Închinătorii

A vrut și Irod să se-nchine,
Așa cum azi de multe ori
Mă-nchin și eu cu guri o mie
De-aceste sfinte sărbători...

A pronunțat precum un frate
Dar a făcut ca un vrăjmaș,
Din piept o sabie își scoase
Și o dăduse la ostași,

"Vedeți, umpleți-mi-o de sînge"!
Rostise aspru și-ndrăzneț.
Și-apoi la praguri cîte lacrimi
Au fost călcate cu dispreț...

Dar de atunci și pînă astăzi
Un adevăr s-a-ntemeiat—
Oricine drept vrea să se-nchine
Nu va rămîne înșelat.

Acei ce fără viclenie
Vor căuta cu dor în piept,
Ei vor găsi oricînd pe Domnul
Și-I se vor închina pe drept.

Ei vor pleca întîi genunchii
Și ce-i mai scump vor dărui
Și-apoi cu dragoste prin fapte
Întreaga viață-I vor sluji.

Iaski 19 decembrie 2016