SCENETA „AL PATRULEA MAG”

SCENETĂ
AL PATRULEA MAG
PERSONAJE:
POVESTITOR
MAGII:
BALTAZAR
GASPAR
MELCHIOR
ARTABAN
IROD
PĂSTOR 1, PĂSTOR 2, PĂSTOR 3
SAMARITEANCA
MARTA
BARTIMEU
ZACHEU
MARIA
ISUS

Povestitor
Cu multă dăruire aș vrea să împărtășesc cu voi,
Povestea magilor veniți din răsărit,
Să i se-nchine regelui evreu,
Așa cum ei, în stele au citit.

Baltazar
De multă vreme tot aștept în fiecare noapte,
Să văd pe bolta asta plină,
O stea care s-anunțe că în lume,
Regele Se va naște cum știm din profețiile străbune.

Melchior
Oh! ... Tare mi-aș dori să văd și eu,
Un astru fără seamăn între stele,
Care s-anunțe regele evreu,
Dar nu știu dacă va fi-n timpul vieții mele!

Gaspar
Sunt ani de zile de când tot privim
Și cercetăm această boltă mare,
Dar parcă nu mai cred că „din senin”,
O stea pe bolta -aceasta va apare!

Artaban
Răbdare, fraților... Vă spun, veți fi uimiți!
Aveți credință și nu vă-ndoiți,
Căci stelele acestea pe care le priviți,
Știu mult mai multe lucruri de câte voi gândiți.

Povestitor
Așa trecut-au nopțile și anii,
Pentru-acești magi care citeau în stele...
Până-ntr-o zi, când unul dintre ei,
Va trebui să plece, și vor rămâne trei.

Artaban
O veste am primit din satul meu,
Că sunt bolnavi ai mei părinți acum,
Să îngrijesc de ei, eu mă pornesc la drum,
Dar voi să stați de veghe, să n-obosiți nicicum,
Răsplata voastră va fi fără seamăn, să ascultati de ceea ce vă spun!
(Artaban, pleacă)

Gaspar
Eu cred c-am obosit de-atâta așteptare,
În fiecare noapte, nu văd nici o schimbare.

Baltazar
Privind la bolta-acesta mare,
Mă văd atât de mic și parcă-n zare...
O, frații mei! ... Priviți, o stea apare,
Cu o lumină fără asemănare!

Melchior
E steaua de străbuni prezisă,
Strălucirea ei nu poate fi descrisă!
Un Rege S-a născut azi pe pământ,
E Regele evreu... E Regele Preasfânt!

Gaspar
Ce bucurie! ... Dac-aș ști să cânt,
Aș lăuda pe Dumnezeul mare,
Că-n timpul cât trăit-am pe pământ,
Să văd această stea, El mi-a făcut onoare!

Baltazar
Haideți, ale noastre daruri acum să pregătim,
Și toată ziua-aceasta, noi să ne odihnim,
Ca-n noaptea care vine, la drum să ne pornim,
Urmărind steaua cea mare, ce pe cer o zărim.

Povestitor
Cu bucurie-n suflet magii-au călătorit,
În multe nopți senine, steaua au urmărit.
Frig și căldură mare, pe drum au suferit,
Dar, după multă vreme la Prunc ei au sosit...
În casă când au intrat, Pruncului s-au închinat.
Aur, smirnă și tămâie, magii, Prințului I-au dat,
Și cu bucurie mare, c-aveau parte de salvare,
Și în suflet sărbătoare, au plecat spre casa lor,
Pe-un alt drum, și cu-un alt dor.

Dar acum, să revenim la magul de care știm,
C-a plecat să îngrijească de părinții săi...
Bucuros că de acasă, stelele privise,
Și zărise steaua, care demult o dorise,
Lăsând bine ai lui părinți, fără-ntârziere,
A plecat și el la drum, steaua să urmeze.
Avea daruri minunate pentru Împărat.
Cămile împovărate, aveau multe de cărat.
Dar pe drum, când a-ntâlnit pe un om flămând,
Magul nostru l-a hrănit, s-a oprit din drum.
Mai departe, a văzut și copii sărmani.
El pe toți i-a îmbrăcat, și le-a dat și bani.
Și așa, a-ntârziat de la întâlnire,
Cu Pruncul Isus venit pentru omenire.
Ajuns la Ierusalim, a mers la palat,
Și de Prințul nou născut, el a întrebat.

Artaban
Sunt un mag din răsărit, o stea am urmat,
Prințul născut de curând, eu L-am căutat.

