O credinta vie

O CREDINTA VIE




O credință vie... pătrunde-n sufletul meu,
Lumina diafană... Măreţul Dumnezeu,
Cel ce-a fost veşnic şi veşnic fi-va mereu,
Revărsată cu iubire, din raze de curcubeu.

Am convingerea deplină... Măritul Creator...
Şi-a dat Fiul să moară... pentru al Său popor.
Isus a turnat milă şi mir peste răni... care dor,
Semnând iertarea la cruce... ca Mântuitor.

A intrat în Locuinţa morţilor în cercetare,
Şi-a dus... celor ce L-au aşteptat... o salvare.
A străbătut moartea şi-a veşniciei hotare,
Punând toate energiile cerului... în mişcare.

A ieşit după trei zile... din bezna nopţii,
Luând cu Sine... cheile locuinţei morţii.
Croind... Cale vieţii... în stâmtoarea porţii,
Să strălucească lumina... far al eternităţii.

Şi-a dat viaţa şi a avut puterea... s-o ia-napoi.
Şi-a revărsat iubirea... în sufletele noastre goi,
Ca să ne scoată... din adâncimi pline de noroi...
Să schimbe întunericul... cu lumina... în noi.

Suntem călători... spre Patria Luminii eterne,
El... din a plângerii Vale... drum nou aşterne.
În luptă... ne dă putere... o minte... ce discerne
Vremelnicia omului... în iubirea ce ne cerne.

Iubirea lui... topeşte zgura... din a noastră fire...
Şi ţese... o ţesătură nouă,... din dragoste de Mire.
Un strai mult prea frumos... din fir de in subţire...
Cu puteri miraculoase şi zbor spre nemărginire.

Păşi-vom cu credinţă... pe ţărmul mult visat...
Slăvind pe Isus... care din infern ne-a scăpat.
Înflăcăraţi de Duhul Sfânt... care ne-a prelucrat...
Care paşii ne-a călăuzit şi la nevoie ne-a mustrat.

Rezultatul muncii sfinte... este... un sfânt popor...
Unde... îi vei putea găsi... sigur... pe toţi acei ce vor...
S-abată... de la desfrâu... minciună... a lor picior...
Cei ce lucrează sfinţire... în adevăr... cu mult spor.
Amin!