Categorie: Predici scrise
,,Isus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26)
Ai avut, în ultima vreme, senzația că un anumit domeniu, din viața ta ,,miroase greu”? Există vreun păcat care te înfrânge mereu și ți-ai pierdut orice speranță de a-l mai birui? Ești robit de un anumit viciu care îți distruge tot ce-i sfânt în tine, relația cu Dumnezeu cât și cu semenii? Te înțelegi din ce în ce mai rău cu soțul, cu soția și ai senzația că până la falimentul căsătoriei tale este doar o chestiune de timp? Ți-ai pierdut scopul, motivația sau pasiunea de a trăi? Te simți inutil, fără chef și îți duci zilele doar în virtutea inerției și rutinei? Te simți ineficient în lucrarea lui Dumnezeu, ești descurajat și cochetezi cu gândul abandonului? Ești blazat, plictisit, dezamăgit și nu mai găsești nici o satisfacție și bucurie?
Poate că Duhul Sfânt deja îndreaptă degetul arătător spre una dintre rănile sufletului tău. Dar o face nu pentru că dorește să-ți mărească suferința, ci pentru că vrea să te vindece.
Am o veste extraordinară pentru tine: Cristos este Învierea și Viața. Cu siguranță că ști lucrul acesta. Dar este oare El Învierea și Viața ta? Este Cristos Învierea și Viața: peste gândirea și vorbirea ta, în lupta ta cu păcatul, în relațiile tale cu familia și cu semenii sau în îndeplinirea lucrării pe care o ai de făcut pentru Dumnezeu? Se vede amprenta învierii și vieții Sale peste fiecare domeniu sau aspect din viața ta? Doar atunci învierea și viața lui Cristos îți este de folos. Dacă răspunsul tău la această întrebare este negativ, înseamnă că încă nu te încrezi, așa cum trebuie, în Cristos.
În mesajul care urmează, aș dori să privim la minunea învierii lui Lazăr și să observăm ce transformări poate să producă Cristos, în viața celor care se încred pe deplin în El, ca Înviere și Viață.
Scopul acestui mesaj este să te motiveze să te încrezi pe deplin în El, pentru ca învierea și viața Sa, să devină învierea și viața ta.
M-am întrebat: De ce învierea și abia apoi viața? După logica mea, invers se potriveau mai bine. Dar am înțeles faptul că noi ne naștem morți, și întâi avem nevoie de înviere, apoi de viață.
Deci: Ce transformări produce Cristos în viața celui care se încrede în El, ca Înviere și Viață?
1. Dintr-un om legat într-un om liber.
Prima transformare pe care o produce Cristos în viața celui care face din El învierea și viața sa personală, este aceea că-i desface orice legătură și îl face un om liber: ,,Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu faţa înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l și lăsaţi-l să meargă.” (v44)
Moartea nu este altceva decât expresia legăturii și încătușării, la modul absolut. Fiecare robie, legătură sau dependență, nu este altceva decât încă un pas spre moarte, iar atunci când legăturile ating nivelul absolut, rezultatul se numește moarte.
Într-un sens, învierea poate fi definită ca ruperea tuturor legăturilor, iar viața, ca bucuria experimentării libertății. În Biblie: robia și moartea, libertatea și viața sunt termeni asociați, descriind aceleași categorii de realități.
Încrederea în Cristos ca Înviere și Viață, eliberează de orice robie: de bani, de materialism, de pofte trupești, de pornografie, de mânie și ceartă, de cuvinte murdare și distrugătoare, de goana după afirmare și apreciere.
Nu știu exact care este temnița în care diavolul caută să te țină încătușat pe tine, însă știu că dacă proclami prin credință , învierea și viața lui Cristos peste acel domeniu, predându-l Lui spre transformare, vei fi liber să te bucuri de viață din belșug, într-o umblare zilnică și fericită cu Dumnezeu.
2. Dintr-un om care ,,miroase greu” într-un om lângă care se poate locui.
În al doilea rând, credința în Cristos, ca Înviere și Viață, are un efect revoluționar asupra tuturor relațiilor noastre.
