Categorie: Predici scrise
Contextul în care Pavel prezintă suficienţa lui Cristos în viaţa creştinului, în cadrul epistolei către Coloseni, este cel al învăţăturilor greşite cu care era asaltată biserica. Iudaizatorii evrei cât şi filozofii greci, căutau să abată atenţia credincioşilor, de la Cristos în tot felul de direcţii greşite. În capitolul 2 al epistolei, Pavel prezintă pericolul învăţăturilor greşite ca fiind unul foarte real, tot odată El ne spune câte ceva şi despre armele învăţătorilor falşi şi apoi prezintă cum putem face faţă învăţăturilor greşite. În cele ce urmează, propun să medităm mai pe larg asupra acestor lucruri.
1.Pericolul învăţăturilor greşite este unul foarte real.
În Coloseni 2, Pavel avertizează biserica de trei ori cu privire la acest pericol: ,,Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare…. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos…. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti,” (2:4,8,18)
Învăţăturile greşite reprezintă un pericol foarte real, deoarece ele ne pot înşela, ne pot fura şi chiar răpi premiul alergării. Învăţăturile greşite nu sunt de neglijat, deoarece ele ne pot direcţiona pe căi greşite, şi pot face zadarnică însăşi alergarea noastră, lăsându-ne fără premiul ei. Nu este deloc plăcut să alergi o viaţă întreagă, iar la urmă să constaţi că ai făcut-o în zadar.
2. Armele învăţătorilor falşi.
În versetele citate anterior, Pavel prezintă şi câteva din armele folosite de către învăţătorii falşi:
2.1. Vorbiri amăgitoare. (V4)
Învăţătorii falşi sunt specialişti în folosirea tehnicilor verbale de comunicare şi control asupra persoanelor de la care doresc să obţină aprobarea şi ataşamentul.
2.2. Filozofia. (v8)
Înţelepciunea omenească, şi cugetarea umană, adesea ocupă locul lui Cristos, în cadrul învăţăturilor false.
2.3. Învăţături lumeşti. (v8)
Tehnici psihologice de manipulare a oamenilor şi a maselor, principii din mamagement care transformă biserica într-o firmă particulară, proceduri diplomatice din lumea politică, sunt adesea folosite de către învăţătorii falşi, pentru a conduce oamenii în direcţia dorită de ei.
2.4. Evitarea lui Cristos. (v8)
La fel ca şi în Colose, învăţătorii falşi nu Îl scot în totalitate pe Cristos din învăţătura lor, ci mai adaugă ceva pe lângă El: Cristos şi sabatul, Cristos şi vorbirea în limbi, Cristos şi o anumită dietă, Cristos şi noua ordine mondială, Cristos şi noua psihologie, etc.
2.5. Urmărirea scopurilor personale. (v18)
Învăţătorii falşi au scopuri personale în tot ceea ce fac, şi de obicei acestea nu sunt declarate în mod public. Aceste scopuri nu urmăresc proslăvirea lui Cristos ci vizează obiective financiare şi interese personale sau de grup. Sectarismul şi fanatismul religios îi caracterizează de obicei pe învăţătorii falşi.
2.6. Prefăcătoria. (v18)
Învăţătorii falşi, de obicei caută să camufleze o mândrie deşartă cu o smerenie falsă. Mândria lor iese la iveală, doar atunci când sunt descoperiţi şi când planurile lor sunt date pe faţă.
2.7. Se amestecă în lucruri care nu-i privesc. (v18)
Mândria îi împinge să se amestece în lucruri care nu ne este dat să le cunoaştem pe deplin, şi astfel trec peste ceea ce este scris.
2.8. Au o gândire firească. (v18)
Sunt conduşi de firea pământească nu de Duhul Sfânt. Ei luptă cu armele firii nu cu armele Duhului.
3. Cum putem face faţă pericolului învăţăturilor greşite.
Cel mai important lucru este să învăţăm cum să ne ferim de pericolul învăţăturilor greşite. În capitolul 2 Pavel ne oferă câteva învăţături în sensul acesta.
