N-a trebuit să caut iubirea...a venit ea la mine

N-a trebuit să caut iubirea
Venit-a la mine din Plaiul ceresc
Și-azi mi-amintesc, cu drag, întâlnirea
Când înțeles-am ce vrea Nemurirea
Cu ființa-mi cuprinsă de zel omenesc.

N-a fost nevoie să merg pe-o cărare
Ce duce-n terenul de taine cuprins
Să pot să-i spun tot ce mă doare
(Orice necaz și orice-ncercare)
Ci Ea a-nviat ce-n mine s-a stins.

Voiam s-o cunosc, să știu unde este
Distanță enormă voiam să parcurg
Să trec prin cetăți, să trec peste creste
Să văd că-i reală și nu o poveste
Dar Ea mi-a șoptit într-un ceas de amurg:

”Sosit-am din Slava nemuritoare
Cereasca Lumină în ființe s-o pun
Cuprinse să fie de sfânta suflare,
Să simtă puterea ce dă vindecare
Și cât le iubește Păstorul cel Bun...

Sosit-am să-ți fiu sprijin pe cale
Să-ți dau ce-ți lipsește, sens de-a trăi
S-accepți, zilnic, stări ideale
Și-acele cadouri sublime, reale
Și tot ce Cuvântul poate grăi.”

N-a trebuit să-i spun suferința
Atingerea Ei mi-a dat nou elan
În bucurie s-a transformat neputința,
Gliei nu i-a mai fost roabă dorința,
Am vrut să-mplinesc divinul ei plan.

Îmi știe o boală, îmi știe oftatul
Nicicând nu mă lasă pradă să fiu
Celor ce vor să domnească păcatul.
Mi-a spus ce vrea să facă-Mpăratul
Și-n zorii zilei și-n ceasul târziu.

Anii se duc; Ea rămâne cu mine
Mă-nalță când cad în praful lumesc
Plânge cu mine când m-apasă suspine
Prezența ei prin văi, pe coline
M-ajută, mai mult, spre Cer să privesc.

Nicicând n-a fugit în ore de criză
Ci-a fost cu mine ușurare să-mi dea
Apoi, a veni o altă surpriză:
Pătruns-a în viață o tainică briză
S-aducă splendoare în inima me.

N-a trebuit să caut iubirea
În alte ținuturi cuprinse-n mister
Era aici, mi-amintesc întâlnirea
Când am aflat ce-nseamnă jertfirea
Și cum ne păzește preasfântul Vier.

George Cornici/Sept2020