Categorie: Predici scrise
Creştinismul biblic este o religie supranaturală. El realizează lucruri supranaturale şi prin urmare implică o putere supranaturală. Dacă acesta a ajuns să fie perceput în lume ca în poezia lui Eminescu, din Împărat şi proletar: ,,Religia o frază de dânşii inventată, ca cu a ei putere să vă aplece-n jug” se datorează numeroaselor deviaţii şi falsificări ale acestuia, produse de diavolul. Faptul acesta, însă, nu exclude existenţa unui creştinism autentic, care produce oameni după asemănarea lui Cristos, prin puterea supranaturală a lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel subliniază foarte clar faptul că: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.” (1Cor.4:20) Cine are un creştinism al vorbelor, nu are creştinismul adevărat, ci doar o copie falsă a acestuia.
De fapt pericolul rătăcirii, a fost semnalat de Însuşi Domnul Isus când i-a avertizat pe saducheii, care au venit să-L ispitească: ,,Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Mat.22:29) Cine nu cunoaşte puterea lui Dumnezeu se rătăceşte. Un creştinism golit de supranatural este o rătăcire inventată de cel rău.
Mântuirea sufletelor nu este o lucrare pământească, şi prin urmare nu se poate realiza prin puterea oamenilor. Transformarea caracterului păcătoşilor, după chipul şi asemănarea lui Cristos, este minunea minunilor, şi prin urmare implică o putere pe măsură. Realizarea celei mai mari minuni, reclamă implicarea celei mai mari puteri.
Oriunde a existat o expresie semnificativă a lucrării şi Împărăţiei lui Dumnezeu, lucrul care a atras imediat atenţia, a fost manifestarea plină de tărie a puterii lui Dumnezeu, realizând minuni şi lucrări supranaturale.
Viaţa, lucrarea, moartea şi învierea Domnului Isus au fost expresia deplină a puterii lui Dumnezeu, iar astăzi El doreşte ca viaţa şi lucrarea noastră să fie expresia deplină a aceleiaşi puteri, pentru ca astfel, această putere să-şi pună amprenta şi peste moartea şi învierea noastră.
În cele ce urmează aş dori să observăm, din Cuvântul lui Dumnezeu, trei lucruri: Cât este de mare puterea pe care Dumnezeu ne-o pune la dispoziţie, care sunt câteva din domeniile în care Dumnezeu ne dă puterea Sa, şi care sunt condiţiile de manifestare a puterii lui Dumnezeu în noi şi prin noi.
1. Mărimea puterii lui Dumnezeu, care lucrează în noi
În rugăciunea pe care o are pentru fraţii din Efes, Pavel descrie puterea care lucrează în credincioşi: ,,Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.” (Efes.1:17-23)
Puterea cu care Dumnezeu lucrează în noi şi prin noi, este puterea care L-a înviat pe Cristos din morţi. Această putere are o mărime nemărginită, şi este potrivit cu puterea tăriei lui Dumnezeu. Această putere L-a înălţat pe Cristos, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta ci şi în cel viitor. Prin această putere, Dumnezeu I-a pus totul sub picioarele Fiului Său, L-a dat căpetenie peste Biserică, şi a făcut din El plinătatea celui ce plineşte totul în toţi.
2. Domeniile în care acţionează puterea lui Dumnezeu.
Puterea lui Dumnezeu nu ne este dată pentru împlinirea scopurilor şi planurilor noastre egoiste, ci pentru împlinirea scopurilor şi planurilor Sale desăvârşite. Puterea lui Dumnezeu nu ne este dată pentru a ne îmbogăţi, nici pentru a ne transforma în vedete sau celebrităţi. Un anume Simon vrăjitorul, din Samaria, care punea pe mulţi în uimire prin vrăjitoriile sale, când a văzut minunile pe care le făceau apostolii, prin puterea Duhului Sfânt, şi că Acesta se căpăta prin punerea mâinilor, a oferit apostolilor bani ca să capete şi el puterea aceasta. Dar iată răspunsul primit de la Petru: ,,Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”
Puterea Duhului Sfânt se primeşte în dar, şi este oferită pentru împlinirea scopurilor şi planurilor lui Dumnezeu. Să urmărim în continuare câteva domenii în care avem garanţia puterii lui Dumnezeu.
