O noapte preasfinţită

Din nopţile naturii
Tu eşti deosebită
O noapte-a mântuirii
O noapte prea sfinţită!

Nu eşti ca alte nopţi
Tu ţi-ai schimbat aspectul.
O taină-n tine porţi
Dar noi nu-i ştim secretul.

Nu te ştiam c-aduci
Cu tine-o prevestire
Ci te credeam atunci
Contrară la privire,

Când lumea sta-ngropată
Ca-ntru-un abis de jale
Ca-n lanţuri sta legată
Şi nu-i salvare-n cale.

Tu lesne lăsaşi bezna
Te faci că nu-nţelegi
Că-n mâna lui Satana
Stă soarta lumii-ntregi

Nu-ţi pasă de durere,
Pe bolta presărată
Jăraticul de stele
Lucesc ca niciodată.

Pe cer ca niciodată
Luminile de stele
Ca firele din spată
Se-mbină între ele

Parcă citeai un zâmbet
Pe-ntregul orizont
Dar fără să transmită
În lume nici un zvon

Luceafărul şi luna
Pământul radiază
Şi-n somn robita lume
Salvarea n-o visează...

De ce rîdeţi voi, astre
De lumea cea de jos
Că-ajunsa captivată
De iadul-ntunecos?

Voi nu vedeţi pe Roma
Cu negrul ei regat
Cum ţine Israelul
De-un secol subjugat?

A pus Ierusalimul
Cezarul în balanţă
Iar pe Pilat şi Irod
I-au pus de siguranţă

Voi nu vedeţi o lume
Dintre Adam şi Noe
Căci nu se află nume
Să-i scape de sub glie

Voi nu vedeţi profeţii
Ca norii sub ţărînă
Cum zac de-a rînd cu toţii
Şi n-au decît o vină

Robiţi cu trup şi suflet
De-al vălului abis
E Moartea ce-i condamnă
Şi-a legilor zapis

Căci cine are scuze
Să-i scape de sub glie
Doar doi ce nu murise:
Enoh şi cu Ilie.

E noapte în mormînt
Dar şi la judecată...
E noapte-n orice suflet,
Şi în orice viaţă...

Pe crestele lui Iuda
Nu se mai vede fum
Nu vezi nici pe Moria
Nici la Ierusalim.

Zadarnic aduc jertfe,
Zadarnic se mai plîng,
Că nu-s salvaţi prin ele
Şi tot în iad ajung.

Un doliu se îndreaptă
Către-ntristatul glob
Şi-l vezi pe primă treaptă
În pragul de potop.

Ah! Nimănui nu-i pasă
Că El e pedepsit
Doar ordinul aşteaptă
Să fie prăvălit...

Ah! Nimenea nu plînge
Pe vechiul Paradis
Cînd îngerii-L împinge
Să intre în abis.

Dar tot se găsi UNUL
În cea din urmă dată.
O jale umplu Tronul
Şi inima de Tată...

Opriţi-vă puterea!
Veniţi aici in zbor
Şi nu-Mi trîntiţi lucrarea,
Căci Eu sunt Creator!

În ceruri deodată
Ca norii din ţărînă
Din cele patru raze
Îngerii se adună.

Fierbea în clocot cerul
De cîntecele lor
Cînd toţi grupaţi în cete
Veneau cîntînd în cor.

Dar deodată se opriră...
Făr´ a mai naşte-un zvon
Şi feţele-ndreptară
Cu toţii către Tron.

Din Tron se-aude-o voce
Ce-acoperi tăcerea
Ah! care dintre îngeri
Îmi simte azi durerea?

Căci iată-n lume omul
Pe care l-am creat
Azi nu-Mi mai poartă chipul
Nici duhul ce i-am dat.

Ah! Cine vrea să vină
Să ia această Carte
Să zboare cu ea-n lume
S-o scape de la moarte?

Din locuinţa morţii
Nu poate fi alt plan
Decît doar CARTEA VIEŢII
S-o scape de Satan.

Şi Tatăl încetează
Cu glasul Său cel sfînt
Dar fără ca să vadă
Vreo buză tremurînd.

Aşteaptă... tot aşteaptă,
Că doar se-aude-un zvon,
Crezînd că tot se-ndreaptă
Un înger către Tron.

Umplutu-s-a tot cerul
De spaimă şi sfială
Căci nu se găsi nimeni
Să-şi ia o îndrăzneală

Au-ncremenit cu toţii
N-au mai făcut un pas
Au stat ca-n faţa morţii
Sleiţi şi fără glas.

Alarma şi alaiul
Ce veşnic era-n cer
Le şi schimbă-ntr-un doliu
Spiritul Lucifer.

De ce tăceţi voi ceruri,
Şi legioane sfînte?
Ah! Cum a voastre coruri
Putut-au fi oprite?

