Semeni mult cu Naaman

Am o mare întrebare;
Chiar cu semn de exlamare!
Cum se poate face oare?
Pentru-a da o-nştiinţare,
C-ai făcut o constatare;
Şi nu e-mbucurătoare
Deloc; e-asemănătoare,
Unei stări conflictuale!

Mă perpelesc şi mă frământ
Cum s-aduc la cunoştinţă,
Că am văzut acum profund,
Că felul tău de-a fi, nu-i bun;
Ţi-ai dat atâta străduinţă
Ca să te-arăţi într-o lumină,
Ce de tine-i cam străină;
Nu este demnă de un sfânt.

Venit-ai de aşa departe
Şi cale lungă-ai străbătut;,
Le-ai adus la toţi de toate
Daruri multe şi bogate,
Aur şi argint şi haine,
Tare frumoase şi faine,
Explicaţii, multe taine,
Dar degeaba, nu se poate;

Semeni mult cu Naaman
Din cap până în picioare!
Brav ostaş şi general;
(Pentru toate avea-un plan
Chiar la propria-i vindecare)
Ce tare rău s-a supărat
Că importanţă nu i-au dat
Şi-a fost tratat ca un sărman.

Ce dacă era lepros?
El are bani, are putere!
În toate e pretenţios
Şi a plecat chiar mânios;
Nimeni nu-i dă ceea ce cere:
E plin de el, orgolios,
Înfumurat şi vanitos;
E doar lepros, nu păcătos!

Şi câţi ca el n-or fi fiind,
Crezând, că-s mai buni ca alţii;
Nebănuind şi negândind
Că stau chiar în acelaşi rând
Cu cei ce vor da explicaţii;
Căci Domnul vine în curând
La judecată, El chemând
Viii şi morţii, adunând.

Lor li s-a spus şi explicat,
Ce să facă fiecare
Să fie mântuiţi de-ndat'
De Dumnezeu adevărat
Ce dă binecuvântare;
Dar toţi s-au încăpăţânat
Pe Domnul nu L-au ascultat
Şi au rămas doar în păcat.

Daţi dovadă de-ascultare!
Veniţi cât încă nu-i târziu!
La a Tronului picioare,
În genunchi cereţi iertare,
În Numele Sfântului Fiu!
Prin care avem intrare
La Dumnezeul nostru care
Iubeşte pe fiecare!

A.N
7.11.2012 Firenze