Misterul nasterii

Era mister și liniște deplină
Când noua stea pe cer a răsărit,
Și nimeni nu știa c-avea să vină...
Că noul rege în iesle s-a născut.

Mânuța mică și gingașă de rege,
Avea-ntr-o zi păcatul să-l dezlege.
Și inima ce-n fașe reci bătea,
Pe veci de iesle, ea ne va lega.

Apoi îngeri dădură vestea,
Așa a început povestea,
Când magi, păstori îmbrațișară iesela.

O, mic copil, tu nu știai nimic,
Căci darurile ce ți se aduceau
Ca rege nou, te proclamau,
Te făceau vrednic.

Cerurile ți se-nchinau,
Coruri de îngeri îți cântau,
Și gloria ta o proclamau.
Cântați, cântați în Israel va revenii Emanuel.

Dar a venit o zi în care,
Haina de rege-ai aruncat,
Și-n schimb o cruce ai luat,
Ca să ridici păcatul.

Și mâinile micuțe,
Străpunse sunt de cuie.
Și ochii mici și limpezi,
De lacrimi sunt brăzdați.

Copile rege, dar visat,
Căci sângele ce s-a vărsat,
Avea să ne dezlege de păcat.
Cântați, cântați în Israel va revenii Emanuel.

Și ieslea-n care-un prunc dormea,
Purta acum doar dragostea.
În loc de pat, cruce de lemn,
Și-n loc de smirna, untdelemn.

În loc de darurii și glorii,
Purta pecetea osândirii.
Și-n iesela mică-adăpostea,
Inima mea, inima ta.

Mâinile ce te-au legănat,
În zorii zilei te-au căutat.
Dar nu erai, ai înviat,
Și sus la cer te-ai înălțat.

În fiecare seară rece,
Din nou, din nou, în orice an,
Copilul rege, iar se naște
Ca orice suflet ce-l primește
Să nu mai trăiasca în van,
Ca orice suflet ce-l primește să
Aibă-n el, micuța iesle.