Pe genunchi

PE GENUNCHI



Pe genunchi la rugăciune, am întâlnire
Cu Părintele cerului şi Fiul veşniciei.
Se deschide altarul cu făcliile de iubire,
Se revarsă peste inimă, imnul bucuriei.

Pătrunsă-s de fiorul prezenţei divine,
Ce-mi iartă-n blândeţe a mea slăbiciune.
Şi-mi dă putere spre Cer să m-avânt,
Fără să mă tem de furtună sau vânt,

Las la cruce toate îngrijorările vieţii.
Şi toate supărările ce dau spor tristeţii.
În taină rugăciunea spre cer se înalţă,
În noapte târziu şi-n zori de dimineaţă.

Putere primesc şi-un imbold să lucrez,
În dimineaţa însorită, un vers să creez.
Vin razele de lumină din Soarele divin,
Şi a mele versuri, toate Lui le închin.

E-o nouă zi, mi-e dragă părtăşia cu El,
M-ajută să-mi ordonez viaţa, Emanuel.
Să-mi port paşii pe urma paşilor Lui,
Întreaga zi, spre Slava Lui să o dărui.

Depind de Harul Lui, ce-mi inundă fiinţa,
Îmi dă puteri de bivol, şi măreşte credinţa.
De toate cerinţele mele, El se îngrijeşte,
În furtunile dezlănţuite, el mă însoţeşte.

Poartă de grijă, să nu mă abat de pe cale,
În clipe grele, mă poartă pe braţele Sale.
Mă-ncredinţez în braţul Lui binecuvântat,
El e Împăratul Divin, ce mântuire mi-a dat.

Amin!