Categorie: Predici scrise
Ți s-a întâmplat vreodată, să fi într-o mare criză financiară, și cineva să-ți promită suma de bani salvatoare, iar când l-ai sunat pentru a o primi, să nu-ți mai răspundă la telefon? Cum te-ai simțit în acele momente?
Ca domnișoară, ai avut de a face vreodată cu un băiat, care să-ți facă tot felul de mărturisiri de dragoste și promisiuni de căsătorie, iar ulterior să se comporte cu tine, ca și cum nu te-ar fi cunoscut niciodată? Ce ai trăit în acea perioadă?
Ți-a promis vreodată managerul firmei, că te va ajuta să obții, locul de muncă pentru care ești cel mai potrivit, sau salariul pe care îl meriți, iar când te-ai dus la interviu, s-a făcut că nu te cunoaște, deoarece a apărut un anumit ,,cumnat” care trebuia angajat pe postul respectiv? Ce sentimente te-au încercat?
Dar, privind problemele și din sens invers: În câte situații, chiar tu ai fost acela care și-a încălcat promisiunea făcută unei anumite persoane? Câți oameni au avut de suferit, deoarece chiar tu personal ți-ai încălcat cuvântul dat?
Toți suntem de acord cu faptul că, promisiunile încălcate îi afectează în mod negativ pe cei cărora le-am făcut, și le produce multă suferință.
Însă, astăzi aș vrea să vâ spun că, există altcineva mult mai afectat de încălcarea promisiunilor noastre, făcute celor din jur, și acesta este Dumnezeu.
Orice promisiune, pe care o facem celor din jur, dar pe care o încălcăm, Îl dezonorează pe Dumnezeu.
Iată un text biblic, din care acest principiu, rezultă foarte clar: ,,Aţi mai auzit iarăși că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu juri strâmb; ci să împlinești faţă de Domnul jurămintele tale.’ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” (Matei 5:33-37)
Acest text biblic, face parte dintr-un pasaj mai mare, în care Domnul Isus corectează interpretarea greșită a cărturarilor și fariseilor lui Israel, în legătură cu anumite porunci din Vechiul Testament.
Porunca vechi-testamentală, la care Domnul Isus face aici referire, prin expresia: ,,ați auzit că s-a zis celor din vechime” se află în Levitic 19:12. ,,Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.”
Iată cum interpretau fariseii această poruncă. Gândirea lor era în felul următor: Dacă jurăm strâmb, pe Numele Domnului, Îl necinstim pe El, iar noi nu vrem să facem așa ceva. Prin urmare, când jurăm strâmb, hai să nu mai jurăm pe Numele Domnului, ci pe altceva… de exemplu: pe cer, pe pământ, pe Ierusalim sau pe capul nostru. În felul acesta, toată lumea va fi mulțumită. Noi ne vom rezolva problemele, iar Numele Domnului nu va fi dezonorat.
Astfel, printre evrei, s-a format tradiția potrivit căreia, dacă juri pe Numele Domnului ești obligat să-ți respecți jurământul, dar dacă juri pe altceva, nu ești obligat să-l respecți.
În textul citit, Domnul Isus corectează această interpretare, de-a dreptul grotescă, a poruncii din Levitic 19:12. În contextul istoric în care a fost rostit, esența mesajului Domnului Isus este acesta: Îl necinstim pe Dumnezeu, nu doar atunci când jurăm strâmb, pe Numele Lui. Dacă jurăm strâmb, ,,pe cer”, tot pe Dumnezeu Îl necinstim, deoarece cerul este scaunul Lui de domnie. Dacă jurăm strâmb, apelând la ,,pământ” ca element de întărire a jurământului, tot pe Dumnezeu Îl necinstim, deoarece pământul este așternutul picioarelor Sale. Când folosim ,,Ierusalimul” pentru întărirea jurământului mincinos, tot onoarea Lui este afectată, deoarece El este Împărat acolo. Nici măcar atunci când jurăm strâmb pe capul nostru, nu putem evita dezonorarea lui Dumnezeu, deoarece până și cel mai neânsemnat fir de păr, alb sau negru, din capul nostru, este tot lucrare Lui.
Versetele 34-36 ne învață că, nu putem găsi în universul acesta, un element pe care să-l putem folosi, ca martor sau garant al jurământului nostru, fără să-L implice și pe Dumnezeu, deoarece prezența Sa umple totul.
