Nicicand fara Tine

NICICAND FARA TINE


Ispite grele vin adesea-n calea vieţii mele
Şi-mi stârnesc cu viclenie toate slăbiciunile.
Alerg la Tine, Isuse, în lumina Ta să trăiesc,
Puterea să le înving pe toate, să primesc.

Dragostea Ta glorioasă mă ţine aproape,
Puterea mâinilor Tale de hău mă desparte.
Ești viaţa şi fericirea mea pe deplin.
Ești Iubirea... ce mă luminează din plin.

În prigoniri şi strâmtorări, răzbat prin har,
Ceasul rugăciunii îmi şterge orice amar.
Eşti al meu scut nedespărţit Isuse iubit,
Orice durere a inimii mele, Tu ai potolit.

Mă ajuţi... să-mi ţin dreaptă umblarea,
Te-ngrijești... să nu rătăcesc cărarea.
Când puteri vrăjmașe mă lovesc cumplit,
Eşti lângă mine, nu laşi sufletul zdrobit.

Nicicând fără Tine, să zbor... n-aş putea,
În cer n-aş umbla, pe-o rază de stea.
Mi-ai pus o credinţă vie şi-o inimă-n piept,
Prin iubirea Ta... ochii... spre cer să-i îndrept.

În armonie... doar prin Tine, pot să vieţuiesc,
Prin credinţă... minuni de minuni eu trăiesc.
E minune... că pot să respir aerul oxigenat,
Că-n locul morţii, viaţă veşnică mi-ai dat.

Nu era nimic bun în mine, să fiu de Tine aleasă,
Să-mi da-i neprihănirea şi să fiu a Ta mireasă.
Dar dragostea Ta Sfântă mi-a luat toată povara.
Şi-n suflet viaţa nouă... a-nmugurit Primăvara.

Primăvara vieţii mele înmugureşte veşnic,
Iar Tu, pui lumina în a vieţii mele sfeşnic.
Prin Duhul Sfânt mă-îndrumi pe Calea Vieţii...
Şi-mi deschizi orizontul spre zorii dimineţii.

În credinţă mă porţi în frumuseţi nemaivăzute,
Pe plaiuri verzi duci inima mea, plaiuri necunoscute.
Credinţa rodeşte în inimă, fructul nemuririi,
Din seva Iubirii Celei Mari, hrana neprihănirii.
Amin!