Categorie: Predici scrise
„Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Gal.6:7)
În funcţie de modul în care ne raportăm la cei din jur, Dumnezeu stabileşte norma şi măsura cu care se va purta El Însuşi faţă de noi, după cum citim în predica de pe munte: ,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Mat.7:12) Robului nemilostiv, din pilda Domnului Isus, i s-a anulat iertarea marii lui datorii, pe care o avea înaintea stăpânului, pentru simplul fapt, că la rândul său, n-a fost în stare să ierte o mică datorie, aproapelui său. (Mat.18:21-35) Iată cum explică împăratul David, motivul pentru care a cruţat viaţa duşmanului său de moarte Saul, când acesta i-a căzut în mână: ,,Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului, şi El mă va izbăvi din orice necaz.” (1Sam.26:24)
Estera 7 reprezintă o ilustraţie practică al acestui principiu. În acest capitol, întâlnim mai multe personaje, care s-au raportat într-un anume fel faţă de cei din jur, iar Dumnezeu în providenţa Sa, a întors aceste fapte asupra capului lor. De aceea, Domnul Isus ne învaţă în predica de pe munte: ,,Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.” (Mat.7:12), pentru că tot ce facem altora se va întoarce asupra capului nostru, iar dacă dorim ca peste noi să vină binele, nu ne rămâne decât să facem bine celor din jur.
În cele ce urmează, aş dori să privim la patru personaje din Estera 7, iar din experienţa lor, să învăţăm cum să ne raportăm la cei din jur, în diverse situaţii, pentru ca la vremea secerişului lui Dumnezeu, peste noi să vină binele.
1. Estera.
,,Împăratul şi Haman s-au dus la ospăţ la împărăteasa Estera. În această a doua zi, împăratul a zis iarăşi Esterei, pe când beau vin: „Care este cererea ta, împărăteasă Estero? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” (Estera 7:1-2)
Mă tot întreb: Cât de frumos trebuie să se fi purtat Estera cu soţul ei, în cei cinci ani de căsătorie, pentru ca atunci când a intrat la el, în ciuda legilor foarte restrictive, să capete trecere înaintea lui şi să aibă toată bunăvoinţa împăratului, în a-i asculta şi îndeplini toate cererile?
Dacă relaţia Esterei cu împăratul n-ar fi fost una deosebit de frumoasă, atunci aceasta n-ar fi avut îndrăzneala să intre la el, şi să-şi ceară viaţa ei cât şi a poporului său, la stăruinţele lui Mardoheu, ci i-ar fi răspuns acestuia, ceva de genul următor: ,,Lasă-mă că numai ce am tras o ceartă bună cu împăratul, şi dacă mă vede nu fac altceva decât să-i amintesc de toate datoriile.”
Poate veţi spune că motivul bunăvoinţei de care a dat dovadă împăratul, a fost frumuseţea fizică a Esterei, vorba aceea din popor: ,,Nu poţi să refuzi o femeie frumoasă.” Dar nu uitaţi, că acest Ahaşveroş, ,,a mai pus pe liber” o împărăteasă deosebit de frumoasă, care de frumoasă ce era, a fost chemată să fie admirată de înalţii dregători, de pe tot cuprinsul împărăţiei Persiei, iar când aceasta a refuzat, a trebuit să plătească scump, pentru orgoliul rănit al împăratului. Şi apoi încă ceva: Împăratul Ahaşveroş nu ducea lipsă de femei frumoase. Conform cu Estera capitolul 2, toate fetele care au fost adunate în capitala Susa, cu prilejul alegerii unei împărătese, pentru el, în locul lui Vasti, au rămas în haremul împăratului, şi cu siguranţă că nu au fost nici puţine şi nici urâte. Aşadar, nu frumuseţea fizică a Esterei, a fost principalul motiv, pentru care a fost primită şi ascultată.
Motivul pentru care împăratul a dat dovadă de atâta bunăvoinţă faţă de Estera şi faţă de cererile ei, îl descoperim chiar din cuvintele împărătesei: ,, Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului, şi dacă eu Sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe Iudeii care Sunt în toate ţinuturile împăratului.” (9:5) Estera n-a fost doar o femeie frumoasă ci şi una plăcută. Frumuseţea fizică ţine de înzestrarea genetică şi oricum este trecătoare, pe când calitatea de a fi plăcută, ţine de caracter, şi aceasta este nepieritoare. A fi o persoană plăcută este mai important decât a fi o persoană frumoasă. În cartea Proverbelor citim că: ,, Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui;” (19:22) Vorbind despre podoaba femeii, apostolul Petru ne spune următoarele cuvinte: ,,Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentruca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.” (1Pet.3:1-6) Dar nu numai femeile trebuie să aibă un caracter plăcut ci şi bărbaţii, de aceea Petru continuă: ,,Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.” (1Pet.3:7)
Aşadar, din exemplul Esterei, învăţăm că dacă avem un comportament şi un caracter plăcut, faţă de cei din jur, faptul acesta se va răsfrânge asupra noastră, iar la momentul potrivit, vom căpăta trecere şi bunăvoinţă înaintea celor pe care i-am cinstit, respectat şi slujit.