În versetul 37, aflăm că, problema, nu este cu ,,elementul” pe care jurăm strâmb, ci cu însăși jurământul strâmb. Problema este că nu ne respectăm cuvântul dat și nu ne achităm de promisiunile făcute. În lumea și în familia Sfintei Treimi, simpla rostire a cuvintelor: ,,DA” sau ,,NU” reprezintă o garanție suficientă și vrednică de toată încrederea, nefiind nevoie de asigurări suplimentare. Necesitatea întăririi cuvintelor prin jurământ, a apărut odată cu diavolul și cu minciuna. Însă noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să ne deprindem cu modul de vorbire, din familia lui Dumnezeu, și să ne debarasăm de modul de vorbire din familia diavolului, din care am ieșit.
În secțiunea următoare a mesajului, vă propun să ne îndreptăm atenția către o parte mai aplicativă, a acestui text. Am învățat că: Orice promisiune, pe care o facem celor din jur, dar pe care o încălcăm, Îl dezonorează pe Dumnezeu. Dar ce înseamnă acest lucru din punct de vedere practic? Pentru aceasta aș vrea să răspundem la întrebarea: Care sunt categoriile de promisiuni, pe care avem tendința să le încălcăm, cel mai frecvent, dezonorându-L pe Dumnezeu, prin acestea?
1. Promisiuni fără CONVINGERE.
Este vorba despre acele promisiuni pe care le facem cu ușurătate, în pripă, fără să chibzuim asupra implicațiilor, iar când ne dăm seama de ,,porumbelul care ne-a ieșit din gură”, simțim nevoia să retractăm.
Temperamentele sangvinice sunt cele mai predispuse la a cădea în această capcană. Este vorba despre persoanele foarte sociabile, care leagă cu ușurință tot felul de relații, care vorbesc foarte mult și liber în prezența altora. Aspectul negativ este că, aceste persoane sunt predispuse la relații superficiale, și implicit la o abordare mai superficială și a promisiunilor fâcute, începând de la o banală promisiune care are în vedere o plimbare cu bicicleta, până la angajamente cu efecte pe termen mediu și lung. Uneori este posibil ca un sangvinic, nici să nu-și mai amintească anumite promisiuni pe care le-a făcut, sau să nu considere atât de grav faptul că, pe unele nu le-a mai onorat. Sangvinicul uită să se prezinte la întâlniri, iar uneori are o capacitate de a promite mult mai mare decât aceea de a oferi.
Mutând discuția în plan spiritual, Duhul Sfânt când lucrează în viața unui om, îi modelează inclusiv temperamentul. Prin urmare, atunci când nu ne îndeplinim promisiunile, vina nu este temperamentul ci alegerea noastră, de a trăi în firea pământească și nu în Duhul. De aceea promisiunile neâmplinite Îl dezonorează pe Dumnezeu.
2. Promisiuni de CONJUNCTURĂ.
Unii oameni fac anumite promisiuni pentru simplul fapt că așa se procedează, în situația respectivă: Unii semnăm hârtii fără măcar să le citim, darămite să le mai și respectăm. Ne luăm angajamente, pentru că așa cere protocolul, nu pentru că ne-ar trece prin cap ideea de a le împlini. Unii spun ,,DA” la botez, sau la cununie, doar pentru că aceasta este formula standard de răspuns la întrebarea pastorului, nu neapărat că ar fi convinși de ceea ce spun.
Alții consideră, că multe astfel de angajamente, de fapt sunt niște formalități birocratice, care trebuie parcurse, dar care nu implică neapărat promisiunea de a le și respecta. La serviciu, semnăm că vom respecta normele de protecție a muncii, dar câți dintre noi considerăm că păcătuim atunci când le încălcăm? Oare sunt mai buni decât fariseii, cei care consideră că este păcat să jure strâmb cu mâna pe biblie, dar nu este păcat să mintă în acte? Cu ce este mai grav, a jura strâmb pe Numele Domnului, decât a trece date false într-o declarație pe proprie răspundere?
Potrivit Scripturii nu există promisiuni de conjunctură, ci doar atât: ,,Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.”
3. Promisiuni de CRIZĂ.
Aș aduce în discuție două categorii de crize, care ne pot determina să facem anumite promisiuni, pe care ulterior, să le încălcăm: euforia și necazul.
