Categorie: Predici scrise
Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Tema vederii lui Dumnezeu este una dintre cele mai minunate teme ale Scripturii. Acest subiect a captivat atenţia multor teologi, gânditori creştini, şi oameni ai lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Pe această temă s-au scris multe cărţi, s-au rostit multe predici, meditaţii, s-au compus multe versuri şi cântece creştine. Visul oricărui închinător adevărat este să-L vadă pe Dumnezeu. Dorul cel mai profund al oricărui creştin adevărat, este să stea faţă în faţă cu Creatorul, Mântuitorul şi Tatăl său. Mai ales într-o lume pervertită de Satan, în care oriunde îţi întorci privirea, vezi numai noroi şi cioburi ca urmare a păcatului, copilul lui Dumnezeu ştie că dacă există ceva în universul acesta ce merită văzut, atunci Acel ceva este Dumnezeu. În structura noastră lăuntrică este înscrisă această dorinţă arzătoare, dupăcum spune şi David în Psalmul 27:8: ,,Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!”
De fapt, aici avem un test major după care pot fi identificaţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Principala lor dorinţă, în viaţă, este să Îl vadă pe Dumnezeu. Inima lor bate la unison cu a psalmiştilor care şi-au exprimat dorul după Dumnezeu, atât de frumos: ,,Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,… Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi Sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.” (Ps.63) ,,Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? Cu lacrămi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare: Unde este Dumnezeul tău?” (Ps.42:1-3)
Dar vă rog să reţineţi un lucru foarte important: A-L căuta pe Dumnezeu nu înseamnă neapărat a căuta experienţe religioase. Există mulţi, aşa zişi creştini, a căror căutări se limitează la predicatori în vogă, spectacole religioase deosebite, clădiri moderne, confortabile şi ultra-dotate. Când se duc la adunare, aceştia trec pe lângă trei biserici şi se opresc la a patra, deoarece doar acolo dobândesc experienţele religioase care-i interesează, şi dacă nici acolo nu găsesc ceea ce caută, foarte curând se vor duce în lume. Este adevărat faptul că trăirea în prezenţa lui Dumnezeu, implică şi experienţe religioase deosebite, dar noi trebuie să-L căutăm pe El nu un anumit gen de experienţe, deoarece altfel, s-ar putea să-L pierdem pe El şi să ne rătăcim prin locurile alunecoase şi mlăştinoase ale experienţelor religioase.
Adevărul esenţial din această fericire este că pe Dumnezeu Îl pot vedea doar cei cu inima curată. De fapt primul lucru pe care l-a pângărit cel rău în Eden, a fost chiar inima omului. Acela a fost momentul în care faţa Domnului s-a ascuns în spatele zidului de păcat ridicat între om şi Dumnezeu, dupăcum spune Isaia: ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să vă asculte!” (59:2)
În cele ce urmează, aş dori să vedem ce înseamnă inimă curată şi în ce sens cei cu inima curată, Îl vor vedea pe Dumnezeu.
1.Ce înseamnă o inimă curată?
În sens biblic, prin inimă se înţelege centrul personalităţii omului, cuprinzând: mintea (Lc.2:35), sentimentele (Ps.4:7) şi voinţa (2Cor.9:7). Inima este locul unde s-a produs stricăciunea fiinţei umane: mintea s-a întunecat (Rom.1:21), sentimentele au fost tulburate (Rom.1:24) iar voinţa a devenit roabă păcatului (Ef.2:1-3).
În Biblie inimă curată înseamnă trei lucruri, dupăcum urmează:
1.1.Inimă curată înseamnă o inimă întreagă predată Domnului. (Iacov4:8) : ,,Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (2Cron. 16:9) ,,Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” A-I da Domnului inima în întregime înseamnă a-i da mintea, sentimentele şi voinţa. A-I da lui Dumnezeu mintea înseamnă a împlini Psalmul 1:1-2: ,,Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” A-I da lui Dumnezeu sentimentele înseamnă a împlini cea mai mare poruncă: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Mat.22:37-39) A-i da lui Dumnezeu voinţa presupune ascultare, lucru mai important chiar decât jertfele şi arderile de tot: ,,Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” (1Sam.15:22)
Sunt unii creştini care Îl slujesc pe Dumnezeu doar cu mintea, alţii doar cu sentimentele, iar alţii cu câte puţin din fiecare. Dumnezeu nu acceptă jumătăţi de măsură.
