Viaţa...

Viaţa...

Viaţa, primită de la Dumnezeu,
De om, de-a o trăi în ascultare,
De-ale Lui legi şi porunci sfinte
Ce i-au fost date ca-ndrumare,

Este să vadă dragostea Lui mare
Ce prin creare să o aibă-n minte,
C-astfel, El îi vrea doar fericirea
La care el veghind, să ia aminte!

Examenul acesta, nu-i de evitat,
Căci cel rău, ce-mprăştie ispite
Veghează pe-om să-l amăgească
În fel de fel, de curse negândite -

Să le-ntindă prin capcane ticluite,
Să-l biruie cu ispitirea sa firească
Punându-l în dizgraţia preasfântă,
Şi astfel, viaţa să i se sfârşească.

Spre-a fi în stare, ca-n credinţă
În sus să urce spre desăvârşire,
El trebuie ca-n Jertfa din Calvar
Să vadă-a Domnului neprihănire,

Că-i va aduce în veci nemurire -
Prin dragostea manifestată-n har,
În care-i dă iertarea prin credinţă
Prin Mielul, cel de Jertfă pe altar.

Flavius Laurian Duverna
21 martie 2015