2. Mardoheu.
,,Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” (Estera 7:9)
Mardoheu, este personajul care a salvat viaţa împăratului, din complotul urzit de famenii Bigtan şi Tereş, şi care n-a fost răsplătit, pentru această faptă, cinci ani de zile. Dimpotrivă, în mod indirect, prin decretul pe care l-a semnat, împăratul i-a răsplătit cu rău, lui Mardoheu, pentru aceasta: Întreg neamul evreesc era condamnat la moarte, iar o spânzurătoare înaltă de peste douăzeci de metri, era pregătită pentru el, de către înfumuratul Haman.
Dar, după cum am văzut în mesajul precedent, Dumnezeu îi obligă chiar şi pe duşmani să facă bine copiilor Săi. În capitolul şase am observat o serie de circumstanţe pe care, Dumnezeu în providenţa Sa, le-a potrivit, cu precizie, pentru ca ziua spânzurării lui Mardoheu, să devină ziua înălţării lui Mardoheu. În primul rând, Dumnezeu i-a creat o insomnie Împăratului. În al doilea rând, i-a stârnit interesul pentru cartea cronicilor. Împăratul ar fi putut cere o ţiitoare, sau ar fi putut găsi o altă modalitate de a-şi omorâ timpul, dar Dumnezeu i-a pus în minte cartea cronicilor. În al treilea rând, din multitudinea de fapte consemnate acolo, Dumnezeu l-a făcut să se oprească la aceea săvârşită de Mardoheu. În al patrulea rând, Dumnezeu i-a pus în gând să întrebe dacă fapta aceea bună a fost răsplătită. În al cincilea rând, Dumnezeu i-a pus pe inimă dorinţa s-o răsplătească neântârziat. În al şaselea rând, Dumnezeu i-a pus în gând să se sfătuiască, despre modul în care să fie răsplătită această faptă bună, cu persoana care se afla în curte. În al şaptelea rând, Dumnezeu i-a potrivit lui Haman ceasul, ca tocmai în acel moment, să fie în curte, evident venind cu alte scopuri, decât acelea pe care le avea Dumnezeu. Aşa se face că în acea zi, Mardoheu, în loc să fie spânzurat, a fost escortat de către Haman, prin locul deschis al capitalei, ca un mare prinţ, strigând înaintea lui tot felul de sloganuri elogioase.
Lecţia pe care o învăţăm de la Mardoheu este următoarea: Chiar dacă, pentru o vreme, faptele bune pe care le facem celor din jur, nu sunt răsplătite, sau sunt răsplătite cu rău, vine o vreme când Dumnezeu face dreptate, şi binele pe care l-am făcut altora se întoarce asupra noastră.
3. Haman.
,, Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea! Căci eu şi poporul meu Suntem vânduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi. Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul n-ar putea să înlocuiască perderea făcută împăratului.” Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?” Estera a răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei. Şi împăratul, în mânia lui, s-a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s-a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era Hotărâtă în mintea împăratului. Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera, şi i-a zis: „Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în casa împărătească?” Şi Harbona, unul din fameni, a zis în faţa împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!” Şi au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi mânia împăratului s-a potolit.” (Ester 7:3-10)
Haman este personajul negativ, plin de egoism şi măcinat de propria-i răutate, care nu mai cunoaşte limite. Haman oferă averi întregi, spre a-şi stâmpăra setea de sânge, şi construieşte spânzurători impunătoare, spre a se delecta de un spectacol cât mai grandios, al propriei sale cruzimi.
Însă lecţia pe care o învăţăm din experienţa lui Haman, este că oricât de înaltă ar fi spânzurătoarea, pe care am construi-o pentru alţii, tot o să ne agăţăm în ea. Am văzut în viaţă oameni care s-au prins, tocmai în capcanele pregătite de ei, pentru alţii. Aşadar să nu construim spânzurători, ci mai degrabă cetăţi de scăpare, ca să avem parte şi noi de viaţă.
4. Ahaşveroş.
Ceea ce îmi place la împăratul Ahaşveroş, este că el a învăţat, din experienţele sale personale, care sunt oamenii de care trebuie să depărteze, şi care sunt oamenii de care trebuie să se apropie. Când împăratul a înţeles că Haman nu este un vizir de încredere, aşa cum s-a străduit să pară, l-a îndepărtat de lângă el, şi şi-a apropiat oameni de încredere precum Mardoheu şi Estera.
Lecţia pe care o învăţăm de la Ahaşveroş, este să ne depărtăm de oamenii egoişti, răi şi răzbunători, şi să ne apropiem de oamenii care au un caracter sfânt şi plăcut. Un om înţelept este acela care ştie ce prieteni să-şi aleagă şi cu ce fel de oameni să se înconjoare. De altfel Scriptura ne avertizează că: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (1Cor.15:33)
În concluzie:
Estera, Mardoheu, Haman, Ahaşveroş, reprezintă câteva exemple, din cele mai diferite, care ilustrează un principiu cât se poate de simplu: Dumnezeu face să se întoarcă asupra noastră faptele pe care le facem celor din jur.
Prin urmare: Dacă vrei să vină peste tine tot binele din lume, fă-l celor din jur. Dar nu uita: Dacă egoismul şi răutatea te împinge să le faci rău, răul nu-ţi va părăsi casa.
Omul înţelept va ţine cont de acest principiu simplu dar important.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/