Categorie: Predici scrise
,,Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ și un tâlhar. Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea. Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug.” (Ioan 10:1-10)
Două dintre metaforele folosite de către Domnul Isus, pentru a se descrie pe Sine, în evanghelia lui Ioan, sunt din domeniul păstoritului: ,,Eu sunt Ușa oilor” (Ioan 10:7) și ,,Eu sunt Păstorul cel bun.” (Ioan 10:11)
Păstoritul oilor era una dintre principalele ocupații ale evreilor, în perioada timpurilor biblice. De aceea, Domnul Isus a preluat imagini din acest domeniu, cu care erau familiari, și le-a vorbit despre lucrurile esențiale privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Noțiunile de: ,,turmă”, ,,păstor”, ,,staul” și altele de felul acesta sunt întâlnite destul de fregvent în învățătura Domnului Isus, cât și în întregul Scripturii. Ei aveau deja Psalmul 23 în care, păstorul devenit împărat descrie, în limbajul cel mai pitoresc și fermecător, relația lui cu Dumnezeu. Prorocii Domnului, precum Isaia, Ieremia, au înfățișat relația poporului cu Yahve tot în felul acesta.
Prin urmare, ne-am fi așteptat ca toată lumea să înțeleagă, cu ușurință, cuvintele Domnului Isus, pe care tocmai le-am citat. Dar n-a fost așa. (v6) Oare de ce? Cred că principalul motiv al nepriceperii lor, dar și al nepriceperii multora dintre noi, ar putea fi formulat astfel: Deși mântuirea poate fi prezentată în metafore cu care suntem obijnuiți, ea se realizează prin metode cu care nu suntem deloc obijnuiți. Pildele Domnului Isus, deși folosesc imagini metaforice foarte familiare, conțin puncte de turnură total imprevizibile, ba chiar inadecvate pentru logica umană, pentru a ne spune că, mântuirea nu se realizează după tiparul nostru ci după tiparul lui Dumnezeu. În fața unor astfel de texte, oamenii mândri și încrezuți trântesc cu toate la pământ și Îl părăsesc pe Domnul, la fel ca fariseii de pe vremea lui Isus. Tâlcuirea cuvintelor Mântuitorului este pentru oamenii smeriți, flămânzi și însetați după neprihănire și care se lasă umpluți de Duhul Sfânt.
De aceea, cu smerenie, cu dorința de a-L cunoaște mai mult pe El, și în duhul rugăciunii ne apropiem de ,,Cristos, Ușa oilor.”
În cadrul acestui subiect, doresc să descoperim în textul biblic:
1. CONFIRMAREA lui Cristos ca Ușă a oilor.
2. CONFIRMAREA noastră ca oi în turma Sa.
3. CONSECINȚELE intrării pe Ușa oilor.
1. Confirmarea lui Cristos ca: ,,Ușa oilor”.
Să privim puțin la pilda Domnului Isus din Ioan 10:
Textul biblic ne duce cu gândul la un staul din orientul antic, cu ziduri de piatră înalte de aproape doi metri, construite spre a asigura turmei un mediu de protecție împotriva hoților sau animalelor de pradă, și care avea o singură ușă. Din punct de vedere spiritual, evreii asociau acest staul cu teritoriul dintre granițele lui Israel, însă Domnul Isus a vorbit despre un alt teritoriu care s-a apropiat de ei, și anume: Împărăția lui Dumnezeu. Turma, potrivit interpretărilor Vechiului Testament, era poporul Israel, însă Mântuitorul a avansat deja idei despre un Israel spiritual, care se va forma și din celelalte națiuni. (v16) Portarul nu poate fi altcineva decât proprietarul turmei; Tatăl care Îl confirmă pe Păstorul cel bun, direct și prin Duhul Sfânt. Hoții și tâlharii, potrivit contextului cărții Ioan, erau fariseii și liderii religioși ai lui Israel, care L-au respins pe Isus Cristos, ca singură ușă de acces în turma lui Dumnezeu.
