Bine-ai venit, Prunc Minunat

Bine-ai venit Prunc Minunat



Betleem - oraș sfânt îndepărtat...
Liniștea nopții, tacit, lin, s-a lăsat;
În casele toate, în sobe ardea focul,
Afară, gerul și vântul, pregăteau viscol.
În cetatea Betleem, micuț oraș,
Pe lunci, coline, dealuri, pe imaș,
Păstorii liniștiți, turmele își pășteau,
Sub clarul de lună, ce îi luminau.

În adieri cu iz de curmali, dulce cânt,-
Noaptea, cobora încet, pe pământ,
Iar stelele în cor, atunci au răsunat.
Cerul albastru, s-a schimbat în arămiu;
O stea strălucitoare, păstorii vedeau,
Un astru luminos ce se grăbea...
Cutremurați păstorii, mergeau după ea,
Grăbiți să vadă, unde steaua îi purta...

Îngerii coborât-au, duios păstorilor le-a spus:
"Nu aveți teamă, urmați steaua de sus,
Veți fi conduși de ea, o să vedeți o minune,
Așa cum s-a proorocit în Carte, din vechime."
Tăcuți, urmau păstorii drumul în lumină,
Și au fost conduşi, unde nici nu se gândiră:
Într-un staul, unde-au găsit, un prunc minunat,
Care între animale, dormea pe paie, înfășat.

Nu avea pătuț, nici scutec cu dantelă,
Doar paie și fân, aşezate într-o iesle;
Acolo S-a născut Isus, alungat de lumea toată.
Doar magii, cititori în stele, simțeau acel mister,
Căci steaua lucitoare, ce o urmăreau pe cer, -
(A ei strălucire orbitoare, pălea stelele-n fum),
Era indiciul important, pentru magi pe al lor drum,
Iar obositele cămile, nu se opreau nicicum...

Albastru cer pictat cu florile de migdali...
Pășeau magii fără oprire, pragul de arabi.
Lumina strălucea, zarea era un far cu chip peste
Legendara țară a curmalilor, cu dune de nisip.
Ei erau magi renumiți și cititori în stele,
A lor măiestrie doreau, cu isop să o spele,
Vestea să o dea lumii, de "tainicul noroc",
Căci ei au urmat, de la început, până la soroc.

Străbătut-au zile lungi văi, prin vânturi și vâltori,
Drumu lung,... ploi, furtuni, frig și ninsori...
Obosiți ajuns-au în fața unui umil staul.
Deasupra lui li s-a oprit strălucitorul, farul,
Întrebându-se unde sunt, intrând sfioși în el,
Marea minunea au văzut-o! - pe Pruncul Emanuel!
Ce mare bucurie; se împlinise proorocia dată,
Că Se va naște, Mântuitorul, trimis de Tată.
S-au închinat păstorii, magii picioarele I Le-au sărutat,
Pe Cel venit din nemurire, și daruri ei I-au dat.

Și noi prin ochi de credință astăzi, suntem magi,
Și am venit la adunare, aici e sfântul staul,
Să ne plecăm înaintea Ta, cu sfinte rugăciuni,
Pe altarul sfânt să punem dorurile inimii,
Vorbește-ne prin cei aleși, trezirea să o faci,
În Betleemul, cetatea noastră, - Tu să nu taci;
Mângâie-ne prin Cuvânt, îndrumă-ne pe cale,
Acolo sus când vom ajunge, cânta-vom osanale.

Bine-ai venit, Prunc minunat, Isuse Salvator,
Noi Te-adorăm, Te lăudăm, cu îngerii în cor.
Suntem săraci, dar fii prezent în viața noastră!
În rugăciune, Te rugăm, intră în casa noastră,
Inima și tot ce avem Îți punem la picioare,
Viața pe altar Ți-o jertfim cu mare dragoste,
Azi, de aniversarea Ta, sfânta zi de naștere.
Bine-ai venit Isus, mântuirea noastră!