Categorie: Predici scrise
Ioan 6
Scopul declarat al evanghelistului Ioan, a fost acela de a pune în lumină divinitatea Domnului Isus, pentru ca prin credința în El să dobândim viața veșnică. (Ioan 20:30-31)
Când Domnul, a fost chestionat de către farisei, cu privire la identitatea Sa, tot Ioan ne spune că, Isus s-a prezentat sub același nume sub care s-a prezentat Dumnezeu lui Moise, la rugul aprins: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU.” (Yahve) (Ioan 8:58) Ei au înțeles că Isus se făcea deopotrivă cu Tatăl, iar în loc să creadă în El, au hotărât să-L omoare.
Domnul Isus, nu doar că s-a prezentat pe Sine ca: ,,EU SUNT” (Yahve) ci după cuvintele: ,,EU SUNT” a adăugat conținut care evidențiază atotsuficiența Sa pentru viața și mântuirea noastră. Astfel avem, în Evanghelia după Ioan, cele șapte expresii magnifice, prin care Domnul Isus se definește pe Sine, în raport cu noi și cu nevoile noastre: ,,Eu sunt Pâinea vieții”, (Ioan 6:35) ,,Eu sunt Lumina lumii”, (Ioan 8:12) ,,Eu sunt Ușa oilor”, (Ioan 10:7) ,,Eu sunt Păstorul cel bun”, (Ioan 10:14) ,,Eu sunt Învierea și Viața”, (Ioan 11:25) ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, (Ioan 14:6) ,,Eu sunt adevărata Viță”. (Ioan 15:1)
În mesajul de față, vom încerca să explorăm înțelesul primei expresii din seria celor șapte: ,,Eu sunt Pâinea vieții”
Ne vom bucura de Cristos Pâinea vieții: 1.Înțelegându-L pe Cristos, Pâinea vieții, 2.Crezând în Cristos, Pâinea vieții și 3.Mâncând din Cristos, Pâinea vieții.
1. Înțelegându-L pe Cristos, Pâinea vieții.
Trebuie să recunoaștem faptul că, nu este chiar atât de simplu să explicăm, ce a vrut să spună Domnul Isus prin cuvintele: ,,Eu sunt Pâinea vieții”. În Ioan 6 întâlnim multe afirmații foarte grele și puternice, care au scandalizat auditoriul Domnului Isus și i-a determinat pe mulți dintre ucenici să-L părăsească: ,,Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului și dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înșivă. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viaţa veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură.” (v53-55)
Totuși există câteva chei în texț, care ne ajută să înțelegem semnificația cuvintelor Domnului Isus.
ÎN PRIMUL RÂND, discuția despre Pâinea vieții a avut loc imediat după înmulțirea pâinilor. Cei cinci mii de evrei pe care i-a hrănit Isus din doar cinci pâini și doi pești, au fost atât de impresionați de acest eveniment, încât L-au căutat cu înfrigurare, cu dorința de a-L face împărat. Domnul Isus a folosit acest prilej, spre a le redirecționa atenția dinspre: trup spre suflet, dinspre foamea trupească spre foamea spirituală și dinspre pâinea pământească spre pâinea cerească.
În esență, Domnul Isus dorea să-i învețe că, aceea ce reprezintă pâinea pentru trup, reprezintă Cristos pentru suflet.
ÎN AL DOILEA RÂND, discuția despre Pâinea vieții a avut loc în preajma paștilor. (v4)
Evreii tocmai se pregăteau să mănânce mielul pascal, prin care au fost izbăviți părinții lor dinaintea pedepsei lui Dumnezeu, dezlănțuită peste țara Egiptului.
Unii, l-au auzit pe Ioan Botezătorul strigând cu privire la Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29) Prin urmare ar fi trebuit să înțeleagă că urmează o schimbare semnificativă, în legătură cu modul de sărbătorire al Paștilor, și că Domnul Isus anunță un ,,Exod” mai important decât cel din Egipt. Aceste aspecte le-a avut în vedere Pavel, mai târziu, când a afirmat că: ,,Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăţiei și adevărului.” (1Corinteni 5:7-8)
După cum copiii lui Israel au scăpat de mânia lui Dumnezeu, în Egipt, însușindu-și în mod personal trupul și sângele mielului pascal, tot așa și noi suntem izbăviți de mânia viitoare însușindu-ne trupul și sângele Mielului care ridică păcatul lumii.
ÎN AL TREILEA RÂND, referințele la Moise și la mana din pustie, sugerează o legătură între lucrarea lui Moise și lucrarea lui Isus. Cu toate că Moise i-a hrănit pe evrei cu mană în pustie, lucrarea lui principală a fost să le dea cuvintele Legii lui Dumnezeu. Chiar scopul hrănirii lor cu mană a fost tot unul spiritual: ,,Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul.” (Deuteronom 8:3)
Ei bine, dacă Israel ar fi învățat această lecție, ar fi putut identifica cu ușurință cuvintele Domnului, drept Pâinea vieții. Isus Însuși ne-a spus că mâncarea Lui este să facă voia Tatălui (Ioan 4:34) și apoi ne-a învățat și pe noi faptul că: ,,Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viaţă.” (v63)
Cei doisprezece sunt singurii care au prins această suptilitate a vorbirii Mântuitorului: „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veșnice. Și noi am crezut și am ajuns la cunoștinţa că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” (v68-69)
2. Crezând în Cristos, Pâinea vieții.
Pâinea Vieții se capătă crezând în Domnul Isus. (v27-29)
Problema evreilor, nu era una de necunoaștere în legătură cu Isus, ci de necredință. (v64) Ei I-au înțeles foarte bine limbajul, dar s-au răzvrătit împotriva Lui, deoarece erau scandalizați de lumina Lui atotpătrunzătoare care demasca toată fățărnicia din inimile lor, le demola toate pricinile de încredere, lăsându-le o singură șansă: pocâință totală și dependență absolută de El.