1.2.Inimă curată înseamnă inimă sinceră. (1Petru1:22) ,,Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;”. Inimă curată înseamnă inimă fără ascunzişuri, fără vicleşug, fără prefăcătorie. Iată cum descrie psalmistul o inimă prefăcută: ,,Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.” (Ps.12:2) Oamenii cu adevărat sinceri sunt foarte rari, dar un om sincer este văzut şi apreciat de Domnul. Văzându-l pe Natanael Domnul Isus a exclamat: ,,Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.” (Ioan 1:47) Inimă curată înseamnă sinceritate în gândire, în dragoste şi în ascultare. Chiar şi noi oamenii, suferim mult în relaţii când constatăm că gândurile celor de lângă noi n-au fost sincere, că vorbele dulci şi sentimentele lor au fost mincinoase, iar acţiunile lor interesate. Cu cât mai mult este rănit Dumnezeu, de o inimă nesinceră. Noi oamenii, mai reuşim să ne păcălim unii pe alţii, dar Dumnezeu nu poate fi indus în eroare, deoarece înaintea Lui totul este gol şi descoperit.
1.3. Inimă curată înseamnă inimă fără păcat. Iată ce spune Domnul Isus despre inima omului: ,,Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.” (Mc.7:21-23) O inimă curată este o inimă golită de toate aceste lucruri. Schimbarea pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi, nu este una exterioară, de tip fariseic, ci una lăuntrică, de structură a esenţei naturii noastre.
În Ieremia 17:9 ni se spune că: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.” Lucrarea de transformare a inimii este a lui Dumnezeu. Iată cum este descrisă aceasta în Ezechiel: ,,Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36:25-28) Această lucrare este realizată de către Dumnezeu prin Duhul Sfânt, în urma pocăinţei noastre. Duhul Sfânt ne iluminează mintea (Efes.1:17-18), ne eliberează voinţa din robie (Efes.2:1-5), şi ne dă capacitatea de a iubi (Rom.5:5). Dar datoria noastră este să ne păstrăm inima curată şi să o umplem cu lucrurile lui Dumnezeu: ,,Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Prov.4:23) ,,Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Ps.119:11)
2.Ce înseamnă că cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu?
Există cel puţin trei sensuri în care cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu.
2.1. Cei cu inima curată, Îl văd pe Dumnezeu, aici şi acum prin ochii credinţei: în Scripturi, în natură, în istorie, în părtăşia lor zilnică cu Dumnezeu, în adunarea celor neprihăniţi, în tot ce li se întâmplă în fiecare zi şi în fiecare clipă.
Creştinul adevărat umblă cu Dumnezeu, vorbeşte cu El, Îi aude glasul, vede slava Lui şi se bucură în fiecare zi de intimitatea sa cu Domnul. În această umblare permanentă cu Dumnezeu, constă farmecul vieţii de credinţă. Când umblăm cu Domnul, avem pace, bucurie, fericire, şi trăim acea viaţă din belşug despre care ne-a vorbit Domnul Isus. Frumuseţea acestei vieţi o pot cunoaşte doar cei care au trăit-o. De aceea zice psalmistul: ,,Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (34:8) Însă această viaţă minunată poate fi trăită doar de către un om cu inima curată: Un om cu inima întreagă predată Domnului, un om sincer cu sine cu Dumnezeu cu semenii, şi un om care nu tolerează păcatul sub nici o formă în viaţa sa. Cel care încearcă să slujească şi lui Dumnezeu şi lui Mamona, cel care are o credinţă prefăcută şi cel care cochetează cu păcatul n-are nici o şansă să-L vadă pe Dumnezeu. Sunt atâţia oameni care au impresia că se află într-o relaţie extraordinară cu Dumnezeu, pentru simplul fapt că ei strigă: ,,Doamne, Doamne”, dar care în ziua judecăţii vor auzi amarele cuvinte: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Mat.7:23)
2.2.Mulţi dintre cei cu inima curată Îl văd pe Dumnezeu, aici pe pământ, prin vise, vedenii, teofanii, sau manifestări speciale ale slavei lui Dumnezeu.