Tristeţea se îndreaptă
Spre veşnicul Altar
O! stai tu şi aşteaptă,
Căci îngerii-n zadar!

Un timp îndelungat
S-a-ntins raza tăcerii
Pe Fiul L-a atras
Momentele durerii...

O! ... Tată, văd că nimeni
Nu s-a găsit în cer,
Dă-mi Cartea Mie-n mînă
Să-i rup a ei peceţi!

O! Eu mă duc Părinte
Să scrii în sulul Cărţii
Căci Eu nu Îmi dau viaţa
S-o scap din gheara morţii

Ca roadă-a morţii Mele
Părinte să Mă laşi
Ca numărul de stele
Să-mi văd ai Mei urmaşi

Căci vreau ca-n cursul vremii
În ziua de apoi
Ca să-i răpesc din lume,
Să stea aici cu Noi.

O! Fiule, chiar Tu,
Te duci de lîngă Mine?
Mă doare pentru lume
Mă doare pentru Tine!

Mă doare-n Ghetsimani
Te voi mîhni prea mult
Cînd ai să strigi spre Mine
Şi n-am să Te ascult

Atunci să-Ţi vină-n minte
A Mele triste sfaturi
Să bei paharul morţii
Să nu Te dai în lături

Şi Fiul tot aprobă
De mila omenirii
Se dezbracă de slavă
Luînd mantaua firii

Deodată ca un vuiet,
Oştirea cea divină
Se-ndreaptă către Fiul
Şi-n faţă I se-nchină

Bătrînii ce-nconjoară
Altarul Celui sfînt
Coroanele-şi trîntiră
Cu toţii la pămînt,

Iar îngerii, sublimii,
Arhenghelii măreţi,
Aplaudă cu toţii
Pe Fiul îndrăzneţ

O! sfîntă bucurie
Ce-acoperişi tăcerea
O nouă veselie
Ce-adus-ai graţierea.

Stimatu-ţi al Tău nume
Şi-acela sfînt moment
Cînd a venit în lume
Şi NOUL TESTAMENT

De azi ai rupt zapisul
Şi-adus-ai Cartea Vieţii
Deschis-ai şi abisul,
Şi libertatea morţii

Acum vă-nţeleg astre,
Mai mult ca orişicînd
De ce priveaţi în urmă
Cu-n zîmbet spre pămînt

Căci voi vorbeaţi în taină
De ziua mîntuirii
De lupta cu Satana
Şi clipa izbăvirii. .

O! triste Betleeme
O! loc prea neînsemnat
În noaptea asta-n tine
Se naşte-un împărat

Căci tu eşti capitala
Întregului pămînt
Că-n tine azi intrat-a
Fiinţa celui sfînt

Azi dată-ţi este cinstea
Să-ţi cînte serenadă
Mulţimile de îngeri
În glasuri de paradă

O! Tu cel ce lăsaşi cerul
Şi tronul tău iubit
Ajuns-ai într-o iesle
În scutece-nvelit. .

Azi vin ca să te vadă
Şi astronomii firii
Căci au zărit pe boltă
Şi steaua măntuirii

Din cele patru raze
A globului rotund
Acum te vizitează
Savanţii rînd pe rînd

Spre Tine se îndreaptă
Întreaga omenire
C-a fost pe prima treaptă
Şi-ai scos-o din pieire.

Te-aplaudă-omenirea
Pe-ntreg cuprinsul lumii
C-adus-ai mîntuirea
Şi ziua izbăvirii

Un gînd aveau cu toţii
Şi cei ce stau sub glie
Că rupt-ai boldul morţii
Şi iar o să învie!

Şi azi îţi cîntă unii
Cum ţi-au căntat şi ieri
Şi-ţi vom cînta şi mîine
Cînd vom ajunge-n cer

Cîntaţii mai departe
Să sune adevărul
Căci ne-a scăpat din moarte
Isus Biruitorul

Nu pentru cei din lume
Ci pentru cei de jos
La noi venit-a mila
Şi pacea lui Hristos

Că nu lor le-a fost dată
O zi de mîntuire
Ei n-au lipsă de jertfă
Şi nici de izbăvire

Umpleţi întreaga lume
Cu-a voastre osanale
Voi reazimul de mîine
Voi stîlpii casei sale

Lucraţi cu toată rîvnă
Voi tînărul răsad
Să chiuie satana
Şi demoni din iad

Să ştie că-i serbarea
Cînd fraţii lui Isus
I-au biruit puterea
Ca îngerii de sus

De singurul Tău Nume
Ne leagă-acest moment
Căci Tu-ai adus în lume
Şi NOUL TESTAMENT

Iar noaptea care-n cer
Primişi să te trimită
O vom numi deapururi
O NOAPTE PREA SFINŢITĂ
Amin