Ţi s-a arătat ce cere Domnul de la tine...

Ţi s-a arătat ce cere Domnul de la tine. . .





O, deşertăciune, totul este o deşertăciune şi totul pare azi deşărtăciune, aşa se pare,
O, deşertăciune a deşertăciunilor, totul este o deşărtăciune. . . aşa să fie oare?
Aşa se pare, aşa s-a şi părut demult atunci şi astăzi, de Tu lipseşti așa se pare,
Deşertăciune pare totul, a fost şi tot aşa va fi de la-nceput şi până la sfârşit. Oare?
De Tu lipseşti, de Tu nu eşti prezent, nimica este totul şi totul e nimica și-un nimic,
Nimica n-ar fi fost și nu ar fi de Tu lipseşti, deşertăciune ar fi totul şi totul un nimic.


Ţi s-a arătat ce cere Domnul de la tine, omule, dreptatea și binele să-l faci, să-l cauți,
Cu El smerit să umbli pe pământ, de El tu să te temi, Lui să Îi slujeşti, pe El să Îl iubeşti,
El astea-ţi cere astăzi omule, întoarce-te din nou la El din calea ce te duce azi la moarte.
Ferice e de omul, de omul cel ce te-a găsit şi astăzi încă Te găseşte şi Te caută, ferice,
Tu l-ai căutat întâi, mai dinainte de tot și toate, Tu încă îl mai cauţi şi azi, ferice,
Din înălţimi priveşti la oameni pe Pământ, îi cauți și îi găsești, îi smulgi și azi din moarte.


Un om Tu cauţi şi azi, un om ce binele să-l caute şi să-l facă, un om să Te iubească,
Un om să Te iubească căci Tu eşti Dumnezeu, doar Tu eşti Tatăl lui, eşti Dumnezeu,
Când Tu eşti lipsă-n om, nu eşti recunoscut şi onorat ca Creator, ca Dumnezeu și Tată,
Adevărat, adevărat că totul e atunci deşertăciune, a fost aşa şi-aşa va fi mereu, mereu,
Deşertăciune-i unde Tu lipseşti, n-ai fost, nu eşti prezent, ce mare e deşertăciunea Tată,
Unde Tu nu eşti iubit, nu eşti căutat, nu eşti dorit, glorificat, deşertăciune-i tot mereu.


Ferice e de omul pe care Tu îl cauţi şi el găsit se lasă de Tine Dumnezeul meu, ferice,
Ferice e de omul ce frica Ta o poartă zi de zi şi an de an, de el ferice azi și-n veci ferice.
Nu, nimica nu-i deşertăciune, Tu bine toate le-ai făcut şi bine grijă ai de totul, toate,
Acolo unde Tu lipseşti, nu ești, nu eşti prezent, deşertăciune pare totul, deșertăciune.
Unde Tu nu eşti e trist și omul, e trist și locul, nu e lumină, nu-i speranţă de Tu lipsești,
Nimica este totul atuncea când lipseşti, ce gol şi-ndurerat e omul când Tu cu el nu eşti.


Va trebui să-ți spui de astăzi ție și-alor tăi, nimica nu-i deșertăciune, Isus e Om și Dumnezeu!
Mi-s ochii azi uscăți de-atâta lacrimi vărsate pentru Tine Doamne, Tu ești Dumnezeul meu!
E datoria orişicărui om, să iubească şi să țină, să păzească a-Tale Legi, de Tine să se teamă!
Ascultă bine omule şi ia aminte, pe tine astăzi Dumnezeu te cheamă, priveşte și-azi la tine,
Destupă-ţi azi urechile, deschide-ţi azi şi ochii, tu inima deschide-I astăzi, nu-ți fie teamă!
Cu El atunci şi El cu tine, nimica nu-i deşertăciune, ce minunat să fi cu El şi El cu tine.
O, deşertăciune, tu pleacă astăzi de la mine, de Dumnezeul meu tu eşti înfrântă…pleacă.
Îţi mulţumesc, cu Tine sunt învingător, cu Tine-i totul minunat, nimica nu-i deşertăciune.




18-Iulie-2015.