Oricât de mult și-ar fi dorit Maria și Marta să mai rămână cu Lazăr, au fost nevoite să se despartă de el, deoarece Lazăr a devenit o ,,entitate” lângă care nu se mai putea locui, iar ca simbol al radicalității acestei separări, au așezat între ei o piatră mare, care nu mai trebuia să fie dată la o parte niciodată.
Dar moartea fizică nu este decât ultimul stadiu, în ruperea relațiilor dintre oameni. Un om începe să ,,miroase greu” când devine egoist, când nu-l mai interesează de dorințele și sentimentele celor de lângă el și când începe să -și sacrifice semenii de dragul propriilor pofte. Un soț începe să ,,miroase greu” când de dragul unor pofte păcătoase își distruge soția și copiii. O soție începe să ,,miroase greu”, indiferent de deodorantul pe care îl folosește, când devine cicălitoare sau bârfitoare. Un băiat sau o fată încep să ,,miroase greu” când se lasă stăpâniți de poftele trupului. Un predicator începe să ,,miroase greu” când se scoate pe sine în evidență, și nu pe Cristos. O biserică începe să ,,miroase greu” când devine stăpânită de duhuri de dezbinare, de păcate, și nu de Duhul Sfânt.
Printre consecințele acestor realități dureroase putem aminti: familii dezbinate, copii nefericiți, relații rupte, partide, dezbinări, biserici lumificate și fără mărturie.
Dar Cristos este Învierea și Viața. Slăvit să fie Numele Său. El poate aduce din nou la viață tot ce noi am distrus prin păcat și neascultare.
Există în viața ta vreo relație care ,,miroase greu”? Nu te grăbi cu răspunsul. Caută să ți cont și de părerile celor de lângă tine. Ei știu mai bine cât ești de agreabil. De obicei, nimeni nu se simte deranjat de propriul miros neplăcut. Iată câteva întrebări de verificare: Soția sau copiii tăi se bucură când vi acasă sau și-ar dori să fi plecat din zori și până-n noapte? Cei din jurul tău îți duc dorul când lipsești din mijlocul lor sau respiră mai ușurați?
Dacă ai identificat relația sau relațiile care ,,miroase greu”, du-te cu ele înaintea lui Cristos și cere-i ca învierea și viața Sa să-și pună amprenta și asupra lor. Fii gata să te lași modelat de El și să-i accepți condițiile, deoare aceasta înseamnă încredere.
3. Dintr-un om care se agață de anumite speranțe viitoare, într-un om care trăiește în baza realităților prezente.
În al treilea rând, transformările vieții produse ca urmare a credinței în Cristos, ca Înviere și viață, sunt pentru aici și acum, nu doar pentru cândva în viitor.
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:23-25)
O religie care se ocupă doar de viitor și nu are nimic de oferit pentru prezent, este total inutilă, deoarece: ,,O nădejde amânată îmbolnăvește inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.” (Proverbe 13:12)
În textul citat, Domnul Isus îi explică Martei faptul că, învierea și viața Sa trebuie să aibă efecte prezente asupra celui ce crede nu doar viitoare. Asta nu înseamnă că toți credincioșii care mor mai repede decât am crede noi că este normal, înviază acum în trup, dar înseamnă faptul că învierea și viața lui Cristos le marchează la toți prezentul nu doar viitorul. La urma urmei, din perspectiva Domnului Isus, Lazăr doar a adormit.
Întrebarea esențială și personală este următoarea: Religia pe care o ai ți-a marcat și existența prezentă sau îți promite lucruri doar pentru o viață viitoare. Dacă Cristos nu-ți transformă viața prezentă, El n-are nimic să-ți ofere nici pentru viața viitoare.
Principiul biblic ce străbate toată Scriptura este următorul: Cele dintâi roade, pe care le avem deja în noi, reprezintă garanția secerișului viitor. (Romani 8:23-24) Viața veșnică începe aici. Dacă n-o ai acuma n-o vei avea niciodată.
4. Dintr-un om care trăiește sub semnul întâmplării sau fatalității, într-un om al cărui destin este inclus în planul desăvârșit al lui Dumnezeu.