3.1. Rugându-ne unii pentru alţii.
Lucrul acesta reiese din începutul capitolului 2: ,,Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup;” Evident că este vorba despre lupta în rugăciune, iar în versetul 4 Pavel prezintă şi motivaţia acestei lupte în rugăciune: ,,Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.” Aşa dupăcum am afirmat deja de mai multe ori, pentru cunoaşterea lui Cristos, se dă o mare luptă spirituală în văzduh, iar biruinţa în această luptă se câştigă prin rugăciune. Înaintea propovăduirii este rugăciunea. Rugăciunea de mijlocire pentru biserică, este o metodă eficientă de a o apăra împotriva învăţăturilor greşite.
3.2. Îmbărbătându-ne unii pe alţii.
Din versetul 2 reiese că unul din lucrurile pentru care se roagă Pavel, este îmbărbătarea inimilor credincioşilor. În viaţă, ne confruntăm cu o serie de factori, interiori sau exteriori, care ne pot descuraja. Începând cu vulnerabilitatea noastră în faţa ispitelor, slăbiciunea fizică, şi continuând cu atacurile celui rău şi răutatea oamenilor, întâlnim tot felul de elemente care ne pot descuraja, atât în procesul sfinţirii, cât şi în lucrare. Un om descurajat este un om învins. Oamenii descurajaţi sunt ţinte uşoare pentru învăţătorii falşi. Învăţătura falsă, prin vraja ei de moment, este percepută de către omul descurajat ca pe o perspectivă dătătoare de speranţă. Abia după ce trece efectul ei mirific, învăţătura falsă îşi arată adevărata înfăţişare, însă pentru anumite victime ale ei poate fi prea târziu. De aceea vorbele încurajatoare, adresate unii altora, ne vor păzi de capcana învăţăturilor greşite.
3.3. Fiind uniţi în dragoste.
Un alt lucru pentru care se roagă Pavel este unirea credincioşilor în dragoste. Într-o turmă de oi, oaia care se află mereu pe lângă turmă, aceea va fi cea mai vulnerabilă în faţa atacurilor lupilor. Nici lupul nu este prost să atace oaia din mijlocul turmei, că ştie că nu are succes, ci o alege pe aceea care obijnuieşte să stea mai pe lângă turmă. Este adevărat că nici cu lupul nu te întâlneşti în fiecare zi, ci poate doar odată în viaţă. Dar dacă în fiecare zi ţi-ai făcut obiceiul să stai departe de turmă, întâlnirea cu lupul va fi nefericită. Nici cu învăţătorii falşi nu te întâlneşti în fiecare zi, ci poate numai odată în viaţă, dar dacă eşti un creştin care îşi petrece viaţa mai mult pe lângă turmă decât în ea, atunci întâlnirea cu aceştia va fi fatală. Învăţătorul fals, la fel ca lupul, caută fisura prin care să se poată strecura. Fără aceasta el nu are nici un succes. De aceea Pavel se roagă ca credincioşii să fie uniţi în dragoste. Pavel nu este adeptul unei unităţi în jurul oricărui scop, pentru că mulţi oameni se unesc la rău. Pavel se roagă pentru unirea credincioşilor în dragoste, iar dragostea la care se referă este prezentată în 1Corinteni 13.
3.4. Cunoscându-L pe Cristos.
Un alt lucru pentru care se roagă Pavel, este ca sfinţii să capete bogăţiile de pricepere şi să-L cunoască pe Cristos. Erezia vine pe fondul ignoranţei. Ea îl alege ca victimă pe cel care are probleme de cunoaştere în ce-L priveşte pe Cristos. Vulnerabil în faţa învăţăturilor greşite este creştinul care nu şi-a dat silinţele să-şi formeze o bază teologică, biblică, solidă pentru credinţă. Cunoaşterea Scripturii este o armă puternică în faţa învăţăturilor greşite.
