Tu eşti Cel ce ne zideşte!

Tu eşti Cel ce ne zideşte!


În toate Tu eşti Cel ce ne zideşte
Eşti cel care doar binele ni-l vrea
Tu eşti acel care ne ocroteşte
Plină de milă e iubirea Ta

Tu ne-ai compătimit când am căzut
De glasul Tău, noi nu am ascultat
Păcatul l-ai văzut şi Te-a durut
Şi pentru asta, Te-ai sacrificat.

Tu ai văzut şi când Satan în ceruri
Pe-o parte dintr-e îngeri i-a corupt
Şi toate au trecut, dar peste vremuri
Chiar şi aceste fapte Te-au durut

Te doare când ne vezi naivitatea
Cât de uşor putem fi păcăliţi,
Când vezi cum renunţăm la bunătatea
La şansa de a fi mereu iubiţi.

Sau când trăim în cruntă nepăsare
Şi nu luptâm să fim buni şi smeriţi,
Cand te respingem cu nerusinare
Si refuzam ca să fim mântuiţi.

Îţi pasă mult şi încă ne iubeşti
Tu însăşi viaţa Ta ne-ai dat-o în dar
Să fim salvaţi si să ne mântuieşti
Când sângele a curs sus la calvar

Când slava Ţi-ai lăsat la Tatăl Tău
Ştiai ce Te aşteaptă pe pâmânt,
N-ai ezitat şi nu Ţi-a părut rău
Salvarea noastră, era al Tău gând.

În faţa vajnicilor Tăi călăi
Nu Ţi-a fost teamă, moartea-i înfruntat
Tu Te rugai şi atuncea pentru ei
Ca Tatăl Tău să ierte al lor păcat.

Nicicând nu s-a găsit aşa iubire
Ca să Îi ierţi pe cei ce Îţi fac rău
Si ca să ai atâta dăruire
Să-L poţi iubi, chiar pe duşmanul Tău

Isuse, Tu pe toate le-ai făcut
Chiar viaţa Ta ne-ai dat-o nouă-n dar
Batjocorit prin moarte ai trecut
Ca pentru noi să mai existe har.

Şi acuma după mii de ani trecuţi
Tu eşti speranţa noastră-n veşnicii
Căci Tu ne chemi ca sa nu fim pierduţi
Doreşti să fim cu toţi ai Tăi copii.

Acei care în inimi Te primim
Din apă şi din Duh am renăscut
Acei care cu Tine vrem să fim
Un legământ pe viaţă am făcut.

Suntem copiii Tăi mărite Tată
Avem nevoie de-a Ta ocrotire
Eşti credincios cu noi şi niciodată
Nu o să fim lipsiţi de-a Ta iubire

Atunci când va veni necazul mare
Doar Tu vei fi al nost Judecător
Şi cel ce crede-n Tine, nu mai moare
Vom fii cu Tine, scump Mântuitor!

Amin

Câmpia Turzii, 16 martie 2011