În al patrulea rând, credința în Cristos ca Înviere și viață, te scoate din sfera de acțiune a soartei, ursitei sau fatalității și te include în planul bun, plăcut și desăvârșit al lui Dumnezeu.
,,…Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” (Ioan 11:4)
Cei care nu îl cunoscpe Cristos, își trăiesc viața sub semnul hazardului și al întâmplării oarbe. Fericirea sau nenorocirea lor atârnă de modul de aliniere al astrelor, de ghinionul de a le ieși în cale o pisică neagră, un om cu o găleată goală, sau de norocul de a întâlni pe stradă coșarul satului ori de a câștiga la loto.
-Pentru orice om care nu-L cunoaște pe Cristos, a muri la jumătatea zilelor înseamnă ghinion, neșansă, soartă nefericită. Pentru cel care se încrede în Cristos: Învierea și Viața, chiar și faptul de a muri înainte de vreme este o ocazie de a-L proslăvi pe Cristos. Practic scopul unui creștin trebuie să fie ca și al lui Pavel: de a-L proslăvi pe Cristos, fie prin moarte, fie prin viață. (Filipeni 1:20)
Dacă ești copleșit de tot felul de incertitudini, nesiguranțe, anxietăți, îngrijorări și frici, în ce privește ziua de mâine, frica de faliment sau frica de moarte, încrede-te în Cristos care atunci când te aduce la viață face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele tău. (Romani 8:28)
5. Dintr-un anonim într-o priveliște pentru lume.
În al cincilea rând, credința în Cristos, Învierea și Viața, te scoate din anonimat și te face o priveliște pentru lume.
Narațiunea din Ioan 11 începe cu expresia: ,,Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.” (v1)
Când Cristos l-a întâlnit pe Lazăr acesta era un anonim; unul dintre mulți alții cu același nume, dar care nu avea nimic special față de ei. Însă după ce Isus s-a atins de el, Lazăr a devenit o priveliște pentru întreaga lume, o mărturie puternică despre lucrarea lui Cristos: ,,O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.” (Ioan 12:9,17)
Dintr-un anonim, făcut nu o celebritate ci o priveliște, o mărturie a lui Cristos. Când oamenii te văd, scopul nu este ca să te ovaționeze ci să creadă în Isus. (v1v17)
Întrebarea directă de cercetare este următoarea: Cum ești perceput de semenii în mijlocul cărora locuiești? Un oarecare Vasile sau Mihai dintre mulți alții cu același nume, sau o persoană unică, specială și diferită de toți ceilalți? Nu uitați cuvintele Domnului Isus: ,,Voi sunteţi lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” (Matei 5:14) Dacă oamenii nu văd în noi învierea și viața lui Cristos, înseamnă că nu le avem.
În concluzie:
,,Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26)
Atunci și acolo, această întrebare a fost adresată Martei. Aici și acum, ne este adresată mie și ție.
Credința nu este doar o cunoaștere teologică a unei realități spirituale. Ea nu se limitează nici măcar la o consimțire sentimentală a acelei realități. Ci împreună cu acestea, credința este și o consacrare a voinței în fața acelei realități.
A crede în Cristos, Învierea și Viața, înseamnă a face din El învierea și viața ta, spre a fi făcut din rob un om liber, dintr-un om insuportabil celor din jur, într-o persoană agreabilă și binevoitoare, dintr-un om care trăiește în viitor într-un om care trăiește în prezent, dintr-un om supus întâmplării și fatalității, într-un om cu un destin bine conturat în planul lui Dumnezeu și dintr-un anonim într-un martor al lui Cristos.
Sunt acestea realități în viața ta? Dacă nu, atunci vino cu toată seriozitatea înaintea lui Cristos și fă din El învierea și viața ta. Vino la El cu orice legătură care te ține rob, cu orice relație care nu funcționează, cu prezentul tău mort și steril, cu nesiguranțele, îngrijorările și temerile tale cauzate de neâncrederea în planul divin cât și cu lipsa puterii de mărturie, în lume.
Cere-i lui Cristos ca învierea Sa să aducă la viață aceste domenii moarte din viața ta, iar viața Sa să le păstreze vii și dinamice în fiecare clipă, spre slava lui Dumnezeu.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/