2.1. Puterea lui Dumnezeu ne este dată pentru a trăi o viaţă sfântă şi evlavioasă.
,,Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,” (2Petru 1:3)
Puterea lui Dumnezeu ne-a născut din nou, ne-a iertat păcatele, ne-a socotit neprihăniţi, ne-a sfinţit şi ne-a proslăvit. Tot puterea Sa este aceea care ne ajută să trăim în această stare de har, în care am intrat. Noi nu putem fi sfinţi prin puterile noastre. Noi nu putem birui ispitele prin puterile noastre. Noi nu putem duce o viaţă de evlavie prin propria noastră putere. Dumnezeu este Acela care ne asigură biruinţa, El ne pregăteşte faptele bune în care să umblăm, şi tot El ne păzeşte de orice cădere.
2.2. Puterea lui Dumnezeu ne este dată pentru a săra lumea aceasta.
,,Voi Sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.” (Mat.5:13)
Lumea fără de Dumnezeu este o lume fără gust, fără sens şi se află într-un proces continuu de descompunere. Creştinii au mandatul din partea lui Dumnezeu, de a da gust lumii acesteia şi de a opri procesul dezintegrării morale şi spirituale. Ei au putere de sus în această direcţie.
Sodoma şi Gomora ar fi fost salvate de la pieire, dacă în ea s-ar fi găsit sare, adică zece oameni sfinţi. Cu siguranţă că zece oameni sfinţi ar fi putut face multe lucruri, pentru ca noi astăzi să avem o altă imagine despre cele două cetăţi. Apostolii Domnului Isus au fost cam tot atâţia la număr, iar societatea din vremea lor la fel de coruptă, şi cu toate acestea impactul pe care aceştia l-au avut asupra ei demonstrează că ei au fost sare şi lumină.
Orice trezire spirituală a avut ca şi consecinţe, limitarea răului din lume, şi prin urmare dezvoltarea societăţii respective, din toate punctele de vedere. Dezvoltarea Americii cât şi a multor state vest-Europene, a fost consecinţa marilor treziri spirituale din secolul al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea. În Tara Galilor, în urma lucrării lui Evan Roberts barurile au început să se închidă, muncitorii din porturi care furaseră tot felul de lucruri de la serviciu, au început să returneze obiectele furate, şi să-şi mărturisească păcatele.
O trezire spirituală autentică schimbă societatea, pentru că Dumnezeu a dat creştinilor puterea de a săra. Chiar şi zilele necazului cel mare vor fi scurtate din pricina celor aleşi.
2.3 Puterea lui Dumnezeu ne este dată pentru a-L mărturisi pe Cristos.
,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
Apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Isus, cu o aşa putere şi îndrăzneală încât îi punea în uimire pe preoţii şi cărturarii din vremea lor: ,,Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucît ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.” (Fap.4:13) Apostolul Pavel mărturisea corintenilor: ,,Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Cor.2:3-5)
Jonathan Edwards nu era un bun orator. La amvon el îşi citea predicile de pe hârtie. Privirea sa era mereu aţintită asupra manuscrisului, aşa încât rar i se putea vedea faţa. Însă el predica cu o aşa mare putere, încât în urma predicii sale, oamenii erau cercetaţi într-o aşa măsură prin Cuvânt, încât se ridicau de la locurile lor, se prindeau de stâlpii bisericii şi strigau după ajutor, întrucât simţeau că alunecă în iad. De la el avem monumentala predică: ,,Păcătoşii în mâinile unui Dumnezeu mânios”
În alte treziri spirituale manifestarea puterii lui Dumnezeu era atât de mare, încât pe o anumită rază în jurul locului unde se ţinea serviciul de evanghelizare, toţi trecătorii erau cercetaţi de Dumnezeu, începeau să plângă pentru păcatele lor şi se întorceau la Dumnezeu.
Avem nevoie de puterea lui Dumnezeu în propovăduirea Cuvântului, deoarece noi nu putem să-i convingem pe oameni că sunt păcătoşi şi că au nevoie de mântuire. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, dupăcum găsim scris în Ioan 16:8 : ,,Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”
2.4. Puterea lui Dumnezeu ne ajută să suferim.
,,Să nu-ţi fie ruşine, deci, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.” (2 Tim.1:8)
În economia planurilor lui Dumnezeu, suferinţa ocupă un rol important. Domnul Isus a suferit, Evanghelia suferă şi credincioşilor li se cere să sufere. Despre Pavel Dumnezeu îi spune ucenicului Anania: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Fap.9:15-16)
Metoda de lucru a lui Dumnezeu este jertfa de sine, iar aceasta implică suferinţă. Iov a suferit pentru onoarea lui Dumnezeu, pusă în joc de către diavolul. Pavel a suferit durerile naşterii pentru cei la care le propovăduia Evanghelia (Galateni 4:19) Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre, şi a luat asupre Lui durerile noastre. (Isaia 53) Martirii au suferit badjocuri şi prigoniri. Pe lângă acestea ni se cere să suferim răstignirea firii noastre pământeşti, cât şi cuptorul încercărilor în care credinţa noastră este purificată. (Gal.5:24, 1 Petru 1:7) Alteori trebuie să suferim pedeapsa pentru un anumit păcat, spre a nu fi osândiţi odată cu lumea. (1Cor.11:32) Aşadar suferinţa, deşi este o consecinţă a păcatului, a fost recrutată de către Dumnezeul Suveran să lucreze spre binele nostru. În cer nu va mai exista suferinţă, dar până atunci, Dumnezeu este Acela care ne dă putere să suferim. El i-a ajutat pe sfinţii care au petrecut zeci de ani prin închisorile comuniste, să nu se lepede de credinţă, să reziste tuturor supliciilor la care erau supuşi, iar pe deasupra să descopere, în mijlocul suferinţelor, şi cele mai profunde adâncimi ale trăirii cu Dumnezeu.
2.5. Puterea lui Dumnezeu ne conferă autoritate asupra duhurilor rele şi asupra bolilor.
,,Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.” (Mat.10:1)
Biserica lui Cristos a primit daruri de deosebire a duhurilor, şi darul vindecărilor. (1 Cor.12: 9-10) Fiecare creştin este un ostaş care luptă împotriva duhurilor răutăţii din locurile cereşti. (Efes.6:10-18) Ni se porunceşte să ne împotrivim diavolului tari în credinţă şi el va fugi de la noi. (1 Pet.5:8-9) Suntem îndemnaţi să facem rugăciuni pentru cei bolnavi şi ni se spune că Domnul îi va însănătoşa. (Iacov 5: !3-18)
3. Condiţiile în care acţionează puterea lui Dumnezeu.
Am observat câteva din domeniile în care acţionează puterea lui Dumnezeu. Însă aceasta nu acţionează oricum. Viaţa noastră trebuie să întrunească anumite condiţii care să permită puterii lui Dumnezeu să se manifeste. Să observăm câteva dintre ele:
3.1.Puterea lui Dumnezeu vine prin Cuvânt.
,,Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” (Lc.1:37) ,,Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Rom.1:16-17)
Orice om care doreşte să fie plin de puterea lui Dumnezeu trebuie să fie puternic în Cuvânt, deoarece puterea lui Dumnezeu vine prin Scripturi. Puterea lui Dumnezeu ne va copleşi în funcţie de cât de adânc cunoaştem Scripturile, cât de consecvent le aplicăm şi cât de serios le propovăduim. Despre Esra ni se spune: ,,Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile.” (Esra 7:10) Este absurd ca cineva să pretindă putere, în timp ce el este superficial în citire, studiere, meditaţie şi memorare. Este non-sens ca cineva să ceară putere de la Dumnezeu în timp ce, prin viaţa lui, calcă în picioare porunci ale Scripturii. Este de neconceput, ca cineva să-şi dorească ca mulţimile să se întoarcă la Dumnezeu, prin predicile sale superficiale, făcute în mod neglijent şi fără simţul responsabilităţii.
Cuvântul lui Dumnezeu acţionează la fel ca un medicament. El nu are nici o putere atâta vreme cât este păstrat în dulap, în vitrină sau în raft. El are putere doar atunci când este însuşit în conformitate cu prescripţiile indicate.
3.2. Puterea lui Dumnezeu vine prin Duhul Sfânt.
,,Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” (2 Tim.1:7)
În ce priveşte relaţia noastră cu Duhul Sfânt noi avem nişte porunci biblice foarte clare: ,,Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efes.5:18) ,,Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efes.4:30) ,,Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Gal.5:16) Puterea Duhului Sfânt se revarsă peste noi doar în măsura în care ne raportăm în felul acesta la Duhul Sfânt.
A umbla călăuzit de Duhul Sfânt înseamnă a asculta de îndemnurile Lui, nu de îndemnurile firii. A nu-L întrista pe Duhul Sfânt înseamnă a ne curăţi de păcat, deoarece păcatul este cel care-L întristează. A fi plin de Duhul Sfânt presupune curăţire şi predare.
A fi plin de Duhul Sfânt intră în responsabilitatea noastră. Duhul Sfânt a fost dat. Promisiunea lui Dumnezeu a fost împlinită. Însă plinătatea Duhului depinde de noi.
3.3. Puterea lui Dumnezeu vine prin cunoaşterea Domnului Isus.
Noi am citat versetul din 2 Petru, care ne spune că Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, dar nu uitaţi ce urmează: ,,prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,” Puterea noastră depinde de cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu. De aceea Pavel îşi stabileşte ca scop de viaţă: ,,Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;” (Fil.3:10)
Puterea noastră spirituală depinde în mod direct de părtăşia pe care o avem cu Dumnezeu, de timpul petrecut în intimitate cu El.
3.4. Puterea lui Dumnezeu vine prin rugăciune şi post.
,,Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.”
Puterea noastră spirituală depinde de felul în care ne deprindem cu rugăciunea cu credinţă, fierbinte şi cu stăruinţă, într-o viaţă de neprihănire. Postul, deasemenea, unit cu rugăciunea, conferă un plus de putere spirituală: ,,Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” (Mat.17:21)
3.5. Puterea lui Dumnezeu vine prin trăirea unei vieţi de evlavie.
În 2 Timotei 3:5, Pavel ne spune că creştinii zilelor din urmă vor avea doar o formă de evlavie, dar fără putere. Formalismul religios este cauza lipsei de putere. O religie autentică şi o viaţă de evlavie autentică conferă putere.
3.6. Puterea lui Dumnezeu se descoperă în slăbiciuni.
,,Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2Cor.12: 9)
Dumnezeu are o preferinţă în a-şi arăta puterea Sa în mijlocul slăbiciunilor. Există o zicală în popor care spune că ,,puterea” orbeşte şi ia minţile omului. ,,Puterea” este o mare ispită pentru firea pământească. Lucrul acesta este valabil chiar şi în ce priveşte puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a fost înălţat până la al treilea cer şi a văzut acolo lucruri care nici măcar nu pot fi exprimate în cuvinte. Dumnezeu a ştiut că Pavel va fi atacat de pericolul mândriei şi de aceea i-a dat un ţepuş în carne, un sol al satanei, care să-l pălmuiască, ori de câte ori va fi ispitit să se îngâmfe.
Mulţi oameni ai lui Dumnezeu s-au pierdut din pricina mândriei, care i-a cuprins, atunci când au început să fie folosiţi de către Dumnezeu cu putere. De aceea, cei mai plini oameni de puterea lui Dumnezeu au fost şi cei mai greu încercaţi.
În concluzie:
Puterea lui Dumnezeu ne-a fost dată. Ea este cea mai mare putere din univers. Ea ne întăreşte pentru a trăi o viaţă sfântă şi evlavioasă, pentru a săra lumea aceasta, pentru a-L mărturisi pe Cristos, pentru a suferi şi pentru a ieşi biruitori din lupta cu duhurile rele şi cu bolile.
Însă robinetul puterii se află în mâinile noastre. Noi îl deschidem atât cât dorim. Cuvântul, plinătatea Duhului, cunoaşterea lui Cristos, postul, rugăciunea şi trăirea unei vieţi de evlavie sunt cheia care deschide cerul.
Dacă suntem slabi nu-i vina lui Dumnezeu ci doar a noastră. Dar oare poate fi ceva mai groaznic decât a trăi în mizerie şi neputinţă când ai la dispoziţie atâta concentrare de putere? Domnul Isus a spus: ,,Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)
Haideţi să deschidem zăgazurile cerului şi să lăsăm ca puterea lui Dumnezeu să-şi pună amprenta peste vieţile, bisericile şi societatea contemporană. Haideţi să nu mai fim creştini doar cu vorba ci cu viaţa transformată de puterea lui Dumnezeu.
sursa: https://predicipredici.wordpress.com/