Rugăciunea Anei

1. Ana spunea o rugăciune-n taină
Cu lacrimi și cu sufletul zdrobit
Căci ea nu mai găsea cuvinte...
Și-atunci, o juruință a șoptit:

2. “Doamne, dacă mă ai în seamă
Te rog să îmi dai un copilaș
Un prunc de parte bărbătească
Și îl voi crește în al Tău locaș!”

3. La ușa Templului, pe scaun
Stătea Preotul Eli și privea
Înspre femeia ce mișca din buze
Însă nici un cuvânt nu se auzea.

4. Fiindcă stătea de multă vreme
Eli, crezând că-i beată, o oprește
Și îi spune cu un ton răstit:
“Femeie! Du-te de te trezește!”

5. Ana, privindu-l cu tristețe
I-a spus atunci, cât suferă-n tăcere
Și preotul luând din nou cuvântul,
A binecuvântat-o, ca semn de mângâiere.

6. Nu peste foarte multă vreme
A primit răspunsul pentru care s-a rugat
Un copilaș: pe nume Samuel
Ce-nseamnă “Dumnezeu a ascultat”

7. Femeia, nu-și uitase promisiunea
Și-atunci când a fost pregătită
L-a luat pe primul ei copil
Și a plecat spre Templu, fericită.

8. Ea l-a întâmpinat din nou, pe Eli
Și l-a lăsat pe micul Samuel
În Casa Domnului; și de atunci ‘nainte
Aveau să se împlinească mari planuri cu el.

9. Ca Ana, poate că ești și tu
Fără speranță, zâmbet, mângâiere
Te rog să nu renunți, orice ar fi
Ci să îndrăznești să ceri mereu putere

10. La fel ca Ana; ea nu s-a lăsat
Chiar și atunci când nu găsea cuvinte
Tu, să astepți plină de credință
Și să te rogi mai mult; mergi înainte.

11. El are timpul Lui, timp POTRIVIT
Și va lucra, cum nici nu te gândești
Continuă să-I spui dorința ta...
El știe când ești gata s-o primești.

12. Căci nu poți știi când vei sfârși-ncercarea
Sau când rasplata vei primi c-ai îndurat
Dar cât de mare fi va bucuria
Când vei vedea că Dumnezeu a ascultat.