Poveste

Ca 'ntru-n tablou de alb imaculat,
Mă regăsesc și eu în taina serii,
Așa cum ei s-au regăsit odat'
În noapte când pe câmp pășteau păstorii.

Afară ninge; fulgilor zglobii
Le place să se joace în grădină.
M-alătur și eu lor, cu mulți copii
Și așteptam ca seara să vină...

'N-această seară, -n casă lângă foc,
Bunica spune că se povestește,
Cum peste-al anilor maestru joc
Scriptura-n adevăr se împlinește.

Noi știm deja ce s-a 'ntâmplat atunci,
Fiindcă vorbim în fiecare seară,
Și-n rugă pe ai noștri mici genunchi,
Noi ne-nchinăm ca magii prima oară.

Veniți copiii să ascultați și voi,
Și liniște în inimi să ne facem,
Și peste-al anilor șireag, și noi,
Să Îl primim în inimă cu pace!

A fost odată, demult, undeva,
Într-o cetate tare-ndepărtată,
O tânără fecioară ce iubea
Pe Dumnezeu și Îl avea ca Tată.

Ea era logodită cu-n băiat,
Care era tâmplar de meserie
Și pe cei doi, alesu-i-a odat'
Chiar Dumnezeu ca de folos să-I fie.

Și într-o zi, când nici nu se-aștepta
Maria, ca să fie vizitată,
Un înger apăru 'naintea sa:
Se prezenta ca și trimis de Tatăl!

- Eu sunt Gavril și sunt trimis de sus,
Și onorat să îți aduc o veste:
Ai fost aleasă să-L naști pe Isus
Și tot ce-ți spun azi, nu e o poveste!

- Ah, dar nu pot să fiu aceea eu!
Spune Maria, cu fața plecată.
- Cine sunt eu, și ce-i meritul meu,
Și-apoi cu Iosif, nu sunt măritată!

- Să știi că ceea ce S-a zămislit,
În tine Duhul Sfânt a dat ființă,
Si așa cum prorocii au vestit,
Se va-ntâmpla, căci este cu putință!

La fel lui Iosif îngeru-i vorbi
Despre a cerului mare minune.
El bucuros, cu dragoste primi,
În dragoste a Tatălui vești bune.

Și când în grabă timpul a venit,
Fecioara Pruncul sfânt ca să Îl nască,
Ei un lăcaș în dar nu au primit
Ci ieslea Îi fu a Pruncului casă!

Dar S-a smerit al cerului Copil
Și a venit dar plin de bucurie.
În lumea asta a venit umil
S-aducă-n inimi pace pe vecie.

Și magii au venit din depărtări
Smeriți ca Pruncului să I-se închine
Și peste tot chiar dincolo de zări
Se-aude vestea de marea minune!

Da, asta a fost pe scurt povestea Sa
Dar astăzi noi nu mai vorbim de-o iesle,
Căci Pruncul nu mai este jos în ea
Și ce vă spun eu nu e o poveste!

Dar astăzi nu vorbim nici de mormânt,
În care-un fiu de Dumnezeu stătuse
Și nici de cruce, și nici de pământ
Căci a-nviat așa precum se spuse!

Isus e viu și nu e doar copil:
E Împărat, e Domn, în veci domnește!
Și nu mai e în staulul umil
E-n ceruri sus, de-acolo ne privește!

Isus e viu și viu va fi în veci!
În inima Ta vrea ca să domnească,
Nu jos între ai ieslei pereți reci,
Ci sufletul El să îți stăpânească!

Isus e viu! Hai, vino azi la El!
Dar nu la iesle ca odinioară...
Tu ridică-ți privirea dar spre cer,
Și să-L primești acum în inimioară!

- Acuma dar, copii, haideți, plecați
Și bateți iarăși azi din poartă-n poartă,
De știre în seara asta ca să dați,
Că S-a născut Isus, în lumea toată!

Da, S-a născut și toți să Îl primiți
În inimi să Se nască cu iubire
Și-n fiecare zi-L sărbătoriți
Căci v-a adus și vouă, mântuire!

Azi S-a născut Isus! strigăm în cor.
Veniți cu toți azi, la sărbătoare!
Și așteptăm în inimă cu dor
O zi de bucurie în splendoare!