Categorie: Predici scrise
Biserica este formată din oameni cu defecte şi slăbiciuni, dar aflaţi în procesul sfinţirii. Niciunul dintre noi încă n-a ajuns la desăvârşire. Cei desăvârşiţi au plecat deja la Domnul. De la nişte oameni imperfecţi, este de aşteptat să ajungă şi la situaţii conflictuale. Există pericolul conflictelor între soţi, între rudenii, între fraţi sau între diferite grupări ale bisericii. Motive pentru declanşarea unui conflict există cu duiumul: începând cu multiplele diferenţe dintre noi şi sfârşind cu tot felul de capricii personale care se cer a fi satisfăcute. Dar Dumnezeu ne-a dat o metodă eficientă pentru soluţionarea acestora. Copil al lui Dumnezeu nu este neapărat cel care nu ajunge niciodată într-un conflict, ci acela care reuşeşte să-l soluţioneze potrivit cu metoda divină prezentată în Cuvântul sfânt. Uneori, Dumnezeu îngăduie ca în biserică să fie partide, tocmai ca să iasă la iveală natura fiecăruia. M-au şocat cuvintele apostolului Pavel adresate corintenilor: ,,căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.” (1Cor.11:19) Niciodată nu m-am gândit că ar putea ieşi ceva bun şi dintr-un conflict. Dar adevărul este că nimic nu ne trădează mai bine adevărata noastră identitate ca acesta. Felul în care cineva reacţionează într-o situaţie de conflict demonstrează mai bine ca oricând dacă este al Domnului sau al Diavolului. Într-o situaţie conflictuală, aproape că nici nu contează cine are dreptate sau nu, pe lângă importanţa reacţiei persoanei respective în situaţia dată.
Timotei era prezbiterul bisericii din Efes. La un moment dat, în biserica păstorită de el, s-au ridicat două persoane, pe nume Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr, au răsturnat credinţa unora, producând o mare tulburare între fraţi. În 2Timotei capitolele 2 şi 3, apostolul Pavel, îl învaţă pe ucenicul său, metoda divină de soluţionare a conflictelor, metodă cu şanse de reuşită de sută la sută. În cele ce urmează aş dori să privim asupra acestor două capitole ale epistolei, şi să descoperim această metodă pentru a o putea aplica oridecâte ori este nevoie. În cadrul acestui studiu vom urmări trei aspecte: Robul Domnului în conflict, omul cu formă de evlavie în conflict şi cum poţi să te verifici dacă eşti pe drumul cel bun sau nu într-un conflict.
1.Robul Domnului în conflict
,,Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (v24-26)
Vă rog să notaţi un lucru foarte important. Există doar două categorii de robi în universul acesta: robi ai Domnului şi robi ai Diavolului. Într-un conflict robul Domnului acţionează doar aşa cum am citit. Cine nu acţionează în felul acesta, nu este robul Domnului, şi prin urmare i-a mai rămas doar o singură opţiune: robul Diavolului.
Într-un conflict, robul Domnului nu foloseşte cearta ca metodă de soluţionare a problemelor. El nu ridică tonul, nu debitează cuvinte jignitoare şi ofensatoare la adresa celuilalt, nu revarsă asupra fratelui său un potop de răutate, nu aruncă priviri ameninţătoare şi nu amplifică tensiunea existentă deja în relaţie.
Robul Domnului este blând cu toţi. Are capacitatea de a-şi păstra cumpătul, de a-şi cântări vorbele, de a păstra o atmosferă destinsă şi de a discuta problemele fără pasiuni şi isterie. Este atent cu cel de lângă el, delicat cu aspectele intime, lăsând uşa comunicării deschisă.
Robul Domnului este în stare să înveţe pe toţi. Are capacitatea de a aduce perspectiva biblică asupra problemelor, şi de a îndrepta mereu atenţia spre voia lui Dumnezeu cu privire la situaţia respectivă.
Robul Domnului este plin de îngăduinţă răbdătoare. Este îngăduitor cu slăbiciunile, greşelile şi defectele fratelui său, şi în acelaşi timp are o îndelungă răbdare cu acesta ştiind că rezolvarea problemelor nu este ceva care se petrece peste noapte, ci uneori are nevoie de ani sau chiar zeci de ani.
Robul Domnului caută să îndrepte pe potrivnici cu blândeţe, nu cu mânie, răutate sau violenţă. Mai mult decât atât, el are nădejdea că Dumnezeu este Cel care poate schimba lucrurile: El dă pocăinţa, El îi ajută pe oameni să ajungă la cunoştinţa adevărului, şi tot El le dă putere ca venindu-şi în fire să se desprindă din cursa diavolului din care au fost prinşi ca să-i facă voia.
