Șoapta iubirii

ȘOAPTA IUBIRII

De-a mea îmbrățișare să nu vă-ndepărtați
Vă țin în brațe și asta mă încântă
De nu m-ați vrea ați fi debusolați
Și-ați fi zdrobiți la cea mai mică trântă.

Cu-a mea suflare vă stimulez gândirea
Ce crezul vi-l transpune în sferele cerești
Să vă puteți desprinde de ce dictează firea
Căci ea mai răspîndește tulburătoare vești.

Al vostru crez sublim depinde de prezența
Ce nu vreau să lipsească din traiul vostru demn
Vă spun că doar cu mine se-afirmă inocența
Deci nu-mi nesocotiți cucernicu-mi îndemn.

Nu vă-nsoțesc pe cale cu sunete stridente
Destulă este șoapta rostită grațios
V-am sfătuit oricând să spuneți complimente
Nu doar la acei din neamul credincios.

Nespusă bucurie esența mea nutrește
Văzându-vă plecați la tainicul altar
Iar harul revărsat, desigur, nu se-oprește
E-al meu prieten bun, e-al meu mărgăritar.

Văpăile sunt stinse unindu-vă cu mine
Iar tulburarea piere, voi fericiți să fiți!
Chiar de vă-nțeapă spinul născut în mărăcine
Din chinul ce urmează voi fi-veți izbăviți.

Vă-mpodobesc viața cu jerbele splendorii
Spre a gusta acum ce vă așteată-n Rai
A sta cu mine e-o culme-a sărbătorii
Să nu mai vreți structuri pe fundament din pai.

De-a mea îmbrățișare să nu vă-ndepărtați
E cuibul cel mai sigur ce poate să existe
C-așa puteți să fiți, deplin, încredințați
Că-n lupta vieții ființa poate să reziste.

George Cornici/15 Mai, 2013