Ieși din frământarea vieții

Ai nevoie omule
De atmosfera cea cerească,
Ce toate nevoile
Poate să ți le împlinească.
Prezența Dumnezeiască
Îți lămurește tainele...
Rezolvă problemele
Și poate să te izbăvească
Din toate necazurile.

Ieși din frământarea vieții,
Ieși din vălmășeala lumii
Și-n răcoarea dimineții
Spune-I Domnului Luminii
Care-ți e starea inimii,
Care-s cauzele tristeții...
Căci El, Părintele iubirii
Și Domnul Eternității,
Te ia-n brațele-I Divine
Și îngrijește-n veci de tine.

Stai cu Dumnezeu la masă,
Stai de vorbă și Îi spune
Tot ce sufletu-ți apasă
Și orice frustrațiune...
El E singurul ce-I pasă,
El te-ascultă cu răbdare
Și cu nici un chip nu lasă
Să te frângă vreo încercare
Ori vre-o mână dușmănoasă.

O, nevoia sufletească
Nu-i alt chip a fi împlinită,
Forma ei Dumnezeiască
Doar cu Domnu-i fericită!
Doar atmosfera cerească
Din prezența Domnului
Are har să împlinească
Nevoia-adâncă a sufletului
Și pe veci să-l fericească.

Zaragoza 19/08/2012
de Ioan Hapca (Ionică)