Până în acest punct interpretarea pildei este destul de simplă și intuitivă. Problema apare când încercăm să integrăm semnificația ,,ușii” și a ,,păstorului”. Ioan 10 pare să vorbească despre o ușă care se deschide spre o altă lume, ca un fel de ușă din Narnia. De la versetul 1-6 Isus se identifică pe Sine cu Păstorul cel bun care intră pe ușă. De la versetul 7-10, Isus afirmă că El este ușa. Dar cum pot fi adevărate amândouă aceste afirmații? Cum poate cineva să fie în același timp și ușa și cel ce intră pe ușă? Cristos intră în staulul oilor prin Sine? Unii teologi admit că pentru Cel care s-a legitimat în fața lui Israel la fel ca Yahve în fața lui Moise, nu-i nici o problemă să intre prin Sine oriunde dorește, deoarece El are existența și viața în Sine. Ușa, prin definiție, este un mediator între două părți, ori Dumnezeu Își este Sieși atotsuficient și nu are nevoie de nici un fel de mediator. Pentru noi oamenii o asemenea exprimare este total inadecvată, însă la Dumnezeu este un fapt obijnuit. Nu putem avea pretenția că putem să explicăm totul despre Cel care umple întreg universul.
Dar mai există încă o explicație teologică ceva mai accesibilă minții noastre limitate. În versetele 7 și 9 Domnul Isus afirmă că El este Ușa. Între aceste două versete, îi numește hoți și tâlhari pe toți cei care au venit înainte de El, adică pe cei care au avut pretenții similare cu a Lui. Cu alte cuvinte, toți cei care au propovăduit sau propovăduiesc o altă ușă de intrare în staulul Împărăției lui Dumnezeu, afară de Cristos, sunt hoți și tâlhari. Aici se încadrează toate religiile păgâne cu întemeietorii lor cu tot, dar și ereziile din creștinism care propun altă ușă spre mântuire afară de Cristos. (mântuire prin: Biserica mamă, moralitate, penitențe, etc)
Deci Cristos: nu doar afirmă simplu că El este Ușa, ci ne spune că El este singura Ușă, și că toți ceilalți pretendenți la această demnitate sunt de fapt niște impostori. De aceea creștinismul trebuie să rămână o religie exclusivistă, în ce privește ușa mântuirii, chiar dacă acest concept este discordant în mijlocul unei societăți pluraliste.
Dar care este argumentul lui Cristos în sprijinul acestor afirmații atât de radicale? Confirmarea Portarului. (v3) Turma despre care vorbește Isus nu este o turmă părăsită nici abandonată. Ea este turma lui Dumnezeu, pe care El o conduce și asupra căreia veghează ca totul să se desfășoare conform planului Său. Dintre toți liderii religioși care s-au ridicat de-a lungul istoriei, Cristos este singurul care a primit confirmarea Tatălui: prin împlinirea profețiilor biblice, prin mărturie directă, prin Duhul Sfânt, prin semne miraculoase, prin învierea Sa din morți și prin înălțarea Lui în slavă.
Deci, primele 6 versete, ni-L prezintă pe Domnul Isus intrând în slujba de Păstor al oilor, pe ușa confirmării Tatălui. Beni Fărăgău spune despre acest fapt că, este ca și cum toți întemeietorii de religii ar fi intrat pe o ușă cu senzor, ca la aeroport, și care a făcut ,,beep” doar în dreptul Domnului Isus. Profețiile Vechiului Testament au descris profilul lui Mesia, Mântuitorul lumii. Acest profil profetic a colindat secolele, căutând persoana potrivită, ca un fel de pantof al cenușăresei, și care s-a potrivit doar pe piciorul Domnului Isus.
Așadar, Cristos este singurul care a intrat în istorie pe ușa împlinirilor profetice, de aceea este singurul care s-a învrednicit să fie El Însuși singura Ușă spre Împărăția lui Dumnezeu. A-L pune pe Cristos pe picior de egalitate cu altcineva sau altceva înseamnă blasfemie.
