Categorie: Predici scrise
Duhul lucrării ( Isaia 61)
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În vremea în care trăim, avem nevoie mai mult ca oricând de oameni peste care să se odihnească Duhul Domnului. În aceste timpuri din urmă, există o nevoie disperată de lucrători ai lui Dumnezeu cu ungere specială din partea Duhului Sfânt, pentru a face faţă atacurilor furibunde ale celui rău şi pentru a împlini lucrarea de zidire a Bisericii, în vederea pregătirii întâlnirii cu Domnul Isus. Avem nevoie stringentă de oameni cu discernământ şi autoritate în ce priveşte lumea spirituală, şi cu pasiune de a recupera, ridica, proteja şi zidi pe cei cu inima zdrobită şi mâhnită. Este imperios necesară ridicarea unor lucrători care să fie mistuiţi în suflet de acelaşi foc care L-a mistuit pe Domnul Isus.
Slujirea omului peste care se odihneşte Duhul Domnului, şi care poartă pe capul său Ungerea divină, poate fi descrisă prin aceleaşi cuvinte prin care este descrisă lucrarea Domnului Isus în Isaia capitolul 61. În ce priveşte realizarea mântuirii, lucrarea Domnului Isus este unică şi irepetabilă, însă în sensul propagării ei, ea reprezintă modelul fiecăruia dintre noi. Ni se cere să facem lucrările Lui şi să fim călăuziţi de acelaşi Duh cu al Său. În Ioan 14:12 Domnul Isus spune următoarele cuvinte: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl”. Haideţi în continuare să descoperim din textul Scripturii direcţiile principale de slujire ale omului care are peste el Duhul Domnului şi care poartă pe capul său Ungerea divină:
1.Îmbogăţirea celor săraci. (să vestesc săracilor Evanghelia)
Întreaga lume pierdută este o lume săracă. Lucrul acesta nu se datorează Dumnezeului creaţiei, ci faptului că noi nu am păzit Edenul încredinţat spre păstrare şi am fost jefuiţi de către cel mai mare hoţ al universului. Numele său este diavolul: hoţul care nu vine decât să fure să junghie şi să prăpădească. De aceea există în lume atâta lipsă, criză, nevoie şi neajunsuri de tot felul. Însă cele mai mari valori care ne-au fost furate nu sunt banii, nici proprietăţile funciare, mobiliare sau imobiliare, ci sufletul, viaţa, trupul, mintea, libertatea, pacea, familia şi fericirea. Dar Domnul Isus, dupăcum spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 8:9, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să fim îmbogăţiţi. A hrănit pe cei flămânzi, a vindecat pe cei bolnavi, a plâns împreună cu cei ce plâng, a mângâiat pe cei întristaţi, a iertat pe cei vinovaţi şi a graţiat pe cei condamnaţi. Ne-a adus Pâinea care se coboară din cer, şi ne-a turnat în suflet Apa Vieţii, care stâmpără setea cu adevărat. Viaţa Sa a fost exemplul cel mai concludent de modestie, ca să ne arate faptul că adevăratele comori nu sunt cele trecătoare ci sunt cele veşnice. Aceste bogăţii le avem în Isus Hristos şi le primim prin Evanghelie. Omul care are peste el Duhul Domnului, este un îmbogăţit al lui Hristos şi are pasiunea de a îmbogăţi şi pe alţii. El este un îndrăgostit de Hristos şi de Scripturi; sursa bogăţiei lui. El este gata să deschidă atât punga cât şi Scriptura pentru a îmbogăţi pe cei săraci.
2.Vindecarea celor cu inima zdrobită. (să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită) Există în jurul nostru oameni cu inima zdrobită şi mâhnită, care au ajuns să se hrănească cu lacrimi şi suspine, mai mult decât cu pâine şi apă. Şi acestea se întâmplă din cauza păcatului, necazurilor, problemelor, ispitelor şi altor suferinţe cauzate de vrăjmaşul nostru diavolul. Cel care are peste el Ungerea divină este preocupat să vindece astfel de inimi. Veniţi cu mine în Isaia 61, ca să vedem, prin modelul Domnului Isus ce presupune această lucrare de vindecare a celor cu inima zdrobită:
-a da cunună împărătească în loc de cenuşă. (v3) Când fratele meu îşi pune cenuşă în cap, şi se smereşte ca urmare a pocăinţei pentru păcatele sale, Duhul Domnului mă îndeamnă să îl spăl cu grijă şi în locul cenuşii să îi pun pe cap o cunună împărătească. Modelul nostru de comportament, este cel al Tatălui faţă de fiul risipitor, întors acasă în zdrenţe. ,,Dar tatăl a zis robilor săi: Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit. Şi au început să se veselească. (Lc.15:22-24)
-a da un untdelemn de bucurie în locul plânsului. (v3) Când fratele meu varsă lacrimi, datorită păcatului sau necazurilor prin care trece, Duhul Domnului mă învaţă să îl mângîi până când acestea vor înceta, şi apoi să îl ajut spiritual până când va începe să zâmbească şi să se bucure. Aşa procedează şi Domnul cu mine, iar El doreşte ca şi eu să fiu o unealtă prin care să facă această lucrare şi faţă de alţii.