Avraam, Iacov, Ghedeon, Moise, Iosua, Samuel, Ilie, Iov, Isaia, Daniel, Ştefan, Pavel, Ioan, sunt doar câţiva dintre cei cărora li s-a dat harul acesta. Deasemenea, mulţi oameni ai lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, şi chiar din zilele noastre, pot confirma că au avut întâlniri speciale cu Dumnezeu prin vise, vedenii, voce audibilă, teofanie sau manifestare specială a slavei lui Dumnezeu. La un anumit nivel, în special în momente de criză ale vieţii, fiecărui creştin adevărat, Dumnezeu i se arată într-un anumit fel, cu scopul de a-l îmbărbăta, încuraja, ridica sau zidi. Însă, aceste experienţe personale cu Dumnezeu nu sunt normative. Nu am dreptul să impun experienţa mea cu Dumnezeu, ca regulă pentru credinţa altora. Biserica din Corint a greşit la acest capitol, încercând să impună experienţa vorbirii în limbi, ca normativă în ce priveşte umplerea cu Duhul Sfânt. Creştinii din Corint spuneau că dacă nu ai vorbirea în limbi nu ai Duhul Sfânt. Biserica din Corint are urmaşii ei şi astăzi, care fac mult rău lucrării lui Dumnezeu. Personal cred în vorbirea în limbi. Deşi nu am umblat niciodată după acest dar, pot mărturisi că într-un moment de grea cumpănă în viaţă, la timpul personal de rugăciune, când aveam nevoie de o călăuzire specială din partea lui Dumnezeu, am auzit un glas care mi-a transmis un mesaj într-o altă limbă, după care am primit şi traducerea în româneşte. Mesajul acela m-a condus tot spre Scriptură, şi mi-a fost de mare ajutor în situaţia în care mă aflam. Dar a fost experienţa mea personală cu Dumnezeu, care m-a ajutat doar pe mine, şi pe care nu am nici un drept s-o impun şi altora, iar când mă ridic în faţa oamenilor, le predic Cuvântul lui Dumnezeu nu experienţele mele personale. Deasemenea, pot mărturisi că am experimentat slava lui Dumnezeu într-un mod asemănător cu al lui Isaia în templu, că Dumnezeu mi-a descoperit de mai multe ori anumite lucruri care aveau să se întâmple cu mine în viitor, şi care s-au petrecut întocmai, dar astfel de experienţe nu pot înlocui valoarea normativă a Scripturii şi nici nu pot deveni regulă pentru alţii. Experienţele sunt date de Dumnezeu, în special în momentele grele ale vieţii, când credinţa este greu încercată, cu scopul de a aduce un plus de îmbărbătare copilului lui Dumnezeu care îşi trăieşte viaţa călăuzit de Scripturi.
2.3.Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu în ziua de apoi.
,,Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.” (1Ioan3:2) Moise când cere să vadă slava lui Dumnezeu, Dumnezeu îi răspunde că un om nu poate să-L vadă pe Dumnezeu şi să trăiască. (Ex.33:20) Trupurile noastre şubrezite şi vlăguite de păcat, nu pot suporta atâta lumină şi strălucire divină. Dar vine ziua când: ,,El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”(Fil.3:21) Atunci vom putea să ne desfătăm pe deplin privind frumuseţea Domnului. Până atunci însă: ,, Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18) sau: ,,Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă.” (1Cor.3:12)
Cât despre cei care nu au inima curată: ,,Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apoc.21:8) ,,Afară Sunt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apoc.22:15)
În concluzie:
Suntem chemaţi fiecare dintre noi să facem un calcul matematic. Acest calcul presupune a răspunde la două întrebări:
1.Cât câştig dacă rămân mai departe cu păcatele pe care le am în inima mea? Câţi bani voi obţine în plus, cât confort, câte distracţii?
2.Cât pierd dacă rămân în continuare cu păcatele mele în inima mea? Pe Dumnezeu Îl pierd cu siguranţă, mântuirea o pierd sigur, viaţa veşnică o pierd cu certitudine.
Un bun matematician va şti să aleagă varianta cea mai profitabilă. ,,Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/