lucru să ști că atunci când plângi și Domnul Isus plânge alături de tine.
Priviți scena întâlnirii cu Maria și Marta. Iată-L pe Isus apropiindu-se de Betania, împreună cu ucenicii Săi, cu pași gravi ca ai unei persoane care pășește pe un pământ sacru, ce a fost martor al unei adânci suferințe: suferința Mariei și Martei. Iată-le și pe cele două surori ieșindu-I în întâmpinare, la un anumit interval de timp una față de cealaltă, cu lacrimi de durere în ochi și adresându-I-se folosind aceeași frazeologie sub forma unui fin reproș: ,,Doamne dacă ai fi fost aici n-ar fi murit fratele meu.” (Ioan 11:21, 32)
Cu siguranță sufletele lor erau copleșite de o adâncă durere. Moartea lui Lazăr le brăzdase răni adânci în suflet. Numai cei care au trecut prin situații similare pot să-și imagineze tot trusoul de oboseală, speranțe spulberate, durere a despărțirii pe care pierderea cuiva drag îl implică.
În fața unor inimi frânte Cristos nu poate rămâne indiferent. El înțelege cel mai bine suferința deoarece a avut cel mai mult parte de ea. Isaia ni-L înfățișează ca: ,,om al durerii și obișnuit cu suferința”. Isus nu era un ins care tăifăsuia râzând zgomotos, întreținându-Se cu mulțimile pe la tot felul de petreceri și picnicuri cu frigărui. El era mai degrabă un personaj sobru, puțin trist dar nu acru, ducând o viață austeră, încărcat cu durerile celor din jur, pe ale Sale socotindu-le nevrednice de a fi luate în seamă. Tăria Sa de spirit L-a ajutat să-Și controleze foarte bine aceste emoții, fiind surprins de puține ori plângând, ceea ce face ca aceste momente să fie cu atât mai speciale.
Isus plângea. Iată un amănunt care nu poate scăpa din vedere. Se știe că lacrimile reprezintă o revărsare în afară a unor stări sufletești, care ating un asemenea nivel de încordare încât nu mai pot fi ținute sub control.
Ei bine, compasiunea Domnului Isus față de suferințele Mariei și Martei a fost atât de puternică, încât n-a mai putut fi încătușată în propriul Său suflet, ci s-a revărsat în afară, printr-un șuvoi de lacrimi.
Vremurile grele devin mai ușoare atunci când ști că Isus este atât de solidar cu tine, încât nu-Și mai poate stăpâni lacrimile.
2. Cristos are totdeauna o SOLUȚIE la problemele fraților Săi, care trec prin vremuri grele.
,,Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era” ,,Atunci, Isus le-a spus pe fată: „Lazăr a murit. Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” (v3,6,14,15)
Trebuie să subliniem două aspecte în legătură cu soluția lui Dumnezeu pentru vremurile grele:
În primul rând, soluția divină pentru vremurile grele apare în MOMENTUL pe care El îl consideră cel mai potrivit, nu atunci când noi ne-am dori lucrul acesta. Izbăvirea intervine totdeauna la timpul Lui, nu la timpul nostru.
Acest fapt ne creează mari dificultăți în viața practică, punându-ne credința la grea încercare. Uneori îi reproșăm Domnului Isus la fel ca Maria și Marta: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” (v21,32) Alteori săvârșim fapte nesăbuite la fel ca împăratul Saul, care văzând că Samuel întârzie să apară, iar filistenii sunt pregătiți să pornească războiul împotriva lui, a adus singur arderea de tot, pângărind lucrurile sfinte. Când vreo promisiune a lui Dumnezeu întârzie să se împlinească, ne vin idei în a forța mâna Domnului, apelând la soluții firești ca Avraam care a căutat să obțină fiul promis prin Agar. Aș putea să ofer și un exemplu practic: Un tânăr ajunge la vârsta căsătoriei. Cere de la Domnul un partener de viață. El întârzie să îi răspundă, deoarece încă n-a sosit timpul Lui. În final tânărul își pierde răbdarea și se căsătorește cu o persoană nepotrivită, urmând să tragă consecințele neascultării sau să sfârșească în divorț. Cunoașteți cazuri de felul acesta? Am putea oferi astfel de exemple din toate domeniile vieții. Dacă privim cu sinceritate la noi înșine, va trebui să recunoaștem că de atâtea ori am cârtit, am murmurat, ne-am răzvrătit rostind tot felul de cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu și asta numai pentru că El n-a percutat în momentul în care noi I-am solicitat ajutorul.