Irod
Nu cu multă vreme-n urmă, trei magi au venit,
Întrebând și ei de Prinț, tare m-au uimit!
Preoții și cărturarii am chemat în grabă,
Ca să-mi spună unde are Prințul să Se nască.
Și-am aflat, că-n Betleem, scrie proorocia,
Se va naște Emanuel, marele Mesia.
Am spus magilor că, dacă-L vor găsi pe Prinț,
Să m-anunțe și pe mine, să merg să mă-nchin,
Însă magii pe aici, nu s-au mai întors,
Și nu știu nimic de Prinț, încă nu-L cunosc.

Povestitorul
Și-a pornit spre Betleem, bucuros că, iată,
Va putea să se închine Pruncului, îndată.

Artaban
Bună ziua, oameni buni, tare-aș vrea să știu,
Dacă nu cumva cunoașteți Pruncul Celui Viu?

Păstor 1
Tu vorbești despre Isus, Cel născut în iesle?
Pe-acest deal noi am primit de la înger veste.
Într-o noapte fără seamăn, îngerul ne-a spus,
Că și pentru noi, păstorii, S-a născut Isus.

Păstor 2
Am pornit spre Betleem să vedem minunea...
Și-am găsit un băiețel, înfășat în scutecel;
Într-o iesle adormit, de ai Lui părinți iubit,
Cum îngerul ne-a vestit și am fost tare uimit.

Păstor 3
Ne-am întors pe deal la oi, plini de mulțumire.
Toată noaptea n-am dormit,
Bucuroși c-am întâlnit pe Mesia cel vestit,
Și-n inimi, noi, L-am primit.

Povestitor
Dar Isus, nu mai era în cetatea Betleem;
Familia Lui se mutase, fără să lase vreun semn.
Și-acest mag, L-a căutat ani și ani de-a rândul,
Cheltuind mereu din darul ce-adusese pentru Pruncul.
După o vreme a auzit de „Învățătorul”,
De „Mesia cel promis”, de „Izbăvitorul”.
Și mergea din loc în loc, făr-a zăbovi,
Cu speranță mare-n suflet că-L va întâlni.

Artaban
Sunt atât de obosit, tot mereu în căutare,
Nu vă supărați domniță, pot să vă pun o-ntrebare?

Samariteanca
Poți străine, cum să nu, ce dorești să știi?

Artaban
Despre Isus cel venit, chiar din veșnicii.

Samariteanca
Tu vorbești despre Mesia, Domnul meu Hristos,
Cel ce a vorbit cu mine și din păcate m-a scos?
Mi-a spus despre apa vie, de-nchinare adevărată,
El, Mântuitorul nostru, m-a căutat și sunt salvată.

Povestitor
Condus din cetate-n cetate, de oameni și întâmplări aflate,
De departe, auzi un om spunând, c-a fost orb, dar că vede acum.

Artaban
Prietene, aș vrea să aud și eu,
Povestea orbului Bartimeu.

Bartimeu
Eram orb, mereu dat la o parte,
Și-am strigat pe Acela ce poate,
Pe bolnavi vindeca, auzul surzilor să dea...
Am cerșit mila Sa și-am crezut că e Mesia,
Din toată inima mea.
Și-astfel, ochii mei și-au căpătat vederea.

Povestitor
Ajuns în Betania, toată cetatea era-n mișcare,
Oamenii vorbeau despre învierea unui Lazăr oarecare.

Artaban
Să nu vă supărați pe mine,
Doresc doar ca să știu mai bine,
Despre această înviere,
De care se spune-n tăcere.

Marta
Străinule, m-aș bucura și-ți spun cu toată inima
Că Domnul meu este învierea.
Lazăr, fratele meu, era de patru zile îngropat,
Dar când pe nume l-a strigat, el din mormânt a înviat,
Căci Însăși Viața l-a chemat.

Povestitor
Și ajungând în Ierihon, magul se întâlni c-un om...
Mic de statură cum era, despre Isus tot povestea.

Artaban
Pace și bucurie, omule fericit!
Ai vrea să-mi spui și mie pe cine ai găsit?

Zacheu
Străinule, eu sunt un vameș, urât de neamul meu evreu,
Dar m-a chemat Isus pe nume, din dudul unde urcasem eu.
„Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi intru-n casa ta”,
Mi-a spus Isus Mântuitorul, Domnul, Hristosul și Mesia.
Și L-am primit nu doar în casă, ci I-am dat toată inima,
Și El în schimb, mi-a dat iertare, a luat chiar toată vina mea.

