Mă voi întoarce într-o zi acasă

Mă voi întoarce într-o zi acasă,
În pragul cerului voi ancora,
Voi sta cu sfinți'n cer la masă,
Și pe Hristos Il voi vedea.

Mă voi întoarce într-o zi acasă,
Cu dor de cer în sufletul trudit,
În țara cea de vis în țara cea frumoasă,
Îl voi vedea pe Cel ce m-a iubit.

Mă voi întoarce într-o zi acasă,
Și voi pieri în zarea de cristal,
Voi fi și eu la nunta glorioasă,
Ce se va serba pe'al nemuririi mal.

Nu e mult și eu mă voi întoarce,
Și voi lăsa pământul de dureri,
Căci vremea cu timpul încet toarce,
A slavei mari încununări.

Eu voi pași curând în nemurire,
Cu pașii repezi hotărâți,
Și-acolo sus în marea fericire,
Vom ancora cu-aceia mântuiți.

Aștept aceea zi plină de farmec,
Ce va purta pe-aripi răspunsul la dorinți,
Și mulțumire-i voi aduce-n cântec,
Pe norul slavei cu ai mei iubiți.

Aici nu e nimica până în vecie,
E totul trecător și putrezește,
Doar o sclipire de bucurie,
E bunătatea Tatălui ce se-noiește.

Aștept... Și așteptarea mi se pare lungă,
În nopțile de plumb târzii,
Doar adierea Ta întristarea îmi alungă,
Și-mi spune să aștept ca Tu revii.

E greu când stai și-aștepți s-ajungi acasă,
Și-atât de lung se pare drumul,
Și chiar cărarea-i uneori pietroasă,
De ți se pare că nu sfârșește zbuciumul.

Aștept sa ma întorc de pe cărări străine,
Ce șerpuiesc ades' prin vai,
Aștept să uit de lacrimi și suspine,
Aștept să părăsesc a lumii căi.

Mi-e dor de toți ce și-au sfârșit alergarea,
De cei ce-al cerului prag au pășit,
Aș vrea cât mai curând să străbat zarea,
Să fiu cu ei și-al meu Iubit.

Mă voi întoarce într-o zi la Tine,
Isuse drag, Isus, Mire iubit,
Acolo tu vei sta la sfat cu mine,
Iar eu voi fi cel mai fericit.