Primul păcat demascat de Isus în viața lor a fost materialismul: ,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea și v-aţi săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” (v26-27)
Este absolut uimitor cât de adânc este înrădăcinat, în structura noastră lăuntrică, acest flagel, încât suntem ispitiți să facem chiar din Domnul Isus robul intereselor noastre materialiste. Oare câți nu-L căutăm pe Isus, doar ca să ne dea mai multă pâine.
Un al doilea păcat demascat de Isus în viața lor a fost: legalismul. ,,Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.” (v28-29)
Diavolul ne va ispiti, cu orice chip, să ne concentrăm atenția asupra a orice altceva mai puțin Cristos: meritelor personale, neprihănirii proprii, ritualurilor religioase, numai să ne abată atenția de la Pâinea vieții.
Al treilea păcat demascat de Isus în viața lor a fost: senzaționalismul. ,,Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?” (v30)
Senzaționalismul religios este acea tendință a firii pământești, de a veni în preajma Domnului, dar nu de dragul persoanei Sale, ci datorită spectacolului pe care aceasta îl însoțește.
Materialismul, legalismul și setea după minuni, îi țin pe mulți simpatizanți ai lui Isus departe de Pâinea vieții, deoarece reprezintă distrageri ale atenției de la ce este cu adevărat esențial.
Prin urmare, este foarte important să ne examinăm atent apropierea noastră de Domnul, pentru a ne asigura că nu este motivată de interese păcătoase suptile, de care nici măcar nu ne dăm seama.
Dar ce înseamnă să crezi în Cristos? Aș dori să observăm câteva răspunsuri, privind la paralelismul limbajului ebraic, prezent în scrierile lui Ioan:
(1) A crede în Isus înseamnă a-L primi pe El, ca Domn și Mântuitor. ,,Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” (Ioan 1:12)
(2) A crede în Isus înseamnă a asculta de El. ,,Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, însă cine nu ascultă de Fiul nu va avea niciodată viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36 traducere contemporană)
(3)A crede în Isus înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Fiul Său. ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.””… ,,Și viaţa veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 3:16, 17:3)
(4)A crede în Isus înseamnă a-L avea. ,,Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să știţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veșnică.” (1Ioan 5:12-13)
3. Mâncând din Cristos, Pâinea vieții.
Întradevăr, noi sărbătorim și comemorăm la Cina Domnului Pâinea care s-a coborât din cer, dar noi nu-L ,,mâncăm” pe Cristos în sens sacramentalist, ci prin credință, în viața de zi cu zi.
Ce avem de făcut, în mod concret, spre a ne hrăni sufletele din Pâinea vieții?
ÎN PRIMUL RÂND, a ne hrăni din Pâinea vieții presupune un act inițial de primire a lui Cristos, în viața noastră. În urma conștientizării foamei spirituale a sufletului, și a faptului că Cristos Însuși este singurul care o poate potoli, ne deschidem inima pentru El, și Îl primim prin credință să ne sature cu abundența prezenței Sale.
ÎN AL DOILEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții însușindu-ni-L pe Cristos ca miel de jertfă, sacrificat pentru păcatele noastre. Aruncăm în fiecare zi păcatele noastre asupra Lui, prin pocăință, și ne înfruptăm din iertarea și neprihănirea Lui.
ÎN AL TREILEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții, strângând cu sârguință Cuvintele vieții veșnice în mintea și inima noastră. După cum copiii lui Israel, în pustie, au strâns mana cerească, în fiecare dimineață, tot așa și noi, în mijlocul pustiului unei lumi fără Dumnezeu, strângem Cuvintele lui Cristos, în fiecare zi. Le citim cu mare plăcere, le cercetăm cu deosebită pasiune, le memorăm ca să pătrundă adânc în toate fibrele ființei noastre, medităm asupra lor în tot restul zilei și le împărtășim cu cei din jur ori de câte ori ni se ivește ocazia.
ÎN AL PATRULEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții, făcând din voia lui Cristos mâncarea noastră, la fel cum a făcut Cristos din voia Tatălui. În măsura în care deosebim voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită, ne dăm toate silințele s-o împlinim.
ÎN AL CINCELEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții, admirând de aproape Chipul lui Cristos, zugrăvit în Scripturi. Ne ospătăm savurând frumusețea tuturor trăsăturilor Sale de caracter, și ne lăsăm metamorfozați, prin puterea Duhului Său, în același chip cu al Lui, la fel ca Moise pe Sinai. (2Corinteni 3:18)
ÎN AL ȘASELEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții, lăsându-L pe Cristos: să ne umple tot timpul, să ne consume toată energia, să ne mistuiască toate pasiunile și să ne conducă toate acțiunile.
ÎN AL ȘAPTELEA RÂND, ne hrănim din Pâinea vieții, veghind asupra vieții noastre, ca nu cumva materialismul, legalismul, ritualismul, sacramentalismul, senzaționalismul sau alte miraje de felul acesta să ne abată privirea și atenția de la Cristos.
În concluzie:
Hrănindu-ne în felul acesta din Cristos, Pâinea vieții, dobândim aici și acum o viață plină de vitalitate, dinamică și abundență, iar pentru atunci și acolo, nădejdea învierii și vieții veșnice cu Cristos.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/