Îmbrăcat cu măreție

Îmbrăcat cu măreție
(după Psalmii 93 și 91)

Îmbrăcat cu măreție,
Și încins cu Atotputere,
Din vecie în vecie,
Dumnezeu, stă să ofere
Cu har și credincioșie,

Minunata-I veșnicie
Celui ce-o crede și-o cere,
Hotărând al Lui să fie,
Și începe cu plăcere,
Și cu mare bucurie,

Să facă din Dumnezeu,
Scumpă, Cetățuia lui,
Unde laudă mereu
Bunătatea Domnului;
(Nu doar când îi este greu.)

O, acolo-i propășire
Și acela nu se teme
De nici o nenorocire;
Zi și noapte, în orice vreme,
Are parte de-ocrotire!

Toată slava Cerului
E cu acela ce slăvește
Măreția slavei Lui
Și prin har se-adăpostește,
Doar la umbra Domnului!

Fericit e și sporește
Chiar în totul totului,
Credința i se mărește
Și avântul duhului;
Sporește duhovnicește.

O, fericit cel ce se-ascunde
De-ale nopții molimi toate
Unde noaptea nu pătrunde,
Nici săgeata rea nu poate
Să-și extindă ale ei unde!

O, mare-i omu-al cărui rost
Este-acela de a-și face
Din Domnul un adăpost,
Fiindcă Legea Lui îi place
Și-L caută cu rugi și post;

Omu-acela este vrednic
De-odihnă la umbra Lui
Și-are scut atotputernic:
-Aripile Domnului –
El, cu Domnul va fi veșnic!

08/04/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)