O nastere divina

O NASTERE DIVINA

*
O rază din divinul Soare,
În odaia fecioarei pătrunde.
Într-o feerică splendoare,
Un înger coboară pe unde.

C-o lumină din a iubirii preţ,
Îngerul Gabriel aduce de sus,
O veste minunată din plan măreţ;
Mariei cu blândeţe i-a spus:

-„Binecuvântată eşti, între femei"
Maria, tu fecioară neprihănită,
Aleasă-ai fost dintre femei,
La o lucrare din slăvi rânduită.

În curând vei rămâne însărcinată,
Vei naşte un fiu, Îl vei numi Isus.
Maria era de-acest lucru mirată,
Dar primi în smerenie darul de sus.

Iosif, logodnicul vru s-o părăsească,
Pe ascuns să nu-i facă vrun rău.
Pătruns de gândirea lui firească,
Nu pricepu lucrarea Lui Dumnezeu.

Dar fu în noapte, cercetat în vis,
Primi răspunsul la frământare,
A acceptat supus, tot ce I s-a zis,
Alături de ea, ia parte la lucrare.

În vremea lui August-împăratul,
Se ceru să se facă un recensământ.
Era chiar primul pas din planul,
Pregătit să aibă loc pe pământ.

Iosif şi Maria au purces la drum
Să se-înscrie în ţinutul Galileia.
Era timpul să se împlinească de-acum,
Ce spuse cu mult înainte profetul Isaia:

"Fecioara va rămânea însărcinată”
Va naşte un fiu, ce răscumpără omenirea.
Drum greu, multă lume se-ndreaptă,
Din Nazaret, în Betleemul din Iudeea.

N-au găsit în nici o casă, loc de popas
Maria stă gata să nască, găsesc un sălaş.
Într-un târziu se aude un plăpând glas,
E scâncetul unui dulce şi gingaş copilaş.

Maria născuse un fiu, l-a numit Isus.
Cum nu găsise un loc să se odihnească,
În ieslea oilor, copilul la căldură l-a pus.
De frig, cu suflarea, să-l ocrotească.

Cerul s-a deschis c-o lumină puternică,
Pe undele ei corul de îngeri răsună,
O cântare divină umple zarea feerică,
Umple orizontul cu vestea cea bună.

Speriaţi păstorii, cu uimire, cerul privesc.
Cu teamă primesc această veste bună.
Născut un împărat, într-un mod nefiresc,
Într-o iesle, pe-al smereniei strună.

Spre Betleem, păstorii, gata să creadă
Ce li s-a vestit, au pornit cu mare zor.
Au putut cu ochii lor minunea să vadă,
În iesle, înfăşat în scutece, micuţul odor.

„Va fi o mare bucurie pentru tot norodul"
Mărturisesc păstorii, această Vestea bună.
Maria strânge-n inima de mamă, totul
Cu smerită gingăşie, nu ştie ce să spună.

Vestea Bună cuprinde tot pământul,
Cuvântul a coborât în valea durerii.
Răsună de cântare, tot Universul.
S-a născut Împăratul mângâierii.

Cântaţi popoare şi voi mii de noroade,
A venit alături de noi, Împăratul iubirii,
Cu Dumnezeu legătura noastră să-înnoade,
Deschizând o lucrarea sfântă, mântuirii.

Întrupat în om, pentru o lucrare măreaţă,
A coborât între oameni un Sfânt, să trăiască
Şi să dăruiască omului speranţă de viaţă.
Mântuirea proorocită ținu să-mplinească.
Amin!