Povestitor
Urcă încet pe drumul care, doar spre Ierusalim ducea,
Gândind la toate ce știa despre Isus ce vindeca,
Și orbilor lumină da, pe șchiopi să umble-i ajuta,
Chiar morții El îi învia și dragostea Lui fără margini, păcatele acoperea.
Ajunse fără să-și dea seama, înconjurat de zarvă mare...
Ierusalimul cel vestit era-n continuă mișcare,
Și căuta nedumerit pe cineva ca să întrebe...
Nu-nțelegea ce vrea mulțimea, pe cine osândea prin lege.

Artaban
Îl caut pe Isus-Mesia și nu știu unde să mă duc,
N-ai auzit cumva de Dânsul, să-mi spui pe unde să apuc?

Maria
E chiar aici în fața noastră,
Pe lemnul crucii atârnat,
Nădejdea noastră, slava noastră
La moarte a fost condamnat! ...
Și eu credeam că El va fi, cum îngerul mi-a spus odată,
Un Împărat ce va domni, ca David cel de altădată.
Nu pot să cred ce se petrece cu Fiul Meu cel preaiubit,
Inima mea e străpunsă, sufletul meu este mâhnit.

Povestitor
Dar magul nu mai asculta cuvintele ce ea spunea,
Privirea lui era acuma doar la Isus, ce sângera.
Treizeci de ani, chiar și mai bine pe Prunc a căutat mereu.
Cu daruri multe el pornise ca pentr-un Fiu de Dumnezeu.
Acum nu mai avea nimic din lucrurile prețioase,
Căci le-mpărțise la sărmani, la cei ce nu aveau nici case.
Crezuse că se va-ntâlni cu-n prinț în glorie și slavă,
Și a găsit un condamnat, înconjurat de mare zarvă.

Artaban
Te caut Doamne de ani mulți, și azi când Te-am găsit pe cruce,
Sunt răvășit, sunt chiar mâhnit... Nu am nici daruri a-Ți aduce!

Isus
Sunt bucuros că M-ai găsit, să-ți spun ceva, tare-am dorit:
„Darurile ce-ai împărțit tu, Mie Mi le-ai dăruit!"
Din prima zi când ai pornit, urmând o stea, te-am prețuit,
Căci de Mă caută cineva, Eu lui mă las descoperit.

Artaban
O, Domnul meu, sunt copleșit... Peste măsură de uimit!
Și-acum sunt tare fericit, că în sfârșit, eu Te-am găsit!
Dar n-aș vrea să fii pironit... Să stau cu Tine mi-am dorit!

Isus
Suflete drag, Eu te-am primit, de astăzi tu ești mântuit,
Căci, chiar la cruce M-ai găsit și inima Mi-ai dăruit.
Hainele, Eu ți le-am albit, du-te acasă liniștit -
Mesia, Domnul ți-a vorbit... Umblă pe cale fericit!
Căci eu în lume am venit, tocmai pentru-acest ceas cumplit,
Să port păcatul lumii-ntregi, Eu trupul Mi L-am dăruit.
Să-mpac lumea cu Dumnezeu, ca Miel de jerfă, nu ca leu.
Și cine crede-n jertfa Mea, cu Mine parte va avea,
Și-n veșnicie va intra.

Povestitorul
Oamenii azi sărbătoresc Crăciunul în lume,
Cu multă distracție, mâncare și prăjituri bune,
Cadouri scumpe și brazi împodobiți
Și moși-crăciuni destui, pe străzi, înzăpeziți...
Și-n toate acestea, unde este bucuria?
Se mai vorbește oare de Mesia,
De Pruncul cel născut la Betleem,
Ca să salveze lumea din blestem?
Tu, cel ce te numești creștin în România,
Cunoști tu pe Hristosul, pe Mesia,
Pe Prințul păcii și al lumii Împărat,
Care-a venit din cer, ca tu să fii salvat?
Așa cum magul L-a-ntâlnit la cruce, și tu poți azi să-L întâlnești la fel,
Căci crucea Lui, iertare îți aduce, salvare, bucurie și-un nou țel,
Acela de a-L urma cu dăruire și de-a petrece-n veșnicii cu El.
De azi, sărbătorește-L pe Mesia, pe Pruncul cel născut la Betleem,
Primește-L azi în casa ta, pe Domnul slavei,
Deschide-ți inima pentru Emanuel!