EUFORIA.
Euforia nu reprezintă nici normalitatea și nici mediul vieții, de zi cu zi. Euforiile vin și pleacă, după care râmâne viața dură, contaminată de urmările păcatului, în care adesea suspinăm, dar pe care o trăim, în baza procesului restaurator în care am intrat, prin credința în puterea lui Dumnezeu și cu nădejdea finalității escatologice.
Ei bine, în momentele de euforie suntem tentați să facem promisiuni mari, pe care vom fi ispitiți să le încălcăm, când vom da piept cu viața dură. Un tânăr îndrăgostit sau un nou promovat într-o funcție, sunt foarte predispuși la așa ceva. Câți dintre noi, când am primit o moștenire valoroasă, am promis Domnului zece sau chiar douăzeci la sută, dar când am constatat că moștenirea respectivă nu acoperă nici măcar jumătate din proiectele noastre, pentru viitor, i-am dat Domnului mult mai puțin? Este cineva pe aici la care, în momente de euforie maximă, i s-a promis și casă și mașină, iar pe urmă nu i s-a dat nici măcar o bicicletă?
NECAZUL.
Când ajungem la boală, în criză financiară, sau într-un altfel de necaz, suntem tentați să-i promitem lui Dumnezeu, sau oamenilor aproape orice, numai să scăpăm de acolo. Multe din aceste promisiuni vor fi încălcate, după ieșirea din criză. Vă mai amintiți cum am promis Domnului, că dacă ne scoate din spital, nu vom mai neglija părtășia cu El și cu biserica? Câte luni ne-a ținut această hotărâre? Unii au uitat-o foarte repede.
Dar ce ziceți de promisiunea făcută Domnului, că dacă ne dă un loc de muncă Îi vom da a zecea parte? O mai respectăm și astăzi?
4. Promisiuni pentru CÂȘTIG.
Eu am numit această categorie de promisiuni: promisiuni-momeală, făcute din interes, pentru un anumit câștig.
Cu toții suntem familiarizați cu promisiunile electorale. De aceea nici nu îmi propun să vorbesc despre ele.
Dar ce părere aveți despre promisiunile unui tânăr, făcute viitoarei lui soții, care nu mai au nici o relevanță după căsătorie… ,,doar unde ai mai văzut pescar să-și îndoape peștele cu râme, după ce l-a prins.”
Ce spuneți despre promisiunile pe care le facem cu scopul obținerii unei funcții, în societate sau chiar în biserică, și de care uităm atât de repede?
Acest gen de promisiuni Îl necinstesc pe Dumnezeu deoarece, pe lângă faptul că rămân neonorate, ascund în spatele lor și o anumită doză de fățărnicie.
5. Promisiuni din CONSTRÂNGERE.
Există situații în care cei din jur exercită presiuni asupra noastră, pentru a ne ,,smulge” o anumită promisiune. Copiii sunt experți în astfel de tehnici. Dar nu numai ei. Familia, societatea, șeful, profesorul, statul, media, campaniile publicitare, sau chiar biserica, folosesc uneori anumite tehnici de constrângere sau chiar de manipulare, spre a ne determina să luăm anumite decizii, care le sunt favorabile. Ulterior când ne dăm seama că am fost prinși în cursă, avem tendința să batem în retragere, dezonorând astfel Numele Domnului.
În concluzie:
Nu avem nici o scuză înaintea lui Dumnezeu pentru călcările noastre de cuvânt. Am fost creați după chipul lui Dumnezeu, ființe raționale și responsabile. Avem în noi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care ne călăuzește.
Prin urmare, Dumnezeu așteaptă să facem promisiuni responsabile, pe care să le onorăm cu responsabilitate: Promisiuni: fără superficialitate ci din profundă convingere, împinși nu de o anumită conjunctură ci de principii de viață, luate nu în momente de criză ci la rece, animați nu de scopuri ascunse ci de iubire cu sinceritate, luând decizii nu în urma unor constrângeri ci prin liber consimțământ.
Chemarea noastră în această lume este să Îl onorăm pe Dumnezeu. Unul din modurile prin care putem face lucrul acesta, este prin respectarea promisiunilor făcute lui Dumnezeu cât și celor din jur.
Domnul să ne ajute la aceasta.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/