Pe-al Dragostei măreţ altar

Pe-al Dragostei măreţ altar

Pe-al Dragostei măreţ altar
Pe cucea Golgotei expus,
Prin Jertfa sacră a lui Isus,
M-am revăzut în sfântul har
Mergând spre patria de sus.

Altarul Golgotei mi-a dat
Speranţa dulce a mântuirii
Prin actul mare al Jertfirii,
Că-n El sunt răscumpărat
Prin biruinţa, asupra firii.

Căci biruinţa cea măreaţă
A Domnului Isus Hristos,
Prin întruparea, venind jos,
În lumea-nvăluită-n ceaţă,
E faptul cel mai maiestos.

Şi-această sfântă biruinţă
În lupta cu păcatul crunt,
Care-a purtat-o, neînfrânt,
Îmi este mie prin credinţă,
Dată-n harul Său cel sfânt.

Astfel ea mă-ndreptăţeşte
Să port haina neprihănirii,
Ce mi-o dă Domnul iubirii,
Care-n veci mă mântuieşte
Din soarta sumbră a pieirii.

Mergând spre patria de sus
Eu mă revăd în sfântul har
Prin Jertfa sacră a lui Isus,
Pe crucea Golgotei expus,
Pe-al Dragostei măreţ altar.

Flavius Laurian Duverna
28 noiembrie 2011