Un cuprins de necuprinse

Un cuprins de necuprinse

Caută să înțelegi deplin,
Voia Domnului deplină,
Și de-al Duhului preaplin,
Să-ți fie inima plină.

Să înțelegi caută, Tăria,
Puterea Celui Preaînalt
Și în suflet răstignirea,
Să-ți fie țel și scop înalt.

Iubind, te luptă să înțelegi
Ce altfel nu se înțelege,
Și luptă Dragostea să-alegi,
Așa cum Dragostea te alege!

Învață să înțelegi Lumina,
Și voia Celui ce ilumină
Să poți și tu ilumina
Pe cei ce nu știu ce-i Lumină!

Dacă înțelegi Puterea
Acelui ce te-a înfiat,
Câștigul tău este învierea
Prin Viața Celui înviat.
***
Domnu-ar vrea să ne îmbrace
Deplin în lumina Sa
Însă a trăi-n lumină,
Stă-n puterea mea și-a ta.

Cu Puterea Lui divină
Dumnezeu ne-ar înzestra
Dar Puterea n-o să vină
La acela, ce n-o vrea.

Stă-n puterea mea și-a ta
Să trăim în pace.
Domnu-izbândă ne va da,
Pacea, de ne place.

Dumnezeu cu drag ne-ar face
„după asemănarea Sa,
Dar nu poate când ne place
Să fim tot ca altcineva...

Nu putem îndepărta
Tot ce rău ne-ar face,
Dar putem a nu accepta
Ce Stăpânului nu-I place.

Domnul ne dă pacea Sa
Și prin ea vrea să ne îmbrace
În putere inima,
Însă a trăi în pace
Și-a ne bucura de ea
Stă-n puterea mea și-a ta!
***
Biruința-i pregătită,
E la dispoziția ta,
Duhul stă și ți-o prezintă
Numai, n-ai s-o poți vedea
Dacă ochi deschiși spre Țintă
Nu poți singur ridica!
***
Rătăcește-te de cine
La rău te conduce,
Dar departe nu te duce
De: „Domnul, cu tine”,
Căci prezența Lui ți-aduce
În tot rău-un bine.
***
Nu privi ca ceilalți
Numai la rănile tale,
Ci cu aceeași mare jale
Uită-te atent, în Vale
La rănile celorlalți!
Lasă „munții” tăi înalți
Și coboară, fiind pe cale
De-ajutor și altor frați –
– Astea sunt valori reale
Care fac să te înalți!
***
Nu poți experimenta
Niciodată dragostea
Cu inima altuia,
De-aceea, nu judeca
Pe-altul cu inima ta
Ce nu poate îmbrăca,
Dragostea, pentru a da
Tot ce e mai bun în ea,
Pe alții spre-a ridica,
Sprijini și ajuta...

Toți ar da dacă-ar avea
Și de unde să mai ia...
Și-ar sprijini de-ar putea
Să se sprijine-n ceva.
***
Răul stă mereu lipit
De binele cel dorit
Și de multe ori din tine,
Iese rău în loc de bine...
Dar, mă ierte Dumnezeu,
Că întreb, de ce nu-ți vine
Rău, când îi vorba de sine,
Și cum faci, că acest rău,
Ție însuți nu-ți survine? !
***
Judecă un om, o faptă,
Sau o situație-n sine,
Dar fă-o cu judecată
Nu cum ți se pare bine.
Căci întotdeauna-n tine
Rău și bine deodată,
Luptă grabnic să se-afirme
Și de fiecare dată
Judecata o să-ți confirme
De ești om cu judecată,
Sau judecător în sine.
***
Influența ta în lume
Să nu fie schimbătoare!
Cu inima-n sărbătoare
Arată că porți un nume
Scris în Slava viitoare
Și că-această Slavă-n tine
Vie e și lucrătoare!

Îndeamnă la tot ce-i bine
Orice ființă de sub soare.

Și oricine cercetează
Viața și trăirea ta
Să poată concret vedea
Că nu te influențează
Nicicum și nicicând lumea,
Fiindcă te interesează
Dumnezeu și voia Sa.
***
Cu ochii deschiși spre Țintă
Și cu sufletul, mereu,
Slăvește-L pe Dumnezeu
Și cu cinste-L reprezintă,
Căci El știe când ți-e greu,
Știe tot ce te frământă,
La fel știe când cel rău
Dă târcoale să te mintă...
***
Dacă undeva, în tine,
Ți se cere socoteală
Fiindcă n-ai făcut ce-i bine,
Tot de-acolo, la iveală,
Iese răul și se ține,
Cu fireasca-i îndrăzneală,
Un stăpân peste-al tău sine.
Dar când nu cazi la învoială
Cu acest tiran, survine,
Fără nici o îndoială,
Transformarea cea reală
Și schimbarea ta în bine.
***
Vă pot spune cu durere
Că-n viață-s bariere
Făurite cu plăcere
Doar din „puncte de vedere”.
Deși mici și efemere,
Aduc multă neplăcere
Atunci când pierd din vedere
Scopul care Domnu-l cere!
***
Tot ce-i rău și bun
În tolbă se-adun-
Să arunci cu ele,
Dar nu fi nebun
Dând cu toate cele...
Dă cu bunicele
La timpu-oportun.

18/05/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)