La Marea Adunare

La Marea Adunare

O, Doamne! Cea mai scumpă întâlnire
Când Îţi vei aduna din valea plângerii,
Pe toţi aleşii Tăi, la minunata întrunire,
Cu drag şi patos, vor împlini-o îngerii
Cuprinşi fiind de cea mai dulce fericire.

Din toate cele patru colţuri de pământ,
Vor fi aduşi atunci, la Marea Adunare,
Toţi credincioşii, ca pe-aripile de vânt
Prezenţi la cea mai scumpă sărbătoare
Cu inimile pline de recunoştinţă-n cânt.

Hristos, cel mai frumos din zeci de mii,
În slăvi cereşti, îşi va dezvălui mărirea,
Şi lăudat prin imnuri sfinte, în melodii,
El va primi, diin gura tuturor, slăvirea
Pe care a avut-o, la Tatăl, din veşnicii.

Atunci, prin planul sfânt de mântuire
Se va-mplini, cele mai mari făgăduinţi:
Când cerurile şi pământul, prin zidire
Vor anunţa, că au trecut de suferinţi
Şi totul s-a-nnoit, şi-i pus în rânduire.

Şi-or demonstra în măreţia lor deplină,
A marei veşnicii ce va curgea în infinit
Splendorile, din Providenţa cea Divină,
Pe care cei aleşi în inimi ei le-au năzuit
În dor lor neîntrerupt al vieţii peregrină.

Acolo, ce magnific... va fi Tronul Sfânt,
Înconjurat de slava în veci nepieritoare,
Unde-n lumina sfântă, a noului pământ,
Chiar soarele, va fi o stea care dispare
În faţa gloriei, ce izvorăşte din Cuvânt!

Cetatea sfântă, cea de aur şi de iaspis,
Al cărei meşter, şi ziditor e Dumnezeu,
Acolo este, reamintindu-ne de Paradis,
Şi de Iubirea... înconjurată în curcubeu
Fluidizând, parcă plutind pe-aripi de vis.

Acolo, este râul alb al vieţii, scânteind,
De slava sfântă, care veşnic luminează
Tronul mareţ, din care curge clipocind,
În susur liniştit, şi sufletul îl desfătează
Când el le-admiră şi priveşte strălucind.

Acolo, este pomul vieţii, plin de roade,
Cu fructe, în fiecare lună spre mâncare,
Şi frunzele... ce nici-odată nu vor cade
Vor folosi pentru misterioasa vindecare
La multe seminţii şi neamuri şi noroade.

Acolo-i Avraam, Isaac si Iacov, patriarhii,
Ce-au fost străini si călători peregrinând,
Iosif şi Daniel, tineri ce-au uimit monarhii
Cu-a lor descoperiri făcute rând pe rând,
Astfel, punând la zidul infamiei, oligarhii.

Acolo, sunt profeţii şi apostolii... martirii!
Sunt toţi acei ce s-au luptat cu rânduială,
Sunt toţi acei ce au vestit solia mântuirii
În vremile ce le-au trăit, ne-având sfială,
Sperând la luptele-n victoria neprihănirii.

Nedespărţiţi vom fi la acea mare adunare,
De toţi acei aleşi, ce lupta bună au luptat,
Şi bucuria, ce-o vom trăi cu toţi-n adorare,
O vom cânta, cum niciodată n-am cântat
La Marea de Cristal, din alăute sunătoare.

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2006