Mai degrabă, mai târziu...

MAI DEGRABĂ, MAI TÂRZIU...

Mai degrabă, mai târziu
Răspunsul așteptat sosește
Stăpânul nostru este viu
Ne vindecă dumnezeiește.

Necazul, da, ne-a-ngenuncheat
Când n-a fost mică încercarea
Dar El cu brațul ridicat
A potolit învolburarea.

De agitatul val purtați
Strigat-am să primim scăpare
Și-ndată fost-am cercetați
Căci a venit înseninare.

Iar uneori în lupta grea
(Povara apăsând pe spate)
Că eram singuri...se părea
Dar am simțit ușurătate.

Când vreme lungă a trecut
În care domina tăcerea
Noi, în sfârșit, am priceput
C-al nostru Domn e Privegherea...

Minuni și taine am trăit
De-atâtea ori în pribegie
Și știm că a intervenit
Să nu se-abată vreo urgie.

Vîzând că-I bun și credincios
Nu ne abatem din cărare
Da, diavolul este nervos
Că dragostea-I, mereu, răsare.

E-nfăptuit divinul plan
Întotdeauna...nu-s excepții
Și vom ajunge la Liman
Unde se-adună înțelepții.

George Cornici/1 Iulie, 2015