La acest punct al discuției trebuie să subliniem un adevăr esențial: TIMPUL LUI DUMNEZEU TOTDEAUNA ESTE MAI POTRIVIT DECÂT TIMPUL NOSTRU.
Trebuie să avem încredere în cuvântul Scripturii care zice: ,,Orice lucru El îl face frumos la vremea lui.” (Eclesiastul 3:11)
În al doilea rând, soluția divină pentru vremurile grele apare în MODUL pe care El îl consideră cel mai potrivit, nu în modul pe care l-am aștepta noi.
Maria și Marta au cerut de la Domnul o vindecare, pe când El le-a oferit o înviere. Vindecarea unui bolnav ar fi putut trece drept un fapt obijduit pe care, în anumite circumstanțe favorabile, și altcineva ar fi putut să-l facă. În schimb învierea unui mort de patru zile, în trupul căruia s-au pornit deja atâtea procese chimice ireversibile de descompunere, este o acțiune pe care doar Creatorul poate să o facă. Dintr-o dată Maria, Marta cât și ucenicii s-au văzut așezați înaintea lui Dumnezeu Însuși infinit și neîngrădit în lucrările Sale de nici un fel de opreliște, fapt care le-a consolidat și întărit credința.
Uneori este foarte posibil ca soluția divină să ne apară sub forma cuvintelor pe care le-a adresat și lui Pavel: ,,harul Meu îți este de ajuns” (2Corinteni 12:9) Dar trebuie să avem încredere că până și țepușul poate fi cea mai potrivită soluție într-o anumită împrejurare.
3. În al treilea rând, Cristos are un SCOP precis cu frații Săi, care trec prin vremuri grele.
Vremurile grele nu vin peste noi la voia întâmplării, nici măcar din pricina oamenilor răi ci ca urmare a planului lui Dumnezeu. Noi nu suntem la îndemâna fatalității, nici a unor tirani care consideră că au drept de viață și de moarte asupra noastră. Noi suntem în mâna lui Cristos. Tot ce ni se întâmplă este planificat și îngăduit de El, chiar si vremurile grele. El le folosește înadins, cu scopul de a ni se descoperi pe Sine și de a ne întări credința. Dar să ne întoarcem la text.
Iudeii care asistau la întâlnirea Domnului cu Maria și Marta, au observat lacrimile Mântuitorului. Însă din pricina neștiinței lor acestea li se păreau ridicole. De aceea discutând unii cu alții I-au reproșat următoarele: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” (Ioan 11:37) Mai pe înțelesul nostru, mesajul acestor cuvinte era următorul: ,,Dacă tot Te doare suferința acestor două femei, de ce nu ai curmat-o? Din câte știm ai fi avut putere s-o faci. Iar pentru că n-ai făcut-o ne cam îndoim de sinceritatea lacrimilor Tale. Pare mai degrabă un spectacol dezgustător.” Nu știm dacă iudeii bănuiau ceva în legătură cu întârzierea premeditată a Domnului Isus, fapt care i-ar fi intrigat și mai mult împotriva Lui. Domnul Isus a înțeles cruzimea gândurilor lor de aceea, după cum subliniază evanghelistul, S-a înfiorat încă odată în duhul Său, de data aceasta ca reacție la faptul că acțiunile Sale erau atât de puțin înțelese.
Aici descoperim unul din principalele motive pentru care cei mai mulți oameni refuză să creadă în Dumnezeu, preferând să adere la tot felul de concepții ateiste despre lume și viață. Ei zic: ,,Dacă Dumnezeu e real, dacă El este bun și atotputernic, de ce permite răului și suferinței să existe în lume?” Nu face obiectul acestui mesaj să răspundem la această întrebare, însă vreau să vă atenționez asupra unui ciudat paradox: Dacă pentru unii ,,suferința” este principala piedică în calea credinței, Dumnezeu a hotărât ca pentru alții, ,,suferința” să fie mediul cel mai propice de formare și purificare a acesteia. Aceasta din două motive: în primul rând, pentru că Dumnezeu are simțul umorului, iar în al doilea rând, datorită faptului că El are capacitatea de a schimba răul în bine. Iată ce citim în 1Patru 1:5-9: ,,Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru putină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.”
