Speranța e Credință

Speranța e Credință

Dacă inima ți-e frântă și visul nu ți-se-mplinește
De aripile-s rupte și sufletul… nu poate să mai zboare,
Speranța e scânteia, ce arde-ncet … mocnește…
Speranța e scânteia ce niciodat’ nu moare!

Dacă noaptea-i foarte lungă și-i beznă pe cărare
Tu lacrimile-alungă, îți șterge-n grabă fața,
Speranța-i prima rază din neschimbatul Soare,
Ce ne șoptește-n taină că vine Dimineața!

Când barca vieții tale e în derivă, când te îneacă valul,
Când e furtună-n tine și când te copleșește “greul”
Speranța e un far în noapte ce îți arată malul,
Speranța-mprăștie norii și-apare curcubeul!

Când prin valea “umbrei morții” frica-ți dă târcoale
Și când ești firav, slab și plin de neputință
Spre munți te poartă Domnul, pe aripile Sale
Speranța e mai mult! Speranța e Credință!