2. Confirmarea noastră, ca oi, în turma Sa.
Domnul Isus admite existența hoților și tâlharilor, care vor face tot ce le stă în putință, să-I uzurpe statutul unic, pe care Îl are în turma lui Dumnezeu. Scopul lor este să și-o însușească, în mod nelegitim, dar Mântuitorul ne dă asigurarea că acțiunile lor nu-I pot aduce nici un fel de prejudiciu. Oile Sale sunt în deplină siguranță: ,,…în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.” (28-29)
Hoții și tâlharii pot fi oameni cu influență. Ei pot avea mulți adepți, dar niciunul din cei care-i urmează nu sunt parte din turma lui Dumnezeu. Aceștia pot fi oameni foarte religioși, însă cu religia nu-L putem impresiona pe Dumnezeu decât pe oameni. În ziua judecății, Cristos va despărți oile de capre nu oamenii religioși de cei fără religie.
Ioan capitolul 10 ne oferă și o serie de criterii de confirmare a statutului de oaie în turma lui Cristos. Să privim la câteva dintre ele, spre verificare:
(1) Oile aud glasul Păstorului, când Acesta le cheamă pe nume. (v3)
(2) Oile recunosc glasul Păstorului. Nu recunosc glasul străinilor. (v4-5)
(3) Oile ascultă de glasul Păstorului. (27)
(4) Oile nu ascultă de hoții și tâlharii care încearcă să se substituie lui Cristos. (v8)
(5) Oile Îl cunosc pe Marele Păstor. (v14)
(6) Oile se încred în Păstorul cel bun. (v24-26)
(7) Oile își urmează Păstorul. Nu merg după străini, ci fug de străini. (v4-5, 27)
(8) Oile stau în turmă. (v16)
3. Consecințele intrării pe Ușa oilor.
Ce câștigă cel care intră în staulul lui Dumnezeu, prin Cristos Ușa oilor? Iată câteva răspunsuri:
(1) Mântuire, salvare din toate punctele de vedere (v9)
(2) Libertatea adevărată (v9)
(3) Pășune, împlinire (9)
(4) Viață din belșug (v10)
(5) Protecție. Creștinismul este o religie a siguranțelor. (v11-13, 28-29)
(6) Un Păstor minunat (v14)
(7) O turmă specială (v16)
Concluzie.
O ușă este de folos doar dacă intrăm pe ea. Nu este suficient să o privim, să o admirăm și nici măcar dacă batem la ea.
Dar ce implică, în mod concret, să intrăm prin Cristos, Ușa oilor? Iată câteva răspunsuri:
(1) Să recunoaștem, în baza argumentelor Scripturii, că El este singurul din univers, vrednic să ne mântuiască: ,,În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12) ,,Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos,” (1Tim. 2:5)
(2) Să ne depărtăm de orice uși alternative propuse de oameni, spre a intra în Împărăția lui Dumnezeu. (religii necreștine, denominații creștine care propovăduiesc mântuirea prin moralitate, penitențe, ritualuri religioase, apartenența la biserica mamă, etc) Să-i declarăm Domnului Isus că dorim să fie Păstorul nostru, iar noi să fim oile Sale.
(3) Să ne lăsăm metamorfozați din ,,capre” în ,,oi” prin credința în moartea și învierea Sa pentru noi.
(4) Să ne deschidem urechile pentru a auzi, în fiecare zi, glasul Domnului Isus, care ne vorbește prin Scriptură.
(5) Să ne deprindem în a deosebi glasul Păstorului cel bun de glasul diavolului, al lumii și al firii noastre păcătoase.
(6) Să ascultăm de glasul Păstorului cel bun, împlinind în totul voia Sa și să fugim de celelalte glasuri.
(7) Să căutăm să ne cunoaștem tot mai mult Păstorul, prin cercetarea permanentă a Scripturilor și prin părtășia noastră zilnică cu El.
(8) Să ne încredem tot mai mult în Păstor. Să-i încredințâm Lui spre păstorire toate aspectele vieții noastre practice.
(9) Să-L urmăm oriunde pe Păstorul cel bun, printr-o ascultare necondiționată motivați de o dragoste neprefăcută.
(10) Să stăm în turma Sa, cultivând părtășia frățească cu ceilalți credincioși care îl urmează pe Cristos, cu adevărat.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/