Vă rog să vă imaginaţi puţin ce s-ar putea întâmpla într-un conflict în care fiecare dintre părţi ar adopta atitudinile descrise în aceste versete: Când fiecare ar fi foarte atent să nu cumva să alunece spre ceartă, când fiecare s-ar purta cu celălalt cu o deosebită blândeţe, atenţie şi delicateţe, când fiecare ar pune mâna pe Biblie plin de dorinţa de a vedea unde s-a greşit şi ce trebuie făcut, când fiecare ar avea o deosebită îngăduinţă faţă de slăbiciunile celuilalt şi o îndelungă răbdare, acordând timp de schimbare celui greşit, când fiecare şi-ar pune toată nădejdea în Dumnezeu care poate da pocăinţa şi eliberarea din cursa diavolului. Într-un asemenea context, conflictul ar fi stins în cel mai scurt timp, ne-am întâlni cu toţii la mijlocul drumului, iar Duhul Sfânt ar putea realiza fără nici un fel de bariere unitatea pentru care S-a rugat Domnul Isus. Aşa se întâmplă când oamenii sunt pocăiţi. Dar când printre ei se află câte un Imeneu şi Filet atunci lucrurile iau o întorsătură nefericită despre care ne vorbeşte capitolul 3 din 2 Timotei.
2.Omul cu formă de evlavie în conflict.
Omul care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu ci are doar o formă de evlavie, în conflict va acţiona aşa cum ni se descrie în capitolul 3: ,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.” (1-9)
Omul cu forma de evlavie, dar fără putere, într-un conflict este preocupat doar de sine şi de reputaţia sa, că doar pe sine se iubeşte. Banii joacă un rol important în împărţirea dreptăţii, acordând-o celor de la care are mai mult de profitat. El nu mai conteneşte cu lauda de sine la care adaugă dispreţul şi badjocura faţă de ceilalţi. El este genul de persoană care nu ascultă de părinţi şi nu se supune nici unei autorităţi civile sau eclesiastice care îl cheamă la socoteală. Un astfel de om este nemulţumit de toată lumea. La fiecare găseşte ceva să îi bage de vină şi pentru el nimeni nu-i cum trebuie decât cine îi dă dreptate. Un astfel de om n-are evlavie, nu ştie ce-i acela respect faţă de lucrurile sfinte, badjocorind tot ce are chef. Acestui om îi lipsesc chiar noţiunile elementare de dragoste firească, ce să mai vorbim de cea creştinească. El este neânduplecat, imposibil de a fi clintit din locul lui chiar şi cu un buldozer. Bârfa, clevetirea este mâncarea cu care se hrăneşte, şi nimeni nu poate să-i pună frână nici la gură nici la pornirile firii. El este neâmblânzit, dând pe faţă toată sălbăticia şi cruzimea naturii sale de lup care până atunci a stat frumos ascunsă sub o piele de oaie. Fiind neiubitor de bine, nu se abţine de la nici un fel de act de răutate, vânzare sau trădare a unor vechi prieteni. Obrăznicia, îngâmfarea şi dispreţul pentru ceilalţi sunt la ele acasă în inima lui. Astfel de oameni se vâră prin case spre a-şi face adepţi din sufletele uşuratice şi împovărate de diferite probleme vechi nerezolvate, totodată împotrivindu-se autorităţii lăsate de Dumnezeu, la fel ca Iane şi Iambre faţă de Moise în vechime.
N-am făcut altceva decât să parcurg din nou, sub o traducere mai liberă versetele de mai sus. Vreau să vă întreb: Tabloul prezentat, vi se pare cumva familiar? L-aţi mai văzut pe undeva? Ce se întâmplă când ambele părţi aflate în conflict acţionează după acest calapod? Răspunsul poate fi dat chiar printr-un singur cuvânt: dezastru. Se întâmplă destule dezastre în jurul nostru.
Dar, să nu ne amărâm prea mult sufletul cu astfel de crude realităţi, ci să ne punem o întrebare importantă: Ce şanse am eu de soluţionare a conflictului, dacă acţionez după modelul robului Domnului în faţa unui adversar care acţionează după modelul omului care are doar o formă de evlavie? Răspunsul este: sută la sută. Dacă eu acţionez conform modelului robului Domnului, iar celălalt personaj implicat în conflict acţionează conform modelului omului cu formă de evlavie, am şanse de sută la sută pentru soluţionarea conflictului. Într-un asemenea caz două lucruri se pot întâmpla: Primul, şi cel mai fericit este ca potrivnicul să-şi vină în fire şi să se desprindă din cursa diavolului în care a fost prins ca să-i facă voia. Al doilea, şi mai puţin fericit, este ca potrivnicul să nu mai poată înainta, iar nebunia lui să fie dată pe faţă înaintea tuturor.
