Moartea lui Saul

Motto: ""Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea, si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli si terafimi."" 1 Samuel 15:23

S-a iscat un nou razboi si iata ca filistenii
In campie la Sunem au venit cu toti ostenii;
Olacari grabiti alearga sa-i duca lui Saul stirea,
Care-n graba, la Ghilboa tabareste cu ostirea.

Frica l-a cuprins pe Saul vazand tabara dusmana,
Stie c-a gresit amarnic dar nu-i vreme de dojana;
Vroia moartea lui David urmarit fara-ncetare,
Si-a lasat imparatia fara nici o aparare.

Acum il asteapta lupta si e tare-ngrijorat:
Unde sa gaseasca oare,indrumare sau un sfat?
E cuprins de disperare, spaima-n suflet ii patrunde,
Cere Domnului povata, insa Domnul nu-i raspunde.

Cum sa ii raspunda Domnul cand ii ucisese preotii
Cand cauta cu furie sa il dea pe David mortii?
Prin profet il sfatuise, dar il ascultase oare?
El s-a departat de Domnul, vinovat de neascultare.

Se gandeste doar sa scape de momentul asta greu,
Nu cainta, nu smerenie, nu s-a-ntors la Dumnezeu!
Ba mai mult, a cautat indrumare si -ajutor
La cea care cheama mortii, o femeie din En Dor.

Dezolant tablou cu Saul si cu doua ajutoare
Umbland deghizat in noapte, cautand o vrajitoare!
Cel ce-a fost uns pentru Domnul ca sa fie imparat
Cauta sa cheme mortii pentru ajutor si sfat!

Atat ii ceruse Domnul: ascultare si credinta!
Si ar fi domnit in pace dupa a Domnului vointa;
Dar din incapatanare si cu duh de razvratire
S-a indepartat de Domnul si se-ndreapta spre pieire.

Merge la acea femeie - jura sa n-o pedepseasca -
Sa-l cheme pe Samuel, caci cu el vrea sa vorbeasca;
Ea ii asculta porunca, dar cand Samuel apare
Il recunoaste pe Saul si scoate un tipat mare:

"Tu esti Saul! Pentru ce m-ai Inselat?"
"Nu te teme de nimic! Spune-mi ce vezi, de indat`!"
"O fiinta dumnezeiasca ce se scoala din pamant!"
"Dar la fata?""Un batran cu o mantie drept vesmant."

Saul stie ca-i profetul si adanc i s-a-nchinat,
Cel sculat din morti intreaba:"Pentru ce m-ai tulburat?"
"Filistenii-mi fac razboi si sunt tare stramtorat
Fiindca Domnul nu-mi raspunde; de aceea te-am chemat"

Samuel raspunde-ndata: "Pentru ce ma-ntrebi pe mine
Cand Domnul e vrajmasul tau si s-a-ndepartat de tine?
Esti vinovat de neascultare, vinovat de omucid,
Azi ti-a luat imparatia si a dat-o lui David!

Nu ai ascultat porunca si nici glasul Domnului,
Sa il faci pe Amalec sa simta mania Lui!
De aceea maine-n lupta cu vrajmasii filisteni
Vei pieri cu fiii tai si o multime de osteni!"

Groaznica prezicere pentru Saul-imparat!
Ca un brad lovit de fulger Saul s-a cutremurat
Si s-a prabusit de groaza si slabie la pamant,
Cand a inteles ca-n lupta va pieri si va fi-nfrant.

E lipsit de-orice putere, obosit si nemancat,
Nu mai vrea sa se ridice, greu se lasa-nduplecat;
Iar femeia taie-n graba un vitel, si-azimi ii coace,
Saul, dupa ce mananca, la ostire se intoarce.

Dupa o noapte de odihna ostile stau fata-n fata,
Fiecare se gandeste: Oare voi scapa cu viata?"
Pregatirile sunt gata, trambitele suna-n zare,
Se reped unii spre altii intr-o crancena-nclestare.

Saul lupta ca un leu, lovituri cumplite imparte,
Si pe-ntreg campul de lupta apare hidoasa moarte;
Peste cei din Israel filistenii vin puhoi,
Coplesiti, israelitii fug ingroziti inapoi.

Sagetati de filisteni, mor pe coasta muntelui,
Saul este ranit greu, langa el mor fii lui;
Si nemaiputand sa lupte nici sa scape de vrajmas,
Saul se arunca-n sabie intr-un gest sinucigas.

Cel ce-a fost ales de Domnul, uns sa fie imparat,
A murit atat de tragic pentru ca n-a ascultat
Si s-a-ndepartat de Domnul, n-a mai stat in rugaciune,
S-a-ncrezut in sine insusi si in propia intelepciune.

Dar ce hotareste Domnul se-mplineste negresit
Fara nici o amanare, la momentul potrivit;
Pentru Dumnezeul nostru nu exista neputinta,
Caci El zice si se face, porunceste si ia fiinta.
Amin!