Psalmul 133

Ce placut este cand fratii, impreuna locuiesc!
Cand mai multe generatii, Domnului, cu toti slujesc.
Cand batrani cu-ntelepciune, aratata-n peri carunti,
Tineri tari, plini de putere, se unesc in rugi fierbinti.

Ah, ce bine e cand Domnul toarna Duhul intre noi,
El ne e la toti Pastorul, iar o turma suntem noi.
Nu-i nimic mai scump si dulce, niciun loc nu-i mai frumos,
Decat cel unde se strange tot poporul lui Hristos!

Imbracati in haine albe, curatite-n sange sfant,
Aducand cu drag ofrande, pentru slava Celui Sfant.
Cand tamaia rugaciunii, cand cantarile de har,
Mistuie dorinta firii, inaltate pe altar;

Atunci cade roua dulce, ca pe muntele Hermon;
Untdelemnu-atuncia curge ca pe capul lui Aaron.
Iata ce placut si dulce, e cand fratii se unesc,
Impreuna cand spre cruce, toti privirea-si atintesc.

Cand la ceasul rugaciunii, intr-un cuget se prostern
Cand in taina infratirii, unitatea o traiesc;
Cand cantarile alese, se inalta intr-un glas
Cantareti, coruri, orchestre, lauda pe Imparat!

Cand din inimi multumirea, se inalta-n sus mereu,
Laudand neprihanirea, Fiului Lui Dumnezeu;
Da, atuncia se coboara Domnul cu puterea Sa,
Si simtim inviorarea, bucuria, pacea Sa!

Cand intreaga adunare cercetata e deplin,
Si cand Duhul se coboara, cu-"Aleluia" si "Amin!"
Acolo da Domnul viata, binecuvantarea Sa,
Si in inima speranta, c-om ajunge-n Tara Sa.

Caci acesta este hanul, locu-acela glorios,
Unde vaduva si-orfanul, mangaiati sunt de Hristos.
E spitalul ce primeste toti bolnavii pacatosi,
Iar Mesia-i mantuieste, curata pe cei leprosi.

El e Medicul cel Mare, care poate vindeca
Boala fara vindecare, o ia El, cu Mana Sa!
Cat de infricosatoare poate fi aceasta Casa!
E mareata, 'naltatoare, Poarta cerurilor Sale!

Casa Painii, Betleemul, Cortul Sfant de intalnire
Unde-I Mielul Sfant, Chivotul, Domnul Isus, Scumpul Mire.
Este scara cea inalta care duce pan' la nori.
Pe ea oameni se inalta, ingeri urca si cobor.

Este Casa din Sarepta, cu faina si-untdelemnul;
Inmultita-ti va fi painea, cand Ii dai intai la Domnul!
E Ebal si Garizimul, munti ce stau ca marturie,
Ca ti-a pus 'nainte Domnul, binecuvantari si-urgie.

Ti-a pus inainte viata, legea, binele pe-un munte,
Iar pe altul, fata-n fata, rau, neascultare, moarte.
Este locul unde vine Capetenia Ostirii
Ca lui Iosua iti spune sa-ti descalti mandria firii.

Aici iti vorbeste Domnul, ca lui Ghedeon din Ofra,
Isi intinde iar toiagul, si iti mistuieste jertfa.
Este Templul cu pridvoare, Casa Domnului Divin,
E o sfanta Scaldatoare, cu finici, e un Elim!

E Betelul unde omul, lupta iar in rugaciuni
Nu se lasa pana Domnul ii raspunde prin minuni!
Este muntele pe care, Dumnezeu cu mana Sa,
Insemneaza doua table, aratandu-Si voia Sa.

Cand prin lucratori Cuvantul, sparge inima de piatra,
E la lucru Imparatul, caci Scriptura-i ca o dalta.
Cand prin Duhul Sfant vorbeste, mangaie, indreapta, mustra,
Taine-ascunse lamureste, si ne-arata calea-ngusta.

E Toar, cetatea mica, spre salvarea ta din foc,
E Corabia potrivita,sa ne scape de potop.
E Biserica, Mireasa, Porumbita dintre stanci;
Sunamita, Preafrumoasa, adunarea celor sfinti.

Este Muntele, Sionul, straluceste minunat
Aici se prezinta Domnul, fiind de doi sau trei chemat.
Sa nu parasim locasul unde suntem asezati,
Sa veghem, caci vine ceasul, cand la cer vom fi luati.

Partasia-n adunare, este numai oglindirea
Partasiei viitoare, ce va-ncepe cu rapirea.
Doar atunci e-adevarata bucurie-n Duhul Sfant;
Sa strigam, deci: "MARANATA! Vino, Doamne, mai curand!"

Amin.