3.Cum poţi să te verifici dacă eşti pe drumul cel bun sau nu într-un conflict.
Într-un conflict, fiecare consideră că dreptatea este de partea lui, şi că celălalt a greşit. Nimeni nu zice: eu am greşit şi celălalt are dreptate, că dacă ar fi aşa conflictul ar înceta. Problema este că fiecare se consideră posesorul adevărului, iar pe celălalt îl consideră în cel mai bun caz ca pe o victimă a diavolului. Dar întrebarea este următoarea: Într-o asemenea ceaţă şi confuzie, cum mă pot verifica dacă sunt sigur de partea adevărului sau nu? Cred că şi Timotei a fost cel puţin pentru o vreme în stare de confuzie, neştiind sigur ce se petrece. Dacă n-ar fi fost aşa n-ar avea sens cuvintele lui Pavel care urmează. În capitolul 3:10-17, apostolul Pavel oferă două teste de verificare:
1.1. Urmăreşte modelul unor oameni vrednici de urmat
,,Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, Hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.”(11-12) Pavel parcă ar vrea să-i spună lui Timotei ceva de genul următor: ,,Timotee calităţile mele pe care le-am menţionat, cred că mă califică să-ţi dau un sfat în problema cu care te confrunţi. La mine nu-i prima dată când mănânc pâinea aceasta. Din Antiohia, Iconia, şi Listra, am avut de a face cu mulţi ,,Imenei şi Fileţi”. Am fost de multe ori pe drumul acesta şi ştiu unde duce.
În situaţii de conflict este înţelept să cerem sfatul unor lucrători, păstori cu experienţă a căror vrednicie a fost probată în timp şi a căror lucrare a trecut prin proba focului.
1.2. Rămâi la principiile pe care le-ai învăţat încă din pruncie.
Parcă îl aud pe Pavel adresându-se pe un ton autoritar de părinte ucenicului său: ,,Timotee ce se petrece cu tine? Ce ai învăţat tu din pruncie? Cum se poate ca imediat ce apare câte un Imeneu şi un Filet să uiţi toate principiile pe care le şti de o viaţă şi să te laşi hipnotizat de nişte oameni specializaţi în arta manipulării? Unde ţi-e capul Timotee?” ,, Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (14-15) Dacă din pruncie ai fost serios în relaţia ta cu Dumnezeu, ai luptat cu sinceritate împotriva păcatului, şi te-ai luptat din toată inima ca să-i fi plăcut, poţi fi sigur că Dumnezeu nu te va lăsa să rătăceşti nici într-un anumit moment de conflict. Principiile biblice care au funcţionat pe parcursul a câţiva zeci de ani, vor funcţiona cu siguranţă şi într-un moment de criză. Nu este cazul să-ţi schimbi teologia pentru că aşa vrea Imeneu şi Filet. Dar poate veţi spune, ce mă fac dacă eu nu cunosc din pruncie Sfintele Scripturi, ci doar de doi, trei ani? În primul rând nu te crede mai înţelept decât cel care o cunoaşte şi o trăieşte din pruncie, iar în al doilea rând gândeşte-te mai atent la sfaturile pe care le primeşti din partea celui care s-a dedicat din pruncie, studierii şi trăirii Sfintelor Scripturi. Iată ce spune Pavel filipenilor: ,,Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” (1:9-11) Dragostea pentru Domnul este foarte bună, dar dacă nu se adaugă la ea şi cunoştinţa, există pericolul de a nu putea alege lucrurile alese, pericolul de a te întina şi de a cădea. Am văzut de multe ori în viaţă, oameni cu dragoste de Dumnezeu, dar care nu s-au lăsat învăţaţi de cei puşi de către Dumnezeu peste ei, şi conduşi de o mândrie spirituală au ajuns să cadă şi să se întineze.
În concluzie: Situaţiile conflictuale nu sunt de dorit, dar sunt prilejurile cele mai nimerite pentru a arăta cu claritate cine sunt copiii Domnului şi cine sunt copiii Diavolului. Testul este foarte simplu. Copiii Domnului , în conflict se comportă potrivit cu cuvintele: ,,Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţă pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” Copii diavolului, în conflict se comportă potrivit cu cuvintele: ,,Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.”
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/