Te rog, fie-Ți milă

Iubire eternă, de veacuri Tu Ești,
Și vrei să sfințești omenirea,
Venit-ai în lume din sfere cerești,
Să dai tuturor izbăvirea!

Știut-ai, Preasfinte, de patimi! Știai,
Că mulți Te vor da la pierzare,
Dar planul salvării era ca să dai,
Prin jertfa-ți pe cruce, iertare!

Luat-ai durerea în trupul finit,
În carne bătut-au piroane,
Scuipat și lovit, sus pe lemn răstignit,
Smerit ai rămas însă, Doamne!

Strigat-ai în lacrimi, cu trupul sfârșit,
Când Duhul pleca către zare,
"O, Tată, îi iartă, căci nici n-au gândit,
C-au dat pe Cristos la pierzare!"

Lovit-au cu lancea în coastă, Isus,
N-au dat peste os să-l zdrobească,
Din rană, și sânge și apă a curs,
Scriptura ca să se-mplinească.

Băut-ai paharul durerii, supus,
Să lași lumii-ntregi mărturie,
Ca Fiu ascultat-ai ce Tatăl a spus,
Iar nouă ne-ai dat Apa Vie!

Ca hrană lăsat-ai eternul Cuvânt,
O candelă pentru picioare,
Când traiul va fi prea greu pe pământ,
Privirea-mi ridic către soare!

Acolo mi-e locul și pacea, eu știu,
O vreme sau două mai este,
Aștept să trec pragul, Acasă să fiu,
Să nu mai trăiesc o poveste!

Iubire eternă, de veacuri Tu Ești,
Și vrei să sfințești omenirea,
Venit-ai în lume din sfere cerești,
Să dai tuturor izbăvirea!

De-aceea Te rog, fie-Ți milă de noi,
Privește și duhul și vrerea,
Te-ndură de oameni, o, Tată, El Roi,
Și dă tuturor mângâierea!

05/08/2021, Barcelona- Lucica Boltasu