Seara de Crăciun

Sosit-a iar Crăciunu-n zare
Atât de mulți au așteptat,
Ca să Se nască iar în iesle
Un Prunc în scutece-nfășat.

Pe străzi, prin mall-uri și prin piețe
Cu greu mai vezi vreun trecător,
Doar ici-colo, câteva fețe
Ce se grăbesc spre casa lor.

Din ei mai vezi pe câte unul
Întârziat și cam grăbit,
Purtând sub braț cu grijă bradul
Ce trebuia împodobit.

E sărbătoare! Masa-i gătită,
Cei dragi s-au strâns ca niște miei…
Se-mpart paharele cu țuică
Și toți ciocnesc în cinstea ei.

La porți, la ușă și ferestre,
Sclipesc luminile frumos;
Câte-un colind aduce-o veste:
“Azi S-a născut Isus Hristos”.

Și uite-așa, din iarnă-n iarnă
Creștinii iar sărbătoresc
Crăciunul, ca pe o sfântă taină,
Dar toți o fac în mod firesc.

Atunci când sunt la adunare
Ca să dea slavă Celui Sfânt,
Găsim un basm în orice cântare:
“Isus Se naște pe pământ”.

Și uite-așa ușor, minciuna
Ce-a apărut ca și un vis,
A reușit să-nchidă poarta
Celor mai mulți spre Paradis.

Și azi colindele răsună:
“Isus Hristos Se naște iar,
În paie jos, culcat la stână”,
O, ce minciună fără har.

Atâția oameni cred minciuna
Ce-a fost adusă printre noi,
Și-atâți creștini cred ca și lumea
Însă în suflet toți sunt goi.

Cum să serbezi că El Se naște
Când El este făr-de-nceput?
Cum să spui că El vine-n paie
Când toate-n El s-au conceput?

O, preoți, pastori, voi presbiteri,
Treziți-vă cât mai e timp,
Vorbiți la frați și la prieteni
Cu Domnul Sfânt nu-i de glumit.

Lăsați programele ce-adună
Atâția oameni, fără har,
Opriți pe cei ce cântă-n strană,
Pe cei ce cred că au vreun dar.

Hristos nu Se mai naște-n paie!
El nu mai vine iar ca om!
Și nici în inimi nu Se naște,
El intră doar ca mare Domn!

El vine ca să ia-n primire
O inimă ce-a dezrobit
De pofte, patimi și păcate,
De tot ce e nelegiuit.

Minciuna aceasta este mare
Să crezi că El Se naște iar,
Că ar putea din nou în paie
Să vină iar cerescul dar.

El S-a născut umil în paie,
Dar astăzi e un Rege Sfânt,
Ce nu mai vine printre oameni
Decât prin Duhul și Cuvânt.

Nu mai sărbătoriți minciuna:
Fugiți de basme și povești,
Fugiți de tot ce face lumea,
Fugiți de tot ce e firesc!

Fugiți, și nu lăsați în urmă
Nici-o părere de vreun rău,
Că tot ce-a fost, este-o poveste
Ce n-are pic de adevăr.

Hristos nu vrea o sărbătoare,
El nu vrea să-I spui “La mulți ani!”
El nu vrea vorbe, nici cântare
Nici un Crăciun din an în an.

El vrea pe veci ca să domnească
În inimă, nestingherit
De-o voie care e firească
Și de un eu nerăstignit.