-a da o haină de laudă în locul unui duh mâhnit. (v3) Când fratele meu este mâhnit, deprimat, amărât şi îndurerat, datorită înşelăciunii celui rău, Duhul Domnului mă îndeamnă să îl laud, să îi apreciez pocăinţa, şi să îl îmbrac în demnitate ca şi cu o haină.
-a da cinste în loc de ocară. (v7) Când fratele meu a ajuns de ocara lumii, Duhul Domnului mă îndeamnă să îi dau cinste, să ajut la refacerea imaginii sale ştirbite şi să apreciez tot ce este pozitiv în el.
-a da veselie în locul ruşinii. (v7) Când faţa fratelui meu se umple de ruşine, când nu mai are curajul să iasă în lume, Duhul Sfânt mă învaţă să ajut cu tot ce îmi stă în putinţă la îndepărtarea ruşinii ca să ajungă din nou să se veselească în Domnul.
3.Eliberarea celor stăpâniţi de diavolul. (să propovăduiesc robilor de război slobozirea) Cel mai mare război purtat vreodată n-a fost nici primul, nici al doilea mondial, ci războiul dintre Dumnezeu şi diavolul. Iniţiatorul acestui război este diavolul împreună cu duhurile rele, şi prin înşelăciune i-a luat în captivitate pe toţi oamenii. Biblia vorbeşte de o diversitate de soiuri de duhuri rele: -duh de gelozie ( Numeri:5:14), -duh rău (Judec.9:23…), -duh de minciună ( 1Împ.22:23), -duh de ameţeală (Isaia 19:14), -duh de adormire (Isaia 28:6), -duh de curvie ( Osea 5:4), -duh necurat (Mc. 1:23), -duh mut (Mc.9:17), -duh mut şi surd (Mc.9:25), -duh de neputinţă (Lc. 13:11), -duh de ghicire (Fap. 16:16), -duh de gîlceavă (Rom. 2:8), -duh de robie ( Rom.8:15), -duh de adormire (Rom. 11:8), -duh de ceartă ( Filip.1:15), -duh de slavă deşartă ( Filip. 2:3), -duh de tulburare ( 2 Tes. 2:2), -duh de frică (2Tim. 1:7), -duh de răzbunare (Lc.9:55), -duhul lui anticrist (1Ioan4:3), -duh de răzvrătire (Deut.31:27), -duh care chinuieşte (1Sam.16:14), -duhul lumii (1Cor.2:12), -duh care lucrează acum în fiii neascultării (Efes.2:2), -duhuri de răutate (Efes.6:12), -duhuri înşelătoare (1Tim.4:1), -duhul rătăcirii (1Ioan4:6), -duhuri care fac semne şi minuni (Apoc.16:14).
Mântuire înseamnă trecerea din împărăţia întunericului, în împărăţia Fiului dragostei Sale. Omul lui Dumnezeu care are plinătatea Duhului peste viaţa sa, are discernământ spiritual în a identifica prezenţa unui astfel de duh rău, şi are puterea de a i se împotrivi. El nu luptă împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva duhului care ţine în captivitate carnea şi sângele. Chiar şi ucenicilor a trebuit să li se spună într-o împrejurare că sunt însufleţiţi de un alt duh decât Cel care vine de la Dumnezeu, cu atât mai mult putem cădea noi în această capcană. Capacitatea deosebirii duhurilor implică o bună cunoaştere a modului lui Dumnezeu de a lucra, un dar spiritual special de deosebire a duhurilor de la Duhul sfânt, cât şi perceperea falsurilor subtile introduse de cel rău pentru a duce în rătăcire. Isaia 61 poate constitui un test de deosebire a duhurilor. Capacitatea de a te împotrivi duhurilor rele presupune îmbrăcarea armăturii din Efeseni 6, putere specială de la Duhul Sfânt, şi disponibilitatea la a lupta prin post şi rugăciune. Omul care are Ungere divină se luptă cu duhuri rele pentru eliberarea sufletelor prinse în captivitate.