Domnul Isus a permis suferinței să se atingă de Maria, Marta și Lazăr, deși ar fi putut-o înlătura, pentru că tocmai din cenușa ei avea să răsară strălucind și mai frumos credința. Valoarea acesteia era atât de importantă, încât suferința neplăcută care a plăsmuit-o nu era vrednică de a fi luată în considerare.
4. În al patrulea rând, Cristos are o SPERANȚĂ pentru frații Săi, care trec prin vremuri grele.
În punctul acesta trebuie să subliniez un adevăr extrem de important. După cum am citit în Petru, pentru a ajunge la o credință puternică și autentică trebuie să fim preocupați de ,,mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” nu doar de viața pământească. Numai atunci capătă sens, tot ceea ce am discutat până acum. Pentru cineva care se gândește doar la bani, prestigiu și sănătate fizică, această predică este o curată nebunie. Așa se explică numărul mic de oameni care cred în Isus. Ar crede cu toții în El dacă Acesta ar fi un mântuitor pământesc: un fel de ,,Caritas” al celor săraci, sau un fel de baghetă magică menită să împlinească orice fel de dorință. Păi nu se călcau în picioare unii pe alții în bisericile noastre, pe vremea când tirurile cu ajutoare soseau unele după altele? Oare nu aleargă și astăzi gloatele sute de kilometri, acolo unde va să zică apare câte un vindecător vestit? Dar Domnul Isus a venit să mântuiască lumea de păcat nu să satisfacă toanele unor oameni firești, dornici să vadă minuni ca Irod, sau să facă minuni ca Simon vrăjitorul. Pentru atragerea simpatiei publice Isus n-a folosit șantajul nici șarlatania. El nu și-a cumpărat susținătorii cu o porție de mititei, un kilogram de făină și unul de ulei, deși ar fi avut la dispoziție mai multe fonduri decât pot fi obținute de la ,,frații din America” sau de la Uniunea Europeană. Deși a făcut minuni pentru a-Și demonstra divinitatea, le-a îndreptat oamenilor mereu atenția spre viața veșnică, atunci când aceștia vedeau în El doar pâine, pești, sănătate sau eliberare de sub stăpânire romană. Nu afirm că astăzi Isus n-ar mai face minuni. Le vedem destul de frecvent, dacă avem ochii deschiși. Dar credința în Isus nu este o garanție a faptului că vom vedea și noi un Lazăr mort de patru zile ieșind din mormânt, dar este o garanție a faptului că vom fi înviați în ziua de apoi spre a nu mai muri niciodată. Lazăr deși a fost înviat din morți, avea să moară din nou și iarăși avea să fie jelit. Dar Lazăr va fi printre cei prezenți la învierea de apoi. Din Ioan 11 reiese faptul că acesta era lucrul cel mai important pentru Maria și Marta. Iată câteva cuvinte: ,,Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” (23-24) Aceasta este cea mai importantă înviere de la care n-avem voie să lipsim niciunul dintre noi.
Încheiere:
Nu știu ce implică pentru fiecare dintre noi vremurile grele: Pierderea unui loc de muncă, despărțirea de un suflet drag, pierderea unor drepturi și libertăți, pierderea sănătății a vieții, sau alte pierderi pe care nici nu le putem bănui. Poate că deja treci prin vremuri grele. Scriptura ne atenționează că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Dar oare suntem noi pregătiți pentru acestea? Avem o credință reală și puternică? Nu uitați:
Cristos este SOLIDAR cu noi în vremurile grele. Dar ca să putem percepe această solidaritate, trebuie să fim și noi solidari cu El în vremurile bune. Dacă suntem străini de El în viața de zi cu zi, tot ca străin Îl vom percepe și în vremurile grele și nu va fi cine să ne consoleze. Secretul experimentării dragostei lui Cristos constă într-o părtășie strânsă cu El.
Cristos are totdeauna pentru noi o SOLUȚIE de salvare, în vremurile grele. Dar avem noi suficientă experiență în umblarea noastră cu El, încât să așteptăm în liniște TIMPUL Lui cât și TIPARUL Său de a lucra?
Cristos are un SCOP cu suferința din viața noastră. Dar avem noi discernământul spiritual, așa încât să fim gata de a accepta focul de dragul strălucirii aurului?
Cristos are o SPERANȚĂ pentru frații Săi care traversează necazurile vieții. Dar oare suntem noi focalizați cu privirea spre viața veșnică?
Domnul să ne ajute la toate acestea spre slava Lui și mântuirea noastră. Amin.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/