Marta și Maria

Motto:""Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr."" Ioan 11:5.

Trecând Isus printr-un sat
L-au văzut niște femei
Și una, pe nume Marta,
L-a primit în casa ei.

Mai avea Marta o soră
- Maria cea credincioasă -
Și un frate numit Lazăr,
Care nu era acasă.

În vorbirea aramaică
Numele de Marta înseamnă
O femeie cunoscută
Ca "stăpână" și ca "doamnă".

Poate chiar de-aceea Luca
Ne vorbește, cu temei,
Că pe Isus, nu-n "casa lor"
L-a primit, ci-n "casa ei."

Dar și Marta și Maria
L-au întâmpinat în prag,
Încântate de sosirea
Oaspetelui tare drag.

Și s-au luminat la față
Bucurându-se nespus,
Fiindcă ele, amândouă,
Îl iubeau mult pe Isus.

Nu se-asemănau ca fire:
Marta plină de vigoare
Iar Maria mult mai calmă,
Liniștită, gânditoare.

De cum Isus și ucenicii
Au intrat, cinstindu-i casa,
Marta a sărit degrabă
Să le pregătească masa.

Face focul... Aduce apă...
Și legume din grădină;
Spală... Taie... Apoi cerne
O măsură de făină.

Face pâine... Iar în oală
Clocotește o fiertură;
Într-un vas pune smochine...
Doamne, cât-alergătură!

Și mai sunt atâtea lucruri
Care trebuie făcute!...
Ce-o fi oare, cu Maria
De nu vine s-o ajute?

Într-una din acele-odăi
Pentru oaspeți hărăzite,
Ucenicii-și odihneau
Picioarele obosite.

Toți erau așezați roată
Împrejurul Domnului,
Iar Maria-și avea locul
Jos, la picioarele Lui.

Ăsta-i singurul loc unde
Auzim în orice limbă
Ale Domnului cuvinte
Care inima ne-o schimbă.

Aici vom găsi odihnă
Cei trudiți și-mpovărați;
Aici găsi-vom slobozenia
La care am fost chemați.

Aici a cunoscut Maria
Că El a venit în lume
Să aducă mântuire,
Să învețe, să îndrume

Oamenii de pretutindeni
În sfințenie să trăiască;
Că El n-a venit în lume
Ca Lui să I se slujească

Ci, va sluji El și Își va da
Viața ca răscumpărare
Pentru mulți, care pășesc
Spre osândă și pierzare.

Aici a cunoscut Maria
Că Isus-Domnul prețuiește
Orice lucrare de slujire...
Și negreșit o răsplătește.

Dar când ne-apropiem de El,
Cu cât ne apropiem mai tare
Cu atât mai mult revarsă
Har și binecuvântare.

Că atunci El ne sfințește
Și ne face mai curați,
Iar prin dragostea Sa mare
Vom fi veșnic mângâiați.

Dar, iată că în ușă apare
Marta cea preocupată
Să-I slujească cât mai bine,
Și întreabă supărată:

"Doamne,
Nu-Ți pasă că m-a lăsat
Singură să Îți slujesc?
Spune-i, dar, să mă ajute
Ca să pot să isprăvesc!"

Isus s-a întors spre Marta
Și-a privit-o cu iubire,
Fiindcă știa că-i împărțită
În multă, multă slujire.

"Marto, i-a răspuns Isus,
Multe-s lucrurile care
În slujire te frământă
Și-ți provoacă-ngrijorare.

Tu îți faci partea de slujire
Iar Maria - sora ta -
Și-a ales partea cea bună
Care nu i se va lua."

Dar Isus privea cu drag
La slujirea-i grijulie,
Că El cunoștea că Marta
Slujea cu credincioșie.

Marta, față de Maria,
Era din fire mai activă,
Dar Isus pe amândouă
Le iubea deopotrivă.

Putem spune că Maria-i
Credința care zidește;
Marta e credința care
Aleargă și-nfăptuiește.

Cel credincios, pe amândouă
În inima lui le poartă,
Altfel, o credință fără fapte
Este o credință moartă.

Doamne, în dragostea Ta,
Dă-ne har!... Dă-ne tăria,
Noi să fim ca amândouă:
Și ca Marta, și ca Maria.Amin!