3.5. Iubind buna rânduială.
,,Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare. Căci măcarcă Sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul Sunt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos” (2:4-5) Oare de ce, imediat după ce Pavel avertizează de pericolul învăţăturilor false, apreciază buna rânduială care exista în Colose? Ştiţi de ce? Pentru că cei care nu iubesc rânduiala sunt victime sigure ale învăţăturilor greşite. Învăţăturile greşite promovează neorânduiala, şi câştigă adepţi din rândurile celor certaţi cu disciplina. Cei care fac reacţii adverse la reguri, rânduieli şi principii, numindu-le legalism, sunt primii care vor cădea în plasa învăţăturilor greşite, deoarece acolo li se permite orice. Trăirea în bună rânduială, ne va păzi de învăţăturile greşite.
3.6. Umblând zilnic în Cristos.
,,Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,” (2:6) Învăţăturile greşite, de obicei vor să separe primirea lui Cristos de umblarea zilnică în El. Ele promovează ideea, că pentru mântuire, este suficient dacă a avut loc cândva în trecut un moment al primirii lui Cristos în inimă, nefiind necesară umblarea zilnică în El, în cadrul sfinţirii. Această învăţătură falsă este produsul încercării omului de a sluji şi lui Dumnezeu şi celui rău, însă dupăcum zice Scriptura aşa ceva nu se poate. Umblarea noastră zilnică în ascultare de Cristos, ne va păzi de pericolul învăţăturilor greşite.
3.7. Fiind mulţumitori.
,,fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.” (2:7) O atitudine mulţumitoare faţă de Dumnezeu, ne va păzi deasemenea de învăţăturilor greşite. Creştinii nemulţumiţi de biserică, de predici, de păstori, şi de cult, sunt victime sigure ale învăţăturilor false. Orice erezie când apare, imediat adună toţi nemulţumiţii pe care îi găseşte în toate bisericile. Pentru omul nemulţumit, învăţătura greşită se prezintă ca o cale de evadare din universul de care acesta este nemulţumit. De aceea o atitudine mulţumitoare ne va păzi de capcana ereziilor.
3.8. Practicând omorârea omului vechi nu gâdilarea acestuia.
În capitolul 3, Pavel ne spune că trebuie să omorâm mădularele noastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, lăcomia, mânia, răutatea, minciuna, vorbele ruşinoase şi aşa mai departe. Învăţătorii falşi au descoperit un mod mai plăcut de abordare a acestor mădulare ale firii pământeşti, şi anume gâdilarea. Iată ce spune Pavel despre ei: ,,Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru! Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi Sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu Sunt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pământeşti.” (2:20-23) Învăţătorii falşi inventează tot felul de seturi de porunci, care au o înfăţişare de evlavie pentru liniştirea conştiinţei, dar care nu produc omorârea firii pământeşti ci doar gâdilarea ei. Senzaţia de gâdilare este mai plăcută decât senzaţia de omorâre. Ea te amuză, te distrează ori în cel mai rău caz te irită. În zilele noastre, au apărut o serie întreagă de specialişti în masaje spirituale care au efect de gâdilare a firii pământeşti. Ei sunt experţi într-o gamă largă de terapii pe bază de gâdilare. Astfel de specialişti sunt la mare căutare printre credincioşii de astăzi, sunt bine plătiţi, promovaţi şi apreciaţi. Trăim vremurile în care: ,,oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2Tim.4:3-4) O implicare fermă în procesul omorârii mădularelor firii pământeşti, ne va păzi de capcana învăţăturilor greşite.
În concluzie:
Trăim vremurile lepădării de credinţă. Domnul Isus s-a întrebat dacă la venirea Sa va găsi credinţă pe pământ. Lucrul acesta ar trebui să ne dea de gândit. Harul transformat într-o umbrelă pentru păcat, credinţa golită de sensul ascultării de Dumnezeu, separarea actului primirii lui Cristos de procesul umblării zilnice în El; iată câteva direcţii ale învăţăturilor greşite de astăzi. Domnul să ne ajute să le facem faţă, şi să rămânem în Cristos.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/