4.Deschiderea ochilor orbiţi de diavolul. (orbilor căpătarea vederii)
Conform cu Ioan capitolul 9, orbirea fariseilor era mai cumplită decât orbirea celui vindecat de Mântuitorul. Există o orbire mai cumplită decât aceea a unui nevăzător, şi anume aceea produsă de către diavolul cu scopul de a duce suflete în rătăcire. Noi toţi ne-am născut orbi, şi n-avem nici o vină pentru aceasta. Vina noastră este dacă nu venim la lumină. În Ioan 3:19-21 Cuvântul lui Dumnezeu spune: ,,Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă Sunt făcute în Dumnezeu.” Iluminarea se realizează în urma rugăciunii în prezenţa lui Dumnezeu şi prin Cuvânt. Elisei s-a rugat lui Dumnezeu ca să i se deschidă ochii slujitorului său şi să vadă. Pavel s-a rugat pentru biserica din Efes prin următoarele cuvinte: ,,Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Efes.1:17-21) Psalmistul deasemenea spune: ,,Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” (Ps.119:105) Iată deci din aceste versete biblice lucrurile care condiţionează căpătarea luminii spirituale: rugăciunea, Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos, Duhul Sfânt. Omul care are Ungere divină, în primul rând, el are ochii deschişi şi vede bine. Un orb nu poate călăuzi pe un alt orb, deoarece se vor poticni şi vor cădea amândoi în groapă. În al doilea rând, omul plin de Duhul Sfânt este preocupat să călăuzească şi pe alţii spre lumină. El este un om al rugăciunii, mijlocind înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei care au probleme de vedere. El este un om al Scripturii, cunoscând Cuvântul care se aplică în fiecare situaţie dată. El este plin de Duhul Sfânt, într-o relaţie strânsă cu Domnul Isus Hristos, primind călăuzire divină la fiecare pas pe care îl face.
5.Despovărarea celor apăsaţi. (să dau drumul celor apăsaţi) În jurul nostru există oameni apăsaţi de tot felul de poveri. Poveri ale păcatului şi ale vinovăţiei conştiinţei. Poveri ale fricii şi ruşinii. Poveri trupeşti, materiale sau relaţionale. Omul care are Duhul Domnului peste el, ajută cu tot ce poate la despovărarea celui apăsat. El devine batista care şterge lacrima de pe obrajii celui ce plânge, umărul care se apleacă şi care preia o parte din povara celui prăbuşit, ochiul care priveghează la căpătâiul celui bolnav, faţa care zâmbeşte celui întristat, cuvântul care mângâie pe cel rănit, buzunarul care plăteşte nota de plată a celui sărac, spinarea care preia loviturile pedepsei celui condamnat, mâna care ridică pe cel căzut, şi piciorul care merge alături de cel singur.
În concluzie:
Există prea mulţi oameni care fac lucrarea dracului în numele Domnului. Am făcut-o şi eu prea multă vreme. Am rănit prea multe suflete cu Biblia în mână, mânat de cele mai bune intenţii. Am lucrat prea mult din duh de ceartă sau de slavă deşartă. Chiar dacă nu am cerut foc din cer ca fiii lui Zebedei, am aprins prea multe suflete cu focul limbii. Am fost destulă vreme negativist, pesimist şi acuzator. Am vorbit de prea multe ori despre păcat şi iad fără să plâng în hohote. Am predicat prea multă vreme despre dragostea lui Dumnezeu cu o răceală sufletească de neângăduit. Am mângâiat de prea multe ori prin cuvinte dure şi aspre total nepotrivite cu această chemare. M-am purtat de prea multe ori cu brutalitate şi grosolănie faţă de durerile şi sensibilităţile celor din jur. Am fost de prea multe ori în lucrare însufleţit de alte duhuri decât de Duhul lui Isus. ,,Doamne: lasă ca Duhul Tău Cel Sfânt să se odihnească peste mine. Dă-mi acea Ungere divină care să mă învrednicească să mă port cu sufletele oamenilor aşa cum Te-ai purtat Tu. Ajută-mă să mijlocesc pentru poporul Tău, ca Moise, fiind gata chiar să iau asupra mea pedeapsa păcatelor lor. Şi Te mai rog: ridică-Ţi o generaţie de lucrători unşi cu Duhul tău Cel Sfânt, nu cu alifiile oamenilor de lume. Fă să-Ţi simţim dulceaţa harului, măreţia slavei, şi puritatea sfinţeniei. Vrem să fim copleşiţi de minunile Tale, nu de isprăvile noastre. Vrem să fim umpluţi de Duhul Tău cel Sfânt nu de resursele noastre. Te rugăm revarsă peste secerişul Tău, ploaia târzie a rusaliilor, şi împlineşte-Ţi toate promisiunile făcute în sfânt Cuvântul Tău. Pregăteşte-Ti Biserica pentru apropiata întâlnire